Dialogul, definitie, trasaturi, dialogul în cadrul operelor literare, roluri, rolul dialogului într-o operă epică, lirică sau dramatică, caracteristicile dialogului, rolul dialogului in caracterizarea personajelor etc.
Posibile subiecte:
- Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind rolul dialogului in caracteriza si individualizarea personajelor
- Prezintă în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două roluri ale dialogului dramatic.
- Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind rolul dialogului
Dialogul este comunicarea dintre două sau mai multe persoane/personaje. Acesta este constituit din replici prin care persoanele participante la comunicare îşi modifică ferm statutul, având funcţia fie de emiţător fie de receptor.
Rolul dialogului într-o operă epică
Dialogul este modul de expunere care redă convorbirea dintre două sau mai multe persoane.
Într-o operă epică, rolul dialogului e de a da dinamism şi de a caracteriza personajele în mod indirect.
Caracteristicile dialogului
– Personajele se prezintă singure prin ceea ce spun și prin modul lor de a vorbi.
– Dialogul dinamizează narațiunea, o face mai vie și mai sugestivă.
– Dialogul marchează diverse valori expresive: sentimente, atitudini, întreruperi, ezitări ale personajelor etc.
– Dialogul este și o sursă a comicului prin contrastul dintre ceea ce declară și ceea ce gândește personajul în realitate.
– Dialogul este mijloc de caracterizare indirectă a personajelor.
Dialogul în cadrul operelor literare
Dialogul este un mijloc de expunere foarte frecvent utilizat în cadrul operelor literare. El are rolul de a reproduce o discuţie dintre două sau mai multe personaje. Dialogul este alcătuit dintr-o serie de replici. Replica este intervenţia unei persoane în dialog. Semnalarea replicilor dintr-un dialog se face prin:
- verbe care exprimă acţiunea de a spune : a răspunde, a zice, a întreba, a striga, a şopti etc.
- gesturi
- mimică.
Verbele care semnalează replicile unei persoane pot fi poziţionate diferit:
- după replică (precedate de virgulă);
- înaintea replicii (urmate de două puncte);
- în interiorul replicii (izolate prin virgule sau linii de pauză).
Pe lângă funcţia sa de a reda convorbirea dintre personaje, într-o operă literară dialogul constituie şi un mijloc de caracterizare. El dă personajelor posibilitatea de a se prezenta singure, prin ceea ce îşi spun sau prin felul de a se exprima.
Deosebit de importantă într-un dialog scris este punctuaţia, care marchează diferite valori expresive:
- semnul întrebării [?] – este utilizat pentru a marca o atitudine de îndoială, nedumerire, uimire;
- semnul exclamării [!] – marchează emoţia, furia, surpriza, uimirea etc.;
- punctele de suspensie […] – sunt folosite pentru a reproduce ezitările, pauzele, întreruperile din vorbire.
Într-un dialog, vorbitorii trebuie să-şi adapteze limbajul la partener şi la scopul sau împrejurările situaţiei de comunicare.
Redarea spuselor unui personaj se poate face atât prin dialog (vorbire directă), cât şi prin naraţiune (vorbire indirectă).
Trecerea vorbirii directe în vorbire indirectă se realizează după mai multe reguli ce trebuie respectate :
- se elimină linia de dialog;
- se transformă persoana I şi a II-a a verbelor şi a pronumelor în persoana a III-a;
- se semnalează replicile prin verbe care exprimă acţiunea de a spune;
- după aceste verbe se folosesc cuvinte precum: că, să, ca să, dacă, unde, cum, care etc.;
- cuvintele vorbitorului trebuie reproduse cât mai exact;
- modul imperativ se transformă în conjunctiv;
- cazul vocativ se transformă în acuzativ sau dativ;
- se elimină exclamaţiile.
Dialogul: Definitie, trasaturi, roluri, reguli de redactare
Definitie
Dialogul este un mod de expunere care consta in succesiunea replicilor din convorbirea a doua sau mai multe persoane (in viata reala) sau a unor personaje (in opere literare).
Roluri
Ca mod de expunere, dialogul are urmatoarele roluri:
– ajuta actiunea sa inainteze
– confera actiunii dinamism
– pune in lumina relatiile dintre personaje si limbajul acestora
– evidentiaza anumite trasaturi morale ale personajelor
Ca mod de comunicare, dialogul presupune:
– un emitator
– un receptor
– un mesaj care sa-i intereseze pe amandoi
– un cod comun
– un canal accesibil neperturbat
Componente ale dialogului
– componenta verbala (idei, informatii, opinii etc.)
– componenta nonverbala, care se refera la elemente ce exprima atitudinea (gesturi, mimica, pozitia corpului etc.)
– componenta paraverbala, care se refera la pronuntia replicilor, accentuarea unor cuvinte, ritmul si intensitatea vorbirii
Obs: Cand se continua un dialog, se respecta urmatoarele reguli de redactare:
1) Replicile sunt construite potrivit cu tema dialogului
2) Limbajul si stilul se adapteaza in functie de interlocutor
3) Replicile nu trebuie sa fie monosilabice, dimpotriva, trebuie sa contina cele trei componente de baza ale unui dialog nuantat: componenta verbala, nonverbala si paraverbala
Care este rolul dialogului in textul dramatic?
Prin intermediul dialogului dramatic personajele isi rostesc replicile in fata cititorilor sau a spectatorilor.
Dialogul este modul de expunere care constă în succesiunea replicilor dintre două sau mai multe personaje, prin care se comunică în mod direct idei, informații, opinii.
Explicație:
I. La nivelul formei, dialogul se caracterizează prin prezența liniei de dialog la începutul fiecărei replici, prin folosirea construcțiilor exclamative și interogative, a vocativelor și imperativelor, a interjecțiilor. Apar, de asemenea, verbele zicerii (verba dicenda) care asigură trecerea de la vorbirea directă la cea indirectă.
Orice dialog include și o componentă nonverbală-elemente ce surprind atitudinea vorbitorului-care în scris se materializează prin anumite explicații, aprecieri ale naratorului (exemplu :,, -Vino aici, zise ea cu calm.”)
II. Tipuri de dialog: formal și informal.
Dialogul formal se caracterizează prin folosirea anumitor norme de politețe, limbajul respectă anumite norme de exprimare ale limbii literare, contextul fiind unul oficial, public.
Dialogul informal se derulează într-un context familiar, având cel mai adesea forma conversației cotidiene (între colegi, în familie, pe stradă etc.)
III. Rolul dialogului în operele lirice, epice și dramatice
În opera literară epică, dialogul dinamizează acțiunea și ajută la caracterizarea personajelor prin conținutul lui, punând în lumină relațiile dintre personaje.
Dialogul prezent în opera dramatică este o formă de redare a acțiunii și principala modalitate de evidențiere a trăsăturilor personajelor dramatice. Cu ajutorul acestuia, personajele comunică între ele, pe scenă și se transmit spectatorilor atitudini, gânduri, idei.
În structura dialogică a operelor lirice, replicile aparțin eului liric și a unui ,,personaj ” liric, simbol al unui sentiment uman.
Care este rolul dialogului in caracterizarea personajelor?
Dialogul are un rol important in caracterizare personajelor astfel: prin catacterizare indirecta: modul de a gandi, felul de a vorbi , modul de a actiona a acestora si prin caracterizare directa: relatiile dintre personaje. De asemenea dialogul ofera cititorului senzatia ca intreaga actiune se desfasoara alert, sub privirile lui ''punand in miscare'' intregul fir epic.Se poate vorbi si de un dialog interior, de replici pe care un personaj le schimba cu el insusi.
DIALOGUL în opera literară este un mod de expunere prin care se redă convorbirea dintre două sau mai multe personaje.
Dialogul este alcătuit dintr-o înlănţuire de replici.
Semnalarea replicilor se face prin: - gesturi, mimică;
- verbe care exprimă acţiunea de “a spune”, ”a întreba”, ”a răspunde” etc.
Replica este semnalată grafic prin linie de dialog “ – “
Într-un dialog scris, semnele de punctuaţie marchează diverse valori expresive:
- ... ezitări, întreruperi sau pauze în vorbire;
- ! emoţie, furie, uimire, surpriză etc.;
- ? o întrebare sau o atitudine de îndoială, nedumerire, uimire
DIALOGUL CA MOD DE EXPUNERE
Deşi “titlul operei” este o operă literară epică, predomină dialogul, ca modalitate de expunere prin care se înlănţuie momentele acţiunii. Conversaţia dintre ... cuprinde replici care evidenţiază progresiv, observaţii privind ...
ROLUL DIALOGULUI ÎN CARACTERIZAREA PERSONAJELOR
PARTICULARITĂŢILE DIALOGULUI
- defineşte relaţiile dintre personaje, evidenţiind psihologia eroilor ;
- opera câştigă vioiciune, dinamism ;
- constituie o modalitate de autocaracterizare şi de caracterizare indirectă ;
- dezvăluie direct gândurile , sentimentele personajelor, cauzele unor acţiuni ;
- măreşte conflictul dintre personaje ;
- redă întocmai limbajul personajelor ;
REŢINEŢI !
PARTICULARITĂŢILE DIALOGULUI
Particularitățile ca mijloc de caracterizare, dialogul dezvăluie inteligenţa, vocabularul, modul de a gândi, motivarea unor acte, gesturi, atitudini etc.;
dialogul poate constitui o sursă a comicului de limbaj prin contrastul dintre ceea ce declară şi ceea ce gândeşte personajul în realitate.
MODEL DE REZOLVARE SUBIECTUL al II-lea
♦ Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidențiind rolul dialogului:
ELEVA: Zăpada cade iarna. Iarna e unul din cele patru anotimpuri. Celelalte trei sunt... ăă... pri...
PROFESORUL: Da?
ELEVA: ... măvara, pe urmă vara... și ăă...
PROFESORUL: începe la fel ca „toana”, domnișoară.
ELEVA: Ah, da, toamna...
PROFESORUL: Exact, domnișoară, ați răspuns bine, e perfect. Sunt convins că veți fi o elevă bună. O să faceți progrese. Sunteți inteligentă, păreți cultivată, aveți memorie bună.
ELEVA: Nu-i așa că știu anotimpurile, domnule?
PROFESORUL: Sigur, domnișoară... sau, mă rog, aproape. Dar se rezolvă. În orice caz, pentru moment e bine. O să ajungeți să știți toate anotimpurile, cu ochii închiși.
Așa ca mine.
ELEVA: E tare greu.
PROFESORUL: Oh, nu. Nu-i nevoie decât de puțin efort, de bunăvoință, domnișoară. O să vedeți. Se rezolvă, n-aveți nicio grijă.
ELEVA: Dacă-ați sti cât îmi doresc, domnule. Am în minte o sete de carte! Și părinții mei ar dori să-mi aprofundez cunoștințele. Vor să mă specializez. Ei zic că simpla cultură generală, cât ar fi ea de solidă, nu mai e de-ajuns în ziua de azi.
PROFESORUL: Părinții dumneavoastră au perfectă dreptate, domnișoară. Trebuie să vă continuați studiile. Iertați-mă că v-o spun, dar e un lucru absolut necesar. Viața contemporană a devenit foarte complexă [...]
Eugen Ionescu, Lecția, Ed. Delfin
POSIBIL RĂSPUNS:
Dialogul din fragmentul „Lecția” de Eugen Lovinescu este alcătuit dintr-o înlănțuire de replici dintre o elevă din învățământul secundar și profesorul său în cadrul unei lecții de la școală.
Dialogul dinamizează discursul „ELEVA: ... măvara, pe urmă vară și ăă”; „PROFESORUL”: începe la fel ca „toana”, domnișoară. Acesta este unul formal, prin folosirea normelor de politețe „domnișoară” , „dumneavoastră”, „domnule”.
Totodată, prin conținutul lui, dialogul ajută la caracterizarea personajelor în mod indirect, întrucât este surprinsă îngăduința și blândețea profesorului asupra elevei, făcându-i complimente: „Sunteți inteligentă, păreți cultivată, aveți memorie bună”, având răbdare să repete și să-i explice dar și să o încurajeze „Nu-i nevoie decât de puțin efort, de bunăvoință, domnișoară. O să vedeți. Se rezolvă, n-aveți nicio grijă.”
