Romanitatea romanilor





Romanitatea romanilor
Tracii apartin familiei de popoare indo-europene provenite din Asia. Geto-dacii reprezinta ramura nordica a tracilor. Existenta a 2 denumiri se explica prin faptul ca romanii ii numeau daci, iar grecii ii numeau geti.
Primul stat geto-dac a fost format de Burebista (82 i.Hr - 44 i.Hr) si a avut capitala la Sarmisegetuza. Statul era o monarhie militara, iar hotarele acestuia erau foarte intinse. Dupa moartea lui Burebista, statul se destrama in 5 regate mai mici, mentinandu-se un nucleu teritorial si politic in Muntii Orastiei.
Refacerea statului dac se va realiza in timpul domniei lui Decebal (87 - 106 d.Hr), dar cu hotare mai restranse din cauza expansiunii romane. Decebal se con-frunta militar cu romanii in anii 87 si 88, iar in 89 incheie pace cu imparatul roman Domitian. Conform acestui document, Dacia devenea regat clientelar (aliat) al Romei, iar Decebal primea sprijin militar si financiar din partea Imperiului Roman.
In urma razboaielor din 101-102 si 105-106, Dacia este cucerita de imparatul roman Traian, care o transformata in provincie romana si o supune procesului de romanizare. Guvernatorul Daciei, dupa anul 106, avea functia Legatus Augusti Pro Praetore.
Dacia romana cuprindea NV. Transilvaniei, S.

Moldovei si V. Campiei Muntene. In alte cuvinte: Banatul, vestul Olteniei si cea mai mare parte a Transilv.
 

Romanizarea reprezinta procesul prin care un popor cucerit invata limba latina si asimileaza cultura materiala si spirituala romana. Insusirea limbii latine este esentiala pentru procesul de romanizare.
 

Colonistii au impus in Dacia limba latina si civilizatia romana. Armata a contribuit la romanizare prin faptul ca tinerii inrolati invatau limba, iar veteranii primeau pamant si se stabileau in Dacia, unde isi intemeiau familii.
Administratia a contribuit la impunerea organizarii urbane de tip roman, orasele fiind structurate in 2 categorii: municipii si colonii (ex. col.: Ulpia Traiana Dacia Sarmisegetuza).
Religia a contribuit prin intermediul a 2 fenomene:
- sincretismul - sinteza dintre divinitatile dace si cele romane;
- interpretatio romana - adorarea vechilor divinitati dace sub denumiri romanice.
Armata si administratia romana au ramas in Dacia pana in 271, cand imparatul Aurelian a retras armata si administratia necesare pentru apararea Romei de atacurile migratorilor. Dupa 275, teritoriul Daciei romane a fost locuit de autohtonii daco-romani care si-au continuat existenta in zonele aparate natural.
In anul 602, slavii se aseaza la sud de Dunare, intrerupand legaturile dintre populatia romanizata de la nord de Dunare si cea de la sud. Influentele slave se resimt in domeniul activitatilor comerciale si in cel al organizarii institutionale.
Formarea limbii române s-a incheiat, in linii mari, in secolul al VIII-lea.
Structura limbii române e reprezentata de substratul traco-dacic 10%, stratul latin 60%, adstratul slav 20% si preluari din alte limbi 10%.
Etnogeneza romaneasca reprezinta un proces complex care se incadreaza in procesul general al formarii popoarelor neolatine. Aspectul comun este dat, atat in romanitatea occidentala cat si in cea orientala, de substrat (autohtonii) si de stratul latin. Elementul care individualizeaza romanitatea orientala il reprezinta adstratul slav, in timp ce in romanitatea occidentala adstratul este germanic. Individualizarea limbii romane este data si de evolutia sa separata de limbile neolatine occidentale.

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]