Romantismul:
Termenul comporta sensuri largi, diferite, in concordanta cu scopul urmarit, afirmandu-se ca o reactie fata de clasicism. Exprima atitudinea estetica caracterizata prin relevarea aspectelor concrete, istorice – opuse tipurilor eterne si abstracte ale clasicismului. Afirma factorul emotional, al imaginatiei, al sensibilitatii, al subiectivitatii, spontaneitatii cu tendinta de evaziune in vis, in trecut, in exotism.
Romantismul se constituie ca miscare artistica la sfarsitul secolului al XVIII-lea in anglia si Germania, iar in secolul al XIX-lea in Franta. S-a extins in toata Europa si aproape in toate tarile lumii. Curentul a fost anticipat de preromantism. A afirmat specificul national, mai ales in Anglia, Germania, Italia.
Caracteristici:
introduce noi categorii estetice – uratul, grotescul, macabrul, fantasticul, aspiratia spre originalitate, libertatea formelor
– introducerea de noi specii: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica, inovatii prozodice; primatul subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei
– supunandu-se genului liric; cultivarea specifcului national prin istorie, folclor, natura etc.; folosirea antitezei
– in structura poeziei si in conceperea personajelor; imbogatirea si largirea limbii literare prin includerea limbii populare, arhaismelor, regionalismelor a argoului etc.; personaje exceptionale in imprejurari exceptionale.
Reprezentanti:
in literatura universala: V. Hugo – care publica Prefata la drama Cromwell (1827), considerata ca un manifest al romantismului european; Lamartine, Vigny, Musset, G. de Nérval (Franta); Schiller, Heine, Grimm (Germania); Byron, Schelley, Keats, Scott (Anglia); Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov (Rusia);
in literatura romana; cunoaste trei etape:
1) romantismul si preromatismul scriitorilor de la 1848–1870 – romantism vizionar, patriotic: I.H. Radulescu, V. Carlova, N. Balcescu, C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Russo, Andrei Muresanu, Al. Odobescu, B.P. Hasdeu;
2) romantismul eminescian – considerat si ca ultima etapa a romantismului universal;
3) romantismul posteminescian identificabil in curentele – semanatorism, simbolism: Al. Macedonski, O. Goga, St. O. Iosif, B. St. Delavrancea.
Ecouri ale romantismului se regasesc si in etapele ulterioare ale literaturii pana astazi.
In artele plastice: Delacroix, Géricault, David, Rude, Turner etc.; la noi – C.D. Rosenthal, Th. Aman, N. Grigorescu (creatia de tinerete).
In muzica: Schubert, Schumann, brahms, Chopin, Ceaikovski, Verdi, Wagner, Berlioz, Paganini, Liszt, Weber, Bruckner, G. Mahler, R. Strasuss – au reprezentat si postromantismul. Apare liedul, drama muzicala wagneriana.
Romatismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate in cultura universala.
Sinteză ROMANTISMUL
Este un curent literar şi cultural care s-a manifestat în Europa începând cu secolul al XVIII- lea, având ca punct de plecare preromantismul englez. Manifestul literar al romantismului este considerat Prefaţa la drama Cromwell, a scriitorului francez Victor Hugo: "…întâietatea grotescului asupra sublimului " , "… se prăbuşeşte în faţa raţiunii şi a gustului arbitrara deosebire dintre genuri", "… nu există alte reguli decât legile generale ale naturii", "unitatea de ansamblu este legea de perspectivă a teatrului", "poetul nu are de primit sfaturi decât de la natură, de la adevăr şi de la inspiraţie".
Programul realizat de scriitorii romantici se opune, în lunii mari, esteticii clasiciste. Romantismul este un curent al afirmării specificului naţional, prin raportare la valori de circulaţie universală. Spre deosebire de clasicism, care este un curent al elitelor, romantismul aspiră spre veridicizarea caracterelor şi a situaţiilor.
Tema, eroii, conflictul, subiectul au o structură afectivă. Eroii au trăsături excepţionale şi acţionează în împrejurări excepţionale. Ca surse de inspiraţie sunt căutate istoria, folclorul şi frumuseţile naturii. Se cultivă specificul naţional, se exaltă trecutul glorios şi se critică prezentul decăzut. Romanticii preferă evaziunea în vis, în trecut, într-un decor exotic ( de basm oriental ). Se cultivă fantasticul prin eroi, prin teme, procedee. Cadrul preferat este nocturn, apar elemente specifice: luna, noaptea, lacul, steaua. Natura nu mai este surprinsă din perspectivă statică, ci răspunde la sentimentele celui care se înscrie într-un anumit cadru natural. Sentimentele eului liric şi peisajul descris intră în consonanţă, întrucât natura oferă protecţie.
Personajele sunt complexe, reunesc trăsături pozitive şi negative, sunt surprinse în evoluţie. Romanticii preferă contrastul dintre aparenţă şi esenţă, de aceea le atribuie uneori personajelor trăsături fizice respingătoare, care contrastează cu nobleţea caracterului. Sunt racolate din toate mediile sociale.
Se cultivă amestecul genurilor şi speciilor literare, nu se mai respectă regula celor trei unităţi în piesele de teatru, iar speciile dramatice nu mai sunt considerate imuabile Astfel, în această perioadă se afirmă drama ca specie dramatică nouă, care conţine atât elemente specifice tragediei, cât şi elemente specifice comediei, aspirând să prezinte viaţa în toată complexitatea ei.
Dintre procedeele de creaţie, este preferată antiteza. Specific acestei perioade de creaţie este retorismul, care permite exprimarea intensă a sentimentelor.
Cele mai cultivate specii sunt elegia, pastelul, poemul, meditaţia, idila, drama, jurnalul de călătorie.
Vezi și:
Totul despre Curentele literare / culturale pentru examenul de bacalaureat
Alte conținuturi pentru examenul de Bacalaureat:
|
Limba română: Teorie pentru rezolvarea subiectelor de bac: Proba orală de competențe: Tot ce trebuie sa stii la Proba orala BAC Romana Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana. Aspecte teoretice si Modele de subiecte Solutii si Rezolvari
Proba scrisă: Tot ce trebuie sa stii pentru a rezolva subiectul I și II din cadrul examenului de bacalaureat la limba si literatura romană:
|
|---|
