Romantismul





Romantismul Termenul comporta sensuri largi, diferite, in concordanta cu scopul urmarit, afirmandu-se ca o reactie fata de clasicism. Exprima atitudinea estetica caracterizata prin relevarea aspectelor concrete, istorice – opuse tipurilor eterne si abstracte ale clasicismului. Afirma factorul emotional, al imaginatiei, al sensibilitatii, al subiectivitatii, spontaneitatii cu tendinta de evaziune in vis, in trecut, in exotism. Romantismul se constituie ca miscare artistica la sfarsitul secolului al XVIII-lea in anglia si Germania, iar in secolul al XIX-lea in Franta. S-a extins in toata Europa si aproape in toate tarile lumii. Curentul a fost anticipat de preromantism. A afirmat specificul national, mai ales in Anglia, Germania, Italia. Caracteristici: introduce noi categorii estetice – uratul, grotescul, macabrul, fantasticul, aspiratia spre originalitate, libertatea formelor – introducerea de noi specii: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica, inovatii prozodice; primatul subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei – supunandu-se genului liric; cultivarea specifcului national prin istorie, folclor, natura etc.; folosirea antitezei – in structura poeziei si in conceperea personajelor; imbogatirea si largirea limbii literare prin includerea limbii populare, arhaismelor, regionalismelor a argoului etc.; personaje exceptionale in imprejurari exceptionale. Reprezentanti: in literatura universala: V. Hugo – care publica Prefata la drama Cromwell (1827), considerata ca un manifest al romantismului european; Lamartine, Vigny, Musset, G. de Nérval (Franta); Schiller, Heine, Grimm (Germania); Byron, Schelley, Keats, Scott (Anglia); Manzoni, Leopardi (Italia), Puskin, Lermontov (Rusia); in literatura romana; cunoaste trei etape: 1) romantismul si preromatismul scriitorilor de la 1848–1870 – romantism vizionar, patriotic: I.H. Radulescu, V.

Carlova, N. Balcescu, C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Russo, Andrei Muresanu, Al. Odobescu, B.P. Hasdeu; 2) romantismul eminescian – considerat si ca ultima etapa a romantismului universal; 3) romantismul posteminescian identificabil in curentele – semanatorism, simbolism: Al. Macedonski, O. Goga, St. O. Iosif, B. St. Delavrancea. Ecouri ale romantismului se regasesc si in etapele ulterioare ale literaturii pana astazi. In artele plastice: Delacroix, Géricault, David, Rude, Turner etc.; la noi – C.D. Rosenthal, Th. Aman, N. Grigorescu (creatia de tinerete). In muzica Schubert, Schumann, brahms, Chopin, Ceaikovski, Verdi, Wagner, Berlioz, Paganini, Liszt, Weber, Bruckner, G. Mahler, R. Strasuss – au reprezentat si postromantismul. Apare liedul, drama muzicala wagneriana. Romatismul poate fi considerat unul din curentele larg reprezentate in cultura universala.

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]