Ideologii şi practici politice totalitare. Fascismul şi nazismul
Caracteristici comune ale regimurilor politice totalitare. Secolul al XX-lea mai este desemnat în istorie şi prin sintagma de secolul extremelor, deoarece mai multe state (Germania, Italia, Spania, Portugalia etc.) au cunoscut regimuri politice dictatoriale.
Opuse celor democratice, regimurile politice totalitare au avut o serie de trăsături comune:
- existenţa partidului unic şi a unui dictator în fruntea statului
- încălcarea de către regim a drepturilor omului
- cultul personalităţii
- controlul absolut al statului asupra societăţii
- lichidarea oricărei forme de opoziţie
- supravegherea populaţiei de către poliţia politică
- cenzura presei etc.
Ideologia fascistă şi practicile politice ale regimului.
- Mişcarea fascistă a apărut după încheierea Primului Război Mondial, în condiţiile în care Italia se găsea într-o criză profundă.
- Aceasta era susţinută atât de populaţia debusolată de război şi de sărăcie, cât şi de mulţi industriaşi şi bancheri, care sperau ca noua formaţiune politică să reprezinte o contrapondere eficientă la ideile comuniste propagate în ţară.
- Mişcarea fascistă a ajuns la putere prin presiune (Marşul asupra Romei, 1922). În aceste condiţii, prim-ministrul Benito Mussolini a început să pună în aplicare ideile cuprinse în programul Partidului Naţional Fascist.
- Printr-o lege specială, lui Mussolini i se acordau puteri sporite.
- Acesta a interzis orice formă de opoziţie, ca şi toate organizaţiile care nu erau fasciste (partide, sindicate etc.).
- Instituţiile statului, ca monarhia, au fost reduse la un rol simbolic. Partidul Naţional Fascist a devenit formaţiune politică unică. Regimul fascist era susţinut de poliţia politică (OVRA) şi de organizaţiile paramilitare Cămăşile negre şi Ballila.
- Mussolini a inaugurat cultul propriei personalităţi, proclamându-se Il Duce (Conducător).
- Prin măsurile adoptate, Italia a fost transformată în „stat corporatist”, în care nu primau interesele individului, ci ale „corporaţiei” din care acesta făcea parte. Îndoctrinarea cetăţenilor se făcea prin propagandă şi prin diferite organizaţii fasciste.
Naţional-socialismul german, ideologie şi practici politice.
- Ideologia naţional-socialistă a fost ultranaţionalistă, rasistă şi antisemită, fiind expusă de Adolf Hitler în lucrarea sa, Mein Kampf.
- Potrivit acestei ideologii, rasa germană a arienilor ar fi superioară, motiv pentru care ar trebui să conducă lumea, iar celelalte, considerate inferioare (precum evreii), trebuia să fie exterminate.
- Pentru că rasa germană ar fi avut nevoie de spaţiul vital, naţional-socialismul susţinea necesitatea cuceririi acestuia prin război.
- Prin propagandă abilă, valorificând nemulţumirile populaţiei faţă de greutăţile din timpul Marii Crize economice, Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani, condus de Adolf Hitler, a câştigat alegerile pentru Reichstag (Parlamentul german), din anul 1933.
- În cadrul regimului naţional-socialist, Hitler, instalat în funcţia de cancelar, a fost învestit cu puteri speciale, devenind Führer (conducător).
- Toţi germanii au fost înregimentaţi în organizaţii controlate de Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani, precum Frontul Muncii, care a înlocuit sindicatele sau Hitlerjügend (Tineretul hitlerist).
- Orice formă de opoziţie a fost distrusă, chiar şi în interiorul partidului. Presa a fost cenzurată, iar propaganda regimului prin publicaţii, radio, cinematografe s-a intensificat.
- Temuta poliţie politică a regimului, Gestapo, supraveghea orice activitate. Regimul naţional-socialist a transformat antisemitismul în politică de stat, în numele aşa zisei purificări a rasei ariene.
- Astfel, a început discriminarea evreilor, care au fost înlăturaţi din slujbe, au fost supuşi legilor rasiale (legile de la Nürnberg)şi cărora le-au fost interzise drepturile politice şi civile.
- În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din 1942, regimul hitlerist a hotărât să aplice soluţia finală împotriva evreilor. Astfel a început drama Holocaustului, până în anul 1945, fiind ucişi aproximativ 6 milioane de evrei, dar şi romi proveniţi atât din Germania, cât şi din ţările ocupate de armatele hitleriste, în lagăre de exterminare, precum cele de la Auschwitz, Treblinka sau Maidanek.
