Semnele de punctuatie

5. În acest caz, este folosită pentru a marca lipsa unui verb.

Exemplu: „Adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie, scris de mână...” (I. L.

Caragiale, Triumful talentului)

6. În acest caz, este folosită pentru a despărţi construcţia participială/gerunzială aflată la începutul propoziţiei.

Exemple: „Schimbând ceea ce-i de schimbat, N. Iorga a jucat în cultura română, în ultimele patru decenii,rolul lui Voltaire.” (G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent)

„Străpunşi de degetul răzbunător al lui N. Iorga, duşmanii invizibili se prăbuşeau surd pe duşumele...”

(idem)

7. În acest caz, este folosită pentru a despărţi construcţia incidentă de restul propoziţiei.

Exemplu: „Subt influenţele mahomedane şi veneţiene şi chiar, poate, sub clima nordică...”(Al.Odobescu, Pseudo-kynegetikos)

8. În acest caz, este folosită pentru a despărţi adverbele de negaţie şi afirmaţie(dacă au valoare de propoziţie!) de restul propoziţiei.

Exemplu: „Da, răspunse acesta cu glasul stins.” (G. Călinescu,Enigma Otiliei)

9. n acest caz, este folosită pentru a marca raportul de coordonare/ subordonare dintre propoziţiile frazei.

Exemple:A venit, dar nu a spus nimic.

Că eşti un om onest, o ştie oricine.

 

[ ; ] PUNCTUL ŞI VIRGULA este semnul grafic care marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct. Folosirea acestui semn grafic depinde de cel care scrie textul, pentru că este mai mult un mijloc stilistic decât gramatical.

Exemplu:

„Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lăţeşte,/ La apus se adun norii, se întind ca un veşmînt;/ Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte;/ Tot e groază şi tăcere… umbra intră în mormînt.” (Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia)

 

[ : ] DOUĂ PUNCTE este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză, în general, mai mică decât pauza indicată prin punct.

1. În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează o enumerarea.

Exemplu: Lucrurile importante pentru ea erau: familia, învăţătura, adevărul şi cinstea.

 

2.   În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează vorbirea directă. Exemplu: „Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru:

— Tanti, sună!” (Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach)

3.   În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează o explicaţie.

Exemplu: Adevărul este acesta: am uitat sa învăţ!

4.   În acest caz, semnul este folosit pentru că urmează o concluzie.

Exemplu: Concluzia este următoarea: trebuie să învăţ mai mult!

 

[„”] SEMNELE CITĂRII (GHILIMELELE) sunt semnele grafice de punctuaţie care semnalează reproducerea unui enunţ spus sau scris de cineva. Se pune la începutul şi la sfârşitul unei citări, închizând vorbirea directă.

 

!!! Deşi punctuaţia românească foloseşte atât [„ ”], cât şi [« »], se vor folosi ca ghilimele de introducere a citatelor ghilimelele rotunde. Pentru citatele din interiorul unui alt citat se vor folosi ghilimelele unghiulare (franţuzeşti).

Exemplu:

„A-i opri pe elevi să vorbească este ca în poezia: «În zadar sunt 5 budinci,/ Pisicel, să nu le atingi!/ Şi cârnaţi sunt tot vreo 5,/ Pisicel, să nu-i atingi!».” (Carmen Baciu,Dimensiuni psihologice ale limbajului educaţional)

 

[ - ] LINIA DE DIALOG ŞI DE PAUZĂ (acelaşi semn de punctuaţie are două funcţii cu totul diferite):

 

Linia de dialogeste semnul grafic de punctuaţie care marchează începutul vorbirii directe (intervenţia fiecărei persoane care ia parte la conversaţie).

Exemplu:

„— Tanti, sună!” (Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de Bach)

Linia de pauzăeste semnul grafic de punctuaţie care marchează, la fel ca şi alte semne de punctuaţie, pauza dintre diferitele părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii şi fraze.

 

1. În acest caz, semnul este folosit pentru a delimita cuvântul/ construcţia incidentă.

Exemplu: „O singură alica l-a ajuns la aripă. N-a picat, a putut zbura până în lăstar; dar acolo, demişcarea aripii, osul — la început numai plesnit — s-a crăpat de tot, şi puiul a căzut cu o aripa moartă.” (Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, Puiul)

2.   În acest caz, semnul este folosit pentru opoziţia explicativă/ atributul izolat.

Exemplu:„Răni ducem- izvoare -/ deschise subt haină.”(Lucian Blaga,Cântăreţi bolnavi)

3.   În acest caz, semnul este folosit pentru a marca lipsa predicatului sau a verbului copulativ (în acest caz se poate utiliza şi virgula, obligatorie fiind semnalarea grafică a construcţiei eliptice).

!!! Nu se confundă cu cratima.

 

( ) PARANTEZELE ROTUNDE marchează un adaos în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze.

!!! Dacă o frază este complet redată între paranteze, semnul de punctuaţie va fi pus înainte de închiderea parantezei.

Exemple: în piesele de teatru se dau întreparanteze rotundeindicaţiile scenice.

„CHIRIŢA: Da veniţi azi de mă coborâţi de pe cal... Ce, Doamne, iartă-mă!... aţi adormit cu toţii? (Ion se pune dinaintea calului şi-l apucă de zăbale ca să-l ţie. Ceilalţi se adună împrejurul Chiriţei.)” „CHIRIŢA (cochetând): În braţele d-tale, monsiu Şarlă?... Eşti foarte galant... însă mă tem...”  (Vasile Alecsandri,Chiriţa în provinţie)

 

[ ] PARANTEZELE DREPTE/ PĂTRATE marchează un adaos în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze. !!! Dacă o frază este complet redată între paranteze, semnul de punctuaţie va fi pus înainte de închiderea parantezei.

1.În acest caz, semnul se utilizează pentru a insera un text care conţine deja o intercalare între paranteze rotunde.

Exemplu: „Actul vizat a fost modificat [a se vedea Regulamentul (CEE) nr. 3600/85].”

2.În acest caz, semnul se utilizează pentru a încadra o intervenţie în interiorul unui text citat.

Exemplu: „Curtea [Europeană a Drepturilor Omului] poate fi sesizată printr-o cerere de către oricepersoană fizică.”

3.În acest caz, punctele de suspensie încadrate de paranteze pătrate marchează lipsa unui cuvânt sau a unui fragment dintr-un text citat.

Exemplu: „Şi mai întâi poezia este un product de lux al vieţii intelectuale, une noble inutilité, cum a zisaşa de bine Mme de Staël.[…]” (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867)

 

[ … ] PUNCTELE DE SUSPENSIE/ PUNCTE-PUNCTE este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză mare în cursul vorbirii. Punctele de suspensie nu marchează sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere în şirul vorbirii.

1.În acest caz, semnul este folosit pentru a marca vorbirea incoerentă.

Exemplu: Nu ştiu ce să spun… cred că are dreptate…pate că… sau nu…, dar, totuşi….

2.În acest caz, semnul este folosit pentru a marca intenţia eului liric de a ne lăsa pe noi să terminăm gândul, ideea.

Exemplu:   „Sâmburele crud al morţii e-n viaţă... Şi-n mărire/   Afli germenii căderei. […]” (Mihai

Eminescu, Memento mori)

3.În acest caz, semnul este folosit pentru a marca lipsa unor propoziţii sau a unor fraze(pentru că se află între paranteze drepte/ rotunde) din acest citat.

Exemplu: „Şi mai întâi poezia este un product de lux al vieţii intelectuale, une noble inutilité, cum a zisaşa de bine Mme de Staël.[…]” (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867)

 

[ - ] CRATIMA (LINIUŢA DE UNIRE SAU DE DESPĂRŢIRE) este semnul grafic de punctuaţie care se foloseşte pentru repetiţii, unele expresii sau numerale(care arată aproximaţia numerică).

Exemple:

-   în repetiţii: încet-încet a început să meargă.

-   în expresii: tura-vura, talmeş-balmeş etc.

-   între două numerale, pentru a arăta aproximaţia numerică: două-trei zile, şapte-opt copii etc.

SEMNELE DE PUNCTUAŢIE ŞI DE ORTOGRAFIE

( schiţă recapitulativă )

 

 

 

 

SEMNUL	UTILIZARE						EXEMPLIFICARE
Punctul	·Marchează sfârşitul unei propoziţii					·	Citeşte mult.
.	sau fraze enunţiative.						Citeşte / şi rezolvă probleme. /
	·Se pune după o prescurtare.					·	M.S. ( Maiestatea sa )
Semnul întrebării	·Marchează sfârşitul unei propoziţii					·	Cine vorbeşte?
?	sau fraze interogative.						Îmi spuneţi / cine vorbeşte? /
	·Se pune după un cuvânt interogativ.					·	Unde?
Semnul exclamării	·Marchează sfârşitul unei propoziţii					·Ce frumos e afară!
!	/ fraze exclamative.					Priveşte / cât e de înalt muntele! /
	·Marchează sfârşitul unei propoziţii					·	Fii atent!
	/ fraze imperative.						Fii atent / şi nu te mai			juca! /
	·Desparte	un	vocativ	sau	o	·Ionel! astâmpără-te!
	interjecţie de restul enunţului.						Of! mă deranjezi!
Punctele de suspensie	·Marchează o întrerupere în cursul					·	Te rog să...
... / [...]	vorbirii (al gândirii).
	·Indică lipsa unui fragment din text.					·	„În vremea veche, [...] pe când
						Dumnezeu...
Două puncte	·Se folosesc înaintea unei enumerări.					·	Căutăm	în	text:	epitete,
( : )	·Arată   începutul		vorbirii	directe		comparaţii, metafore, ...
	(vorbirea unui personaj ).					·	I-a spus:
	·Se pun înaintea unei explicaţii sau a					- Adu-mi, te rog, o cană cu apă!
	unei precizări.					·	Timp estimat: 12 minute.
Linia de pauză	·Delimitează	o	explicaţie,		o	·	„ şi gura vetrei - cu flăcări şi cu
_	completare de restul enunţului.					jar - îngână basmul...”
	ÎN FRAZĂ					·	Citesc lecţia, / desenez, / rezolv
Virgula	·Desparte  propoziţii  de  acelaşi  fel,					probleme. /
( , )	coordonate prin juxtapunere .
	·Desparte o atributivă explicativă de					·Ziua  aceea,  /  în  care  am  aflat
	regenta ei.					rezultatul,  /  mi-a  rămas  vie  în
						amintire. /

·Desparte anumite subordonate   de

·

Deşiplouă, / ies la plimbare./

regenta

lor.

(vezi

tabelul

subordonatelor! )

·

Merg afară, / zise ea, / după ce

·Desparte

o  incidentă

de

restul

termin lecţiile. /

frazei.

·

A    cumpărat:    mere,    pere,

ÎN PROPOZIŢIE

struguri.

·Desparte

elementele

unei

·

Este isteţ, harnic, ascul-tător.

enumeraţii.

·Desparte  două  părţi  de  propoziţie

·

Nepoata

mea,

Iulia,

este

de acelaşi fel

drăgălaşă.

( 2S, 2 np, 2A..., 2C... ).

·Desparte

apoziţia

simplă

sau

·

Alergând,s-a împiedicat.

dezvoltată  (A.s.ap.  -  N)  de  restul

Ascultat,a fost notat cu zece.

propoziţiei.

·Desparte

gerunziile

şi

participiile

·Mureşul, în câmpie, are cursul

aflate  la  începutul  comunicării  de

lin.

restul propoziţiei.

·Desparte

complementele

·

Da, ai dreptate.

circumstanţiale  aşezate  între  subiect

Nu, n-ai dreptate.

şi predicat.

·Desparte adverbele de afirmaţie sau

·

Ionel,astâmpără-te!

de negaţie ( egale cu o propoziţie ) de

restul enunţului.

·

Of,cât mă superi!

·Desparte

substantivul

în

cazul

vocativ de restul propoziţiei.

·Eu am aflat din ziar, el, de la

·Desparte  o  interjecţie  exclamativă

radio.

de restul propoziţiei.

·Marchează lipsa predicatului.

Punctul şi virgula

·Desparte o propoziţie sau un grup

·

Găsiţi

apostroful

şi

cratima

;

de propoziţii de restul frazei.

folosite în text; explicaţi folosirea

lor.

Ghilimelele

·Închid între ele un citat sau un

titlu.

·

„Peste

vârfuri  trece

lună,”  /

„...”

·Marchează cuvintele unui personaj

„Lacul”

(în locul liniei de dialog ).

·

„Înţelepciunea   e   rară”,   zise

·Indică folosirea unui cuvânt cu sens

bunicul.

figurat.

·Indică existenţa

unui citat în citat.

·A venit şi „deşteptul” de Gigel!

·

„Vorba ceea: «Lasă-l, măi! L-aş

« »

lăsa eu, dar...»”

Linia de dialog	·Indică începutul vorbirii directe (a	·	-- Vino aici, a spus el.
__	fiecărui personaj).
Cratima	·Indică scrierea corectă a	·	gura-leului,
-	unui cuvânt compus.		galben-auriu,...
	·Indică rostirea împreună a două sau	·te-am ( văzut )
	mai multe cuvinte, cu / fără dispariţia	într-o ( poveste )
	unei silabe ( uneori şi dispariţia  unui		ducându-se
	sunet / dispariţia hiatului ).
	·Se pune între două numerale pentru
	a exprima aproximaţia.
	·Leagă   desinenţa   sau   articolul	·	E nevoie de doi-trei oameni.
	hotărât  de  abrevieri  sau  de  unele
	neologisme.	·C.F.R.-ul
		·	show-uri
			show-ul
Apostroful	·Indică lipsa accidentală a unui sunet	·	pân’ diseară
’	sau  a  unui  grup  de  sunete  dintr-un	·	al’ dată
	cuvânt.
	·Indică lipsa unor cifre ( în scrierea	·	’89
	anilor ).