Statul român modern. Proiecte politice si realizarea Romaniei Mari





Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (sec. XVIII-XIX)

Proiecte politice în  Principate, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al  XIX-lea.

     
  • Instaurate  în 1711 în Moldova şi în 1716 în Ţara Românească, domniile fanariote au  reprezentat o formă de manifestare a crizei Imperiului Otoman, interesat în  accentuarea controlului său asupra teritoriilor deja deţinute direct sau  dependente.
  •  
  • În  ambele Principate, regimul politic fanariot a durat până în anul 1821, având  aceleaşi trăsături caracteristice:
  •  
  • grecizarea  domniei şi a altor instituţii laice sau ecleziastice (în defavoarea boierimii  autohtone), a culturii şi a învăţământului,
  •  
  •  restrângerea autonomiei,
  •  
  •  accentuarea presiunilor otomane asupra Principatelor,  fiscalitatea excesivă (creşterea şi diversificarea dărilor de diverse tipuri  impuse populaţiei),
  •  
  • sporirea  obligaţiilor faţă de Imperiul Otoman.
  •  
  • Totuşi,  unii dintre domnitorii fanarioţi (Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti,  Ioan Caragea), au iniţiat, sub influenţa iluminismului, o serie de reforme  interne care au vizat sistemul fiscal, administraţia, învăţământul, situaţia  ţărărnimii, inaugurând astfel un proces de modernizare a statului.
  •  
  • Boierii  români au reacţionat faţă de noul statut politico-juridic al Principatelor prin  redactarea unor memorii adresate puterilor creştine (precum cele din anii 1769,  1772, 1774, 1791, 1802, 1807), în care revendicau revenirea la domniile  pământene, recunoaşterea privilegiilor boiereşti, limitarea dominaţiei otomane,  libertatea comerţului etc. Memoriul din 1772, de exemplu, susţinea unirea  Moldovei cu Ţara Românească, iar cel din 1791 revendica unirea şi independenţa  Principatelor sub protecţia Rusiei şi a Austriei. În 1802, Dumitrache Sturdza  elabora Planul de oblăduire aristo-democrăticească, care propunea un proiect republican de nuanţă  aristocratică. S-a conturat astfel aşa-numita “partidă naţională”, ce avea să  se manifeste şi în secolul al XIX-lea.


De la 1821 la 1848.

     
  • Mişcarea  condusă de Tudor Vladimirescu, desfăşurată în anul 1821 în Ţara Românească, a  dat noi dimensiuni proiectului politic modern.
  •  
  • În  documentele Proclamaţia de la Padeş şi Cererile norodului românesc, se  propuneau reformarea administraţiei, a justiţiei, învăţământului, economiei, respectarea  autonomiei Principatelor şi instituirea principiului suveranităţii poporului.
  •  
  • După  înfrângerea mişcării, Imperiul Otoman a renunţat la domnitorii fanarioţi, fiind  instituite, din 1822, domniile pământene, reprezentate de Grigore Dimitrie  Ghica (Ţara Românească) şi Ioniţă Sandu Sturdza (Moldova).
  •  
  • În  1822, mica boierime din Moldova îşi exprima punctul de vedere prin elaborarea Constituţiei cărvunarilor, redactată de  Ionică Tăutul şi înaintată domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza. Proiectul  cuprindea revendicări precum garantarea libertăţii persoanei, a egalităţii în  faţa legilor sau formarea unei adunări reprezentative – Sfatul Obştesc.
  •  
  • În  deceniul următor, Regulamentele Organice au contribuit la punerea în practică  a unora dintre principiile politice moderne (separarea puterilor în stat,  reorganizarea fiscală, reforma justiţiei), domnitorul bucurându-se însă de  prerogative largi.
  •  
  • Programul  politic elaborat de revoluţionarii de la 1848 şi prezentat în documentele  revoluţiei a contribuit la trasarea principalelor obiective politice şi  socio-economice pe care naţiunea română urma să le îndeplinească. Printre  ideile sale s-au numărat:
  •  
  • înlăturarea  stăpânirii străine, a amestecului extern în problemele Ţărilor Române; unirea  Moldovei cu Ţara Românească;
  •  
  •  regim politic constituţional;
  •  
  • recunoaşterea  şi garantarea libertăţilor cetăţeneşti;
  •  
  • rezolvarea  problemei agrare - emanciparea şi împroprietărirea ţăranilor.

Astfel, dacă Petiţia Naţională de la Blaj cuprindea  revendicări specifice mai ales românilor din Transilvania, documentul Prinţipurile noastre pentru reformarea  patriei propunea unirea Moldovei cu Ţara Românească într-un stat  independent, ca şi
  emanciparea şi împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire. Proclamaţia de la Islaz, programul  revoluţionarilor din Ţara Românească, afirma necesitatea întăririi autonomiei  ţării, eliminarea amestecului Rusiei şi Turciei în problemele interne şi  înlăturarea privilegiilor feudale.

 

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]