Acestă unitate deluroasă mărgineşte Carpaţii Meridionali în partea exterioară.
Limite
Subcarpaţii Getici sunt cuprinşi între valea Dâmboviţei (în partea estică) şi de valea Motrului (în partea vestică). Partea nordică zonei subcarpatice este dată de Carpaţii Meridionali, iar partea sudică de Podişul Getic.
Geneza
Subcarpaţii s-au format într-o avanfosă exterioară Carpaţilor, prin umplerea acesteia cu materiale sedimentare. Ulterior, prin ridicarea şi împingerea laterală a Carpaţilor acestea s-au cutat.
Caracteristici specifice
Sedimentarea Subcarpaţilor s-a făcut prin transportul materialelor aduse din munţi de râuri. Aceste materiale sunt pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de argile, cărbuni inferiori (lignit) şi sare. Zăcăminte importante de hidrocarburi sunt exploatate în zonă. În proximitatea munţiilor acestea au suferit cimentare, astfel că pot apărea gresii şi marne.
Aspectul general al reliefului este complex, deoarece fâşiile de depresiuni şi dealuri cutate se regăsesc până la râul Olt şi datorită unor pinteni montani din acest spaţiu ce alcătuiesc muscele (Pintenul Chiciura, Pintenul Tamaş).
Fâşiile se compun din depresiuni submontane (Depres. Câmpulung, Depres. Novaci), dealuri cutate interne (în mare parte dispuse pe direcţie nord – sud), depresiuni intracolinare (Depres. Târgu Jiu – Câmpu Mare) şi dealuri semicutate externe (Dealul Bran, Dealul Cărbuneştilor).
Altitudinea maximă a unităţii este de 1018 m în Dealul Măţău. Depresinile au valori altitudinale de cca 400 m, iar dealurile depăşesc 700 m în partea de est şi mai puţin în partea de vest.
Tipul de relief fluvial este bine evidenţiat prin terase şi lunci, mai ales în spaţiul depresiunilor unde se produc confluenţe. Pe baza argilelor se produc alunecări de teren frecvente.
Regiunile Sucarpaţilor Getici sunt:
Subcarpaţii Argeşului, ce cuprind întregul ansamblu de depresiuni şi dealuri (muscele) din partea estică.
Subcarpaţii Vâlcii, ce cuprind întregul ansamblu de depresiuni şi dealuri din partea centrală.
Subcarpaţii Gorjului, ce cuprind întregul ansamblu de depresiuni şi dealuri din partea vestică.
Clima
Clima acestei unităţi este temperat-continentală de tranziţie. Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; acestea se includ etajului colinar înalt, cu temperaturi de 8-6°C şi precipitaţii de 700-1000 mm/an. În zona depresionară predominat este etajul colinar jos cu valori de temperatură de 8-10° C şi valori de precipitaţii de 600 – 700 mm/an.
Sectorul de influenţă climatică este de tranziţie. În depresiunile submontane vestice se produc primăvara vânturi de tip foehn.
Hidrografia
Râurile ce traversează această unitate deluroasă cutată deversează în Dunăre. În partea estică Dâmboviţa se scurge în Argeş, ce mai preia Râul Târgului şi Râul Doamnei. În partea centrală, Oltul culege Topologul şi Olteţul, iar în partea vestică Jiul are afluenţi precum Gilortul şi Motrul.
Lacuri formate prin bararea gurilor de vărsare presară unitatea; acestea sunt limanuri fluviatile. Pe râurile Argeş, Olt şi Jiu au fost amenajate lacuri de baraj antropic (precum L. Ceauru de pe râul Jiu). În fostele mine de sare s-a acumulat apa formând lacuri în masive de sare precum cele de Ocnele Mari.
Vegetatia
Asociaţiile vegetale aparţin pădurilor de amestec stejar şi fag, iar în zonele înalte apar păduri de fag.
Fauna
Caracteristică pădurilor sunt mamifere precum căprioara, mistreţul, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinuşa de alun, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepeliţa, şoimul, bufniţa iar între peşti mreana şi bibanul.
Solurile
Partea superficială terestră se succede de la clasa argiluvilsolurilor cu tipurile cenuşiu şi brun – roşcat, la clasa cambisolurilor cu tipurile brun – roşcat de pădure şi brun – acide de pădure.
Resurse naturale
Regiunea include partea nordică a bazinului carbonifer Motru-Rovinari ce extrage lignitul. Între porii rocilor se află rezerve de petrol şi gaze asociate petrolui. Se extrage sare de la Ocnele Mari asigurând materie primă în industria chimică de la Govora şi Râmnicu Vâlcea. Pietrişuri, nisipuri şi calcare sunt exploatate de industria materialelor de construcţie. Suprafaţa forestieră are întinderi mai mari ca în restul Subcarpaţilor, solurile susţin cele mai întinse livezi din România, iar forţa apelor este folosită de hidrocentralele de pe Argeş, Olt şi Jiu.
© prof. Gabriel Bortoş
