BACALAUREAT 2014. SUBIECT EXTRAS LA ISTORIE , SESIUNEA AUGUST - SEPTEMBRIE
În data de 27 august 2014, candidații examenului de bacalaureat 2014 au susținut Proba obligatorie a profilului – proba E)c) – proba scrisă, Istorie.
BACALAUREAT 2014. PROBA OBLIGATORIE A PROFILULUI : ISTORIE
VARIANTA 7. Varianta extrasă de Ministerul Educației și Cercetării Științifice (MECS) pentru examenul național de Bacalaureat 2014, sesiunea august - septembrie, valabila pentru proba obligatorie a profilului: Varianta 7; ISTORIE.
În cadrul examenului de bacalaureat 2014, Istoria are statutul de disciplină obligatorie, fiind susţinută la proba E. c) în funcţie de filieră, profil şi specializare.
Subiect + Barem Istorie Bacalaureat 2014, sesiunea august - septembrie (*pdf)
Subiect extras la Istorie - examenul de bacalaureat 2014,
sesiunea august - septembrie
Varianta 7
Filiera teoretică, profil umanist, toate specializările; Filiera vocaţională- profil artistic, toate specializările; - profil sportiv, toate specializările; - profil pedagogic, specializările: bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor pentru activităţi extraşcolare, pedagog şcolar; - profil teologic, toate specializările.
· Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă10 puncte din oficiu.
· Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „Țările Române caută să profite de slăbirea Porții și să se emancipeze de sub suzeranitatea acesteia. În Moldova, cărturarul Dimitrie Cantemir, care ajunge domn (1710-1711), încheie o alianță cu Rusia lui Petru cel Mare. Armatele ruso-moldovene sunt înfrânte însă la Stănilești, pe Prut (11/22 iulie 1711), iar Dimitrie Cantemir va fi silit să-și petreacă restul zilelor în Rusia [...]. În condițle ofensivei habsburgice și rusești, turcii nu mai au încredere în principii aleși din rândul boierilor locali. Ei trec la un alt sistem, de compromis între autonomieși administrație directă, acela al numirii unor domni din rândul grecilor din Fanar (cartier al vechiului Constantinopol) [...] sau din familii române ști fanariotizate [...]. Domnii devin astfel dregători ai Porții și la numire sunt învestiți ca atare. Se instaurează astfel, în 1711 în Moldova (începând cu Nicolae Mavrocordat) și în 1716 în Țara Românească (începând cu același Nicolae Mavrocordat ), regimul fanariot.
Regimul [...] va însemna o sensibilă reducere a autonomiei celor două Țări Române și o creștere masivă a obligațiilor lor față de Imperiul Otoman. Sub fanarioți, Principatele pierd orice inițiativă în politica externă. Domnii nu sunt altceva decât funcționari ai Porții, numiți și revocați după bunul ei plac.” (I. Bulei, O istorie a românilor )
B. „La început, perspectivele de succes ale Conferinței de la Constantinopol păreau luminoase. Britanicii au propus convocarea ei, iar rușii au consimțit fără întârziere să participe. [...] Nimeni nu i-a invitat pe români [...], întrucât puterile continuau să le considere țara un teritoriu dependent de Imperiul Otoman și deoarece considerau «Chestiunea românească» drept o problemă minoră. Conferința, care a ținut de la 12 decembrie 1876 până la 20 ianuarie 1877, s-a dovedit un eșec. [...] Conferința a dus la o înrăutățire a relațiilor între Turcia și România. Pentru a para amestecul Puterilor în treburile otomane interne, Sultanul promulgase, la 23 decembrie 1876, o «reformă a Constituției». Oricare ar fi fost motivația actului, el a provocat un tumult deosebit în România, pentru că se referea la aceasta ca la o «provincie privilegiată» și o declara parte integrantă și permanentă a Imperiului Otoman. S-au exprimat proteste vii din partea Consiliului de Miniștriși a Camerei Deputaților de la București, care au subliniat că Principatele Române fuseseră întotdeauna suverane, «fapt» consemnat în Tratatul de la Paris din 1856, care recunoscuse valabilitatea «capitulațiilor», a șa cum erau cunoscute în secolul al XV-lea înțelegerile dintre sultani și domnitorii Moldovei și ai Țării Românești.”
(K. Hitchins, România 1866-1947 )
SUBIECTUL I (30 de puncte)
|
|
|
|
|
|
Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe: |
|
|
1. |
Numiţi o instituție politică din București precizată în sursa B. |
2 puncte |
|
2. |
Precizaţi secolul la care se referă sursa A. |
2 puncte |
|
3. |
Menţionaţi două state precizate atât în sursa A cât și în sursa B. |
6 puncte |
|
4. |
Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că acțiunile domnitorilor au drept consecință schimbarea regimului politic. |
3 puncte |
|
5. |
Scrieţi, din sursa B, două informaţii care se află într-o relaţie cauză-efect, precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). |
7 puncte |
|
6. |
Prezentaţi două conflicte din secolul al XV-lea desfășurate în spațiul românesc. |
6 puncte |
|
7. |
Menţionaţi o asemănare între două acțiuni diplomatice la care participă românii în secolul al XVI-lea. |
4 puncte |
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Odată cu trecerea timpului, în alianța României cu Tripla Alianţă au apărut numeroase fisuri. [...] Războaiele balcanice au constituit testul cel mai sever al alianţei României cu Austro-Ungaria. Victoria rapidă şi decisivă a Bulgariei asupra Turciei în primul război balcanic din 1912 a stârnit profundă îngrijorare la Bucureşti pentru că ameninţa să tulbure echilibrul de putere din zonă. [...]
Când, în vara anului 1913, Bulgaria a atacat Serbia şi Grecia, ca urmare a disputei aprinse cu privire la teritoriile luate de la Turcia, Român ia a declarat război Bulgariei, în ciuda apelurilor de reţinere ale Austro-Ungariei și Germaniei, state membre ale Triplei Alianţe. Al doilea război balcanic a fost scurt şi dezastruos pentru Bulgaria şi, prin Tratatul de la Bucureşti din 28 iulie/10 august 1913, Bulgaria a cedat României sudul Dobrogei. În urma războiului, România şi-a sporit prestigiul datorită posturii de garant al echilibrului de putere din Balcani şi şi-a mărit încrederea în forţele proprii. Nu este nicio îndoială că această criză balcanică din 1912-1913 a desăvârşit îndepărtarea României faţă de Austro-Ungaria şi Tripla Alianţă.
În primăvara anului 1914, apropierea dintre România şi Tripla Antantă(Marea Britanie, Franţa, Rusia) era un fapt real. [...] Diplomaţii francezi [...] şi-au coordonat politica cu cea a Rusiei care, la îndrumarea ministrului de externe Sazonov,a curtat asiduu România. Vizita ţarului la Constanţa la 1/14 iunie 1914 a marcat începutul unei noi er în relaţiile dintre cele două ţări. Dar prim-ministrul Ionel Brătianu a refuzat să-şi angajeze ţara în Tripla Antantă. El era dornic să continue apropierea de Rusia, dar nu dorea să amplifice tensiunile cu Austro-Ungaria şi respecta puterea militară şi economicăa Germaniei.”
(M.Bărbulescu, D.Deletant, K.Hitchins, Ş.Papacostea, P.Teodor, Istoria României )
|
1. |
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe: |
2 puncte |
|
|
|
Numiţi alianța din care fac parte Franţa și Rusia, precizată în sursa dată. |
|
|||
|
2. |
Precizaţi, pe baza sursei date, o informaţie referitoare la primul război balcanic. |
2 puncte |
|
|
|
3. |
Menţionaţi marea alianță din care face parte România și un alt stat membru al acesteia, la care se referă sursa dată. |
6 puncte |
|
|
4. |
Menţionaţi, din sursa dată, două caracteristici ale politicii externe promovate de România începând cu 1914. |
6 puncte |
|
|
5. |
Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la al doilea război balcanic, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. |
10 puncte |
|
|
6. |
Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia realizarea României Mari a fost favorizată și de politica de alianțe dusă de statul român la începutul secolului al XX-lea. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant şi utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) |
4 puncte |
|
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluţia internă a statului român şi participarea României la relaţiile internaţionale în secolul al XX-lea, având în vedere:
- menţionarea a două constituții adoptate în statul român, în prima jumătate a secolului al XX-lea şi precizarea unei asemănări între acestea;
- menţionarea a două acţiuni desfăşurate de România în relaţiile internaţionale din a doua jumătatea a secolului al XX-lea;
- prezentarea unui fapt istoric desfăşurat în politica internă în perioada naţional-comunismului;
- formularea unui punct de vedere referitor la rolul constituţiei adoptate la sfârşitul secolului al XX-lea pentru evoluţia democraticăa României şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat,structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.
