Subiecte proba orală -nuvela psihologică-





Exemplifica trasaturile nuvelei psihologice, prin referire la o opera literara studiata.

Nuvela psihologica are urmatoarele trasaturi:
- tema psihologica
- un conflict interior
- prezentarea unor tensiuni sufletesti
- transformari sufletesti, morale, comportamentale suferite de personaje in evolutia lor
- evolutia raporturilor dintre personaje
- mijloace de investigatie psihologica

„Moara cu noroc”, de Ioan Slavici, este o nuvela psihologica prin tematica, modalitati de caracterizare a personajului si de investigare psihologica, natura conflictului interior.
Tema o reprezinta efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire. Nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Scriitorul considera ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie. Nuvela prezinta conflictul interior trait de ghita care este sfasiat de dorinte contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte si dorinta de a se imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte.
Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul familiei. Din acel moment incepe procesul iremediabil de instrainare a lui Ghita fata de familie, devenind lacom de bani si impulsiv. Se implica in afacerile murdare ale lui Lica si ajunge, in cele din urma sa o arunce pe Ana, sotia sa, in bratele lui Lica.

In sufletul sau se da un conflict puternic intre dorinta de inavutire si fondul sau cinstit, dorind sa renunte la legaturile cu Lica, sa se schimbe. El, insa, ajunge sa-si ucida sotia, dupa care este impuscat de oamenii lui Lica.


Prezinta constructia subiectului dintr-o nuvela psihologica studiata, prin referire la conceptele operationale din urmatoarea lista: actiune, conflict, momentele subiectului, relatii temporale si spatiale
Nuvela psihologica: Moara cu noroc, de Ioan Slavici
Actiune = totalitatea evenimentelor, a faptelor si intamplarilor semnificative prezentate intr-o opera literara. In Moara cu noroc, Ghita, un cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani, dar, curand ajunge sa fie tot mai lacom de bani.
Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an , intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste
Conflictul = elementul esential care determina actiunea intr-o creatie epica sau dramatica. Conflictul este de natura interioara in nuvela psihologica si se da intre dorinta lui Ghita de a ramane om cinstit si nevoia de a se imbogati cu orice pret, prin orice mijloace
Momentele subiectului sunt: a). Expozitiunea in care se descrie drumul care merge la Moara cu noroc si a locului in care se afla si se prezinta personajele: Ghita, sotia lui, Ana, cei doi copii si batrana.
b). Intriga, marcata de aparitia lui Lica Samadaul in viata lui Ghita, care tulbura echilibrul familiei. El este seful porcarilor si stapanul imprejurimilor. Ghita nu se poate sustrage influentei lui malefice.
c). Desfasurarea actiunii: Ghita incepe sa se instraineze de familia lui, sa devina violent si mohorat. Starea sa materiala devina tot mai buna. El se degradeaza ata de mult, incat ajunge sa isi arunce sotia in bratele lui Lica.
d). Punctul culminant: Ghita o ucide pe Ana, iar el e ucis de Rauţ, din ordinul lui Lica.
e). Deznodamantul: un incendiu teribil mistuie carciuma de la Moara cu noroc si singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.


Explica modalitatile de caracterizare a personajului dintr-un text narativ studiat, apartinand lui Ioan Slavici.
Moara cu noroc, de Ioan Slavici
Tema o reprezintă dezumanizarea provocată de patima banului, prezentând societatea românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Caracteristicile nuvelei: subiectul dezvăluie procesul de parvenire a individului; prezintă efectele dramatice ale inadaptării; descoperă complexitatea sufletelor simple: hangiii; printre stările analizate în nuvela psihologică se află: obsesia, frica, alienarea, erosul.
Ioan Slavici este un portretist prin excelenţă. Ca prozator realist nu insistă asupra trăsăturilor fizice, ci asupra celor psihologice, etice, de gândire şi de comportament. Fizionomia personajelor şi anumite particularităţi ale acestora ilustrează trăsături ale personajelor, anumite conflicte sufleteşti.
Lică este un personaj malefic, demonic, secundar. El este singurul personaj care nu evoluează, ci are o construcţie liniară (este plat).
a. Caracterizare directă făcută de narator
- portretul fizic este detaliat şi anticipează portretul moral: “om cam de 36 de ani, cu ochi mici şi verzi, cu sprâncene dese şi împreunate la mijloc. Aceste trăsături sugerează răutatea şi demonismul personajului”.
Încă de la intrarea în scenă Lică se comportă ca un stăpân peste oameni şi locuri. Inteligent, fin cunoscător al psihologiei umane, el se conduce după un cod moral propriu, în afara legilor şi a statului.
b. Caracterizare directă făcută de personaje:
- Ana simte că Lică este «oarecum fioros» şi îşi previne soţul că are de a face cu un «om rău şi primejdios».
- Ghiţă îi spune: «tu nu eşti om Lică, ci diavol.»
c. Caracterizarea indirectă rezultă din faptele sale. Armele lui Lică sunt şantajul şi hoţia. Are plăcerea de a ucide cu o satisfacţie demonică. Sfârşitul lui are loc într-o noapte de Paşti, în urma tentaţiei de a se refugia într-o biserică părăsită. Acum înţelege că este pedepsit pentru fărădelegile lui: “M-a ajuns mânia lui Dumnezeu.” Urmărit de Pintea, eroul se sinucide, sfărâmându-şi capul de trunchiul unui stejar.


Prezinta constructia subiectului dintr-o nuvela psihologica studiata prin referire la conceptele operationale din urmatoarea lista: actiune, conflict, momentele subiectului,relatii temporale si spatiale

Ex. “Moara cu noroc”-Ioan Slavici
-acţiunea nuvelei de defineşte printr-o construcţie epicã riguroasã, un singur plan narativ care se referã la dezumanizarea lui Ghiţã din cauza lãcomiei pt. bani, o intrigã bine evidenţiatã bazatã pe val. morale şi setae nestãpânitã de imbogaţire
-conflictul->interior psihologic frãmântãrile şi ezitãrile pers.
->exterior social între douã lumi cu mentalitãţi diferite: o soc. veche, conservatoare (baba, Ana) şi una nouã, capitalistã (Licã, Ghiţã)
->moral BINE-RĂU
-momentele subiectului:
(1)expoziţiunea: începe cu vorbele bãtrânei; Ghiţã şi familia se mutã la han
(2)intriga: începe odatã cu apariţia lui Licã care se impune autoritar; Ghiţã simte cã pericolul îl pândeşte dacã se supunelui Licã; dar riscul e mai mare dacã îl refuzã
(3)desf. acţ.: conflictul psiho. se amplificã treptat, este prezentatã analiza psiho. a lui Ghiţã, care intrã în cârdãşie cu Licã
(4)punctual culminant: Ghiţã vrea sã-l prindã pe Licã şi sã-l ducã la spânzurãtoare, Ana se aruncã în braţele lui Licã
(5)deznodãmântul: Ghiţã o omoarã pe Ana, Rãuţ pe Ghiţã, Licã se sinucide; nuvela se încheie cu cuv. bãtrânei “aşa le-a fost dat”
-relaţii temporale: întâmplãrile din cele 17 cap. sunt prezentate în ordinea cronologicã a desf. acţ. şi sunt integrate de cuv bãtrânei de la început şi sfârşit
-relaşii spaţiale: acţ. are loc la moara cu noroc care e han, loc de întâlnire pt. stabilirea unor rel. sociale; spaţiul e real o zonã geograficã din Ardeal la hanul aflat la rãscruce de drumuri pe unde treceau turme de oi înspre şi dinspre Ineu; moara e spaţiu al pierzaniei Ghiţã prinzând gustul banilor; axis mundi, casã, han, cârciumã, spaţiu izolat apparent binecuvântat


Ilustrează conceptul operaţional de nuvelă psihologică, prin referire la opera studiată.

Nuvela este operă epică în proză, cu un singur fir epic, cu un conflict concentrat, cu puţine personaje şi construită, de obicei, în jurul unui personaj principal.
Nuvela Moara cu noroc, de Ioan Slavici, este considerată o capodoperă a prozei române de observare psihologică.
Nuvela devine o adevărată scenă de confruntare a două caractere puternice: Ghiţă şi Lică Sămădăul, celelalte personaje având menirea să le scoată mai bine în evidenţă trăsăturile. Ghiţă ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc cu intenţia de a se îmbogăţi, dar nu ca să trăiască mai bine, ci ca să fie cineva, să fie respectat.
Frământările sufleteşti ale hangiului se ivesc în momentele apariţiei lui Lică, o prezenţă fatală care zădărniceşte bunul mers al lucrurilor.
Ana, soţia lui Ghiţă, intuieşte chiar de la început că acest personaj ciudat e “un om rău şi primejdios”. Ghiţă se simte fascinat, dar şi înspăimântat de tăria de caracter a Sămădăului şi treptat se lasă antrenat, direct sau indirect, în afacerile necinstite ale acestuia.
Aflat în faţa judecătorului, Ghiţă nu îndrăzneşte să dea în vileag fărădelegile porcarului Lică, acestea neputând fi dovedite, deoarece “Lică ştia să-şi aleagă stăpânii...”
Totuşi, setea de răzbunare a lui Ghiţă, jignit de Sămădău, în cele din urmă nu poate fi stăvilită. Se hotărăşte să-l dea prins lui Pintea, dar întorcându-se cu acesta şi cu alţi doi jandarmi, îl vede plecând de la Moara cu noroc, cârciumarul pierzând prilejul de a dovedi vina lui Lică. Ghiţă mai speră în îndreptarea lucrurilor şi, astfel, cei care iniţial erau călăuziţi de principiul onestităţii, sfârşesc într-un mod tragic.

Slavici pedepseşte toate personajele amestecate în afaceri necinstite, iar flăcările care cuprind cârciuma au efect purificator

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]