Subiecte oral -romanul obiectiv- Ion de Liviu Rebreanu





Ilustrează conceptul operaţional roman, prin referire la o operă literară studiată, alegând un tip de roman din lista următoare: tradiţional, modern, obiectiv, subiectiv. Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu acţiune complexă ce se poate desfăşura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată şi al căror destin este determinat de trăsăturile de caracter şi de întâmplările ce constituie subiectul operei. E. Lovinescu îl fixează pe Liviu Rebreanu drept “creatorul obiectiv” prin excelenţă al romanului romantic. Romanul Ion a apărut în 1920 în forma sa definitivă şi fundamentează romanul obiectiv şi realist. Este o monografie a realităţilor satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea. Conflictului este generat de lupta aprigă pentru pământ. Într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcţie de pământul pe care-l posedă, este firesc faptul ca mândria lui Ion al Glanetaşului să-l ducă spre patima devoratoare pentru pământ. Soluţia lui Rebreanu este aceea că Ion se va căsători cu o fată bogată, Ana, deşi nu o iubeşte, Florica se va căsători cu George pentru că are pământ, iar Laura, fiica învăţătorului Herdelea îl va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru că nu are zestre. Personajul central al cărţii, Ion al Glanetaşului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei ţărăneşti şi a vremurilor căreia îi aparţin. Sfârşitul lui Ion este năprasnic, este omorât de George Bulbuc, care-l surprinde iubindu-se cu nevasta lui. Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se individualizează prin câteva trăsături: precizia termenilor, acurateţea şi concizia exprimării, sobrietatea stilului, stilul anticalofil, lipsit de imagini artistice şi respectul pentru adevăr de unde reiese obiectivitatea şi realismul romanului.
Ilustrează conceptele operaţionale incipit şi final, folosind ca suport un text narativ studiat. Romanul Ion a apărut în 1920 în forma sa definitivă şi fundamentează romanul social modern, obiectiv şi realist. Incipitul romanului descriind drumul, semnifică o metaforă a vieţii cu bucurii şi necazuri. Numele locurilor: “Cişmeaua Mortului”, “Râpele Dracului”, sugerează faptele malefice petrecute acolo, numele satului Pripas, o comunitate oarecare a cărei viaţă poate fi regăsită oriunde. Crucea de lemn strâmbă, Hristosul de tablă ruginită, coroniţa de floare veştedă sunt indiciile unei comunităţi care a abandonat credinţa creştină, făcându-şi alţi idoli: pământul şi averea. Finalul romanului reia metafora drumului, viaţa merge înainte, comunitatea n-a învăţat nimic din faptele petrecute în Pripas; singurele care se îndreaptă spre viitor sunt credinţa şi nădejdea reprezentată de turnul bisericii noi şi de raza care poleieşte Hristosul de tinichea.

Generaţiile se succed, tânărul învăţător Zăgreanu va continua truda socrului său, ducând crucea unei existenţe mediocre însufleţite însă de sentimentul datoriei. Comunitatea a rămas aceiaşi, o vâltoare de patimi omeneşti fără început şi fără finalitate.
Ilustrează trăsăturile prozei realiste prin referire la o operă literară studiată. Realismul este curentul literar prin care concepţia artistică, literară, are ca preocupare reprezentarea obiectivă, veridică a realităţii. Romanul Ion a apărut în 1920 în forma sa definitivă şi fundamentează romanul realist modern. Subiectul are o intrigă simplă: Ion Pop al Glanetaşului dorelte pământul cu o patimă mistuitoare căci tatăl său “sărac iască şi lenevitor de n-avea pereche” a mâncat repede zestrea Zenobiei. Iubea pământul de mic copil. A crescut râvnind şi pizmuind pe cie bogaţi, dorind cu orice preţ să aibă pământ “cât mai mult”. “De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă.” În acest scop o seduce pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, “bocotanul” satului, deşi era urâtă şi n-o iubea. Bătută, alergând mereu între un bărbat care abia o mai cunoştea şi un tată care o trata ca pe o duşmancă, Ana, care rămăsese însărcinată, vedea în nunta ei capătul necazurilor. Urmărindu-şi scopul cu tenacitate, Ion intră în posesia pământurilor pe care jindui-se cu lăcomie. Odată nunta făcută, Ion se îndepărtează de Ana “De-abia acum înţelesese Ion că odată cu pământurile trebuie să primească şi pe Ana şi că fără ea n-ar fi dobândit niciodată averea. I se părea o străină şi nu-i venea a crede că în pântecele ei se plămădeşte o fiinţă din sângele lui.” Iubirea ascunsă pentru Florica, cae frumoasă şi săracă, măritată mai târziu cu George Bulbuc, nu-i dă pace. Tratată inuman şi de către Ion şi de către tatăl ei, Ana îşi curmă viaţa. Copilul rămas se îmbolnăveşte şi moare spre disperarea lui Ion care vedea în el graniţa păstrării pământurilor lui Vasile Baciu. Ion este ucis de către George Bulbuc, bărbatul Floricăi, fiind astfel pedepsit pentru faptele sale nelegiuite.
Ilustrează modalităţile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman de tip obiectiv studiat. Personajul Ion este unul de referinţă în literatura română, concentrând tragica istorie a şăranului ardelean din primele decenii ale secolului trecut. Încă de la începutul romanului, la hora satului se evidenţiază feciorul lui Alexandru Pop Glanetaşu, Ion, urmărind-o pe Ana cu o privire stranie, apoi o vede pe Florica, care îi era dragă, însă e conştient că Ana are pământ. Conflictul interior care marca destinul flăcăului este vizibil încă de la început. Ion era “iute şi harnic ca mă-sa” chipeş şi voinic, dar sărac, el simţind dureros prăpastia dintre el şi “bocotani”. Astfel cade victimă celor două patimi: glasul pământului şi glasul iubirii. Fiind dominat de dorinţa de a fi respectat în sat, stăpânit de o violenţă năvalnică, un temperament controlat de instincte primare, hotărât şi perseverent în atingerea scopului, dar şi viclean, Ion o seduce pe Ana. Când s-a însurat cu Ana, Ion s-a însurat de fapt cu pământurile ei, soţia devenind o povară jalnică şi incomodă. Odată satisfăcută patima pentru pământ, celălalt glas ce mistuie sufletul lui Ion, iubirea pătmaşă pentru Florica, nevasta lui George Bulbuc, duce la destinul tragic al eroului, fiind omorât de George după ce îi surprinde pe amânoi în flagrant. Astfel, Ion este drastic pedepsit de Rebreanu, întrucât el se face vinovat de dezintegrare morlă, răspunzător de viaţa Anei şi a copilului lor, tulburând liniltea unui cămin, liniştea unei întregi colectivităţi.
Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narrative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat Ex. “Ion”-L. Rebreanu -Rebreanu este adeptul romanului de creatie obiectiv modern, impune un narrator obiectiv, omniscient si omnipresent; acesta respinge romanul subiectiv considerand ca “introziunea” eului diminueaza veridicitatea -este interesat de aspectul veridic al operei, de aceea refuza confesiunea si scrierea la pers. II -relatia narator-personaje-> narator obiectiv (prez. venimentele detasat fara a se implica) -> narator omniscient (naratorul stie mai multe decat personajele sale) -> narator omniprezent (adevarat demiurg al universului pe care in creaza; are rolul unui regizor personajele fiind marionette; stie dinainte destinele personajelor sale dovada fiind tehnicile anticipaive ex. Hrisovul de tinichea anticipeaza destinul lui Ion) ->naratiune la pers. III ->focalizare zero (viziune dindarat) -rel. narrator-cititor->efectul pe care naratorul il urmareste sa-l creeze asupra cititorului este impresia de veridic, verosimil -pers. rep. destine umane individuale: Ion, Ana, George, Titu -Rebreanu isi lasa pers. sa actioneze liber, sa izbucneasca in tensiuni dramatic
Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata apartinand prozei realiste Ex. “Ion”-L. Rebreanu ION- tipul parvenitului, taran intelligent, sarac ANA- tipul femeii supuse, bogata, dar urata GEROGE- tipul taranului bogat, mandru, violent FLORICA- tipul femeii frumoase, sarace BACIU- tipul taranului avar HERDELEA- tipul carturarului de la tara, ipostaza a burgheziei rurale TITU- tanarul carturar patriot BELCIUG- preotul avar GLANETAŞU- taran lenes, risipitor
Exemplifica trasaturile romanului modern, prin referire la o opera literara studiata. Ion este un roman modern scris de Liviu Rebreanu şi apărut în anul 1920. Liviu Rebreanu este creatorul romanului românesc modern, deoarece scrie primul roman obiectiv din literatura română . Ion este modern si sub aspectul sondajului psihologic. Destinul fiecarui personaj devine astfel o problema de psihologie umana, determinata nu numai de factori sociali, ci si de impulsuri ale fiintei ce rabufnesc în împrejurari, uneori patimase. Obiectiv, în desfasurarea lui epica, de fresca sociala, romanul lui Rebreanu este si analitic prin motivarea psihologica a faptului uman Romanul „Ion“ este o monografie a realităţilor satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea, ilustrând conflictul generat de lupta aprigă pentru pământ, într-o lume în care statutul social al omului este stabilit în funcţie de averea pe care-o posedă, fapt ce justifică acţiunile personajelor. Soluţia lui Rebreanu este aceea că Ion se va căsători cu o fată bogată, Ana, deşi nu o iubeşte, Florica se va căsători cu George pentru că are pământ, iar Laura, fiica învăţătorului Herdelea îl va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru că nu cere zestre. Personajul central al cărţii, Ion al Glanetaşului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei ţărăneşti careia ii apartine. Tehnicile compozitionale ale romanului sunt moderne. Rebreanu construieste doua planuri de actiune care se intrepatrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de alta parte, viata satului ardelenesc. Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas. Romanul este structurat in doua parti cu titluri sugestive: Glasul pamantului si Glasul iubirii, capitolele au titluri sinteza ( „Inceputul”, „Hora”, „Nunta”, Nasterea”). Romanul „Ion” este modern pentru ca are caracter obiectiv (narator impersonal, naratiunea la persoana a III-a), utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor.
Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat. Autor – narator – persoanaje – cititori => relatia dintre aceste instante este de subordonare. Autorul Este persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu etc. 4se afla in afara textului 5are o viziune de ansamblu asupra continutului 6concepe mesajul 7alege modalitatile de a opera cu tehnicile narative 8creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, carola le atribuie roluri 9se adreseaza cititorilor 10autorului i se subordoneaza toate celelalte instante ale comunicarii (narator, personaje) Naratorul Este o voce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara faptele, de a descrie locurile si personajele dintr-o opera literara epica. Naratorului i se subordoneaza personajele Naratorul omniscient 11povesteste la persoana a III-a 12cracteristic prozei obiective 13independent de autor si de personaj 14autorul ii confera independenta narativa totala 15este tipul clasic, cel ce dirijeaza “din spate” toate actiunile personajului carora le cunoaste si le anticipeaza evolutia, inventeaza situatii si scene pentru a ilustra anumite trasaturi ale acestora 16este omniprezent pe tot parcursul derularii evenimentului 17perspectiva sa este unica Personajul Cel ce joaca rolul imaginat de autor, participand la evenimente .In text emite si recepteaza mesaje Cititorul este introdus intr-un univers care ii este sau ii devine familiar si despre care va fi informat si documentat Liviu Rebreanu – Ion Liviu Rebreanu este un prozator obiectiv, impersonal, narand la persoana a III-a. “Romancierul vrea sa creeze impresia ca este un observator (atat si nimic mai mult). Un observator omniscient, desigur, dar lipsit de voce proprie”.(N. Manolescu) “Ion” este un roman de tip obiectiv din perspectiva naratorului, dar si din perspectiva relatiei narator – personaj. Ca in toata proza realist-obiectiva, naratiunea este la persoana a III-a cu focalizare zero (viziunea “dindarat”) naratorul este obiectiv, detasat (atitudine detasata in prezentare si in descriere) este un narator omniscient, stiind mai mult decat personajele, si omniprezent, dirijand evolutia lor asemenea unui regizor. Acest tip de narator cunoaste traiectoriile existentiale ale personajelor, destinul prestabilit al acestora, finalul. Cititorul se identifica mai putin cu personajul principal si mai mult cu naratorul omniscient. Si in “Ion”, destinele personajelor, ca si evenimentele sunt previzibile, finalul nu surprinde, creandu-se astfel iluzia vietii (obiectivitate si verosimiliate)
Ilustreaza particularitatile de structura a unui text narativ studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu Ion Conceptia autorului despre roman, inteles ca un “corp sferoid”, se reflecta artistic in structura circulara a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat cu ajutorul verbelor (se desprinde, alearga, urca, inainteaza), drumul are semnificatia simbolica a destinului unor oameni si este investit cu functie metatextuala. El separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din roman. Descrierea initiala a drumului introduce cititorul in viata satuluiardelean de la inceputul secolului al XX-lea, cu aspecte topografice, etnografice (hora), sociale. Descrierea caselor ilustreaza, prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (Herdelea, Glanetaşu) in desfasurarea narativa. Crucea stramba de la marginea satului , cu un Hristos de tinichea ruginita, anticipeaza tragismul destinelor. Descrierea finala inchide simetric romanul si face mai accesibila semnificatia simbolica a drumului prin metafora soselei – viata.

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]