Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata, apartinand prozei realiste.
Proza realista: Enigma Otiliei, de George Calinescu
Proza realista: Enigma Otiliei, de George Calinescu Romanul realist prezinta personaje tipice, caracterizate printr-o trasatura puternica de caracter.
Astfel:mos Costache este tipul avarului. Are multa afectiune pentru Otilia, dar nu intreprinde nimic pentru a-i asigura viitorul si nici pentru a o infia. Toate faptele sale arata avaritia personajului: faptul ca nu isi repara casa aflata in paragina, cu toate ca are suficienti bani, faptul ca nu o infiaza pe Otilia, refuzul de a angaja o servitoare, atribuirea unor cheltuieli fictive lui Felix, pe care le-a facut el, de fapt.
Otilia reprezinta eternul feminin – impresioneaza prin complexitatea sufletului, prin imprevizibilul care o invaluie, prin farmec si delicatete. Este o enigma pentru cei din jur, care nu reusesc sa o inteleaga, datorita comportamentului ei contradictoriu.
Felix Sima – tipul ambitiosului, este studios, s-a dedicat cartilor si lumea lui adevarata e lumea stiintei. De aceea reuseste sa treaca peste deceptia suferita din iubire, remarcandu-se mai tarziu pe plan profesional, devenind un nume cunoscut in medicina
Pascalopol este aristocratul rafinat – un om generos, cu gusturi desavarsite, elegant, este cultivat si plin de noblete. O iubeste sincer pe Otilia si incerca sa-l induplece pe mos Costache sa o infieze. Se casatoreste cu ea pentru a o proteja si a-i asigura un viitor bun, lipsit de griji.
Stanica Ratiu – tipul parvenitului si al demagogului – incearca sa se imbogateasca prin orice mijloace si ajunge chiar sa-i provoace un infarct lui mos Costache, furandu-i banii
Aglae Tulea – baba absoluta, lacoma si imorala, egoista si marsava, dispretuind orice preocupare intelectuala
Aurica Tulea – fata batrana, mereu in cautare de pretendentiTiti Tulea – tipul retardatului
Simion Tulea – dementul senil
Caracterizeaza personajul preferat dintr-un roman de George Calinescu.
Otilia este fiica celei de-a doua soţii a lui Giurgiuveanu. Este o figură centrală a romanului, care te cucereşte, dar te şi revoltă. Caracterul ei se bazează pe elemente contradictorii: amestecul de inocen ţă şi maturitate; amestec de iubire şi de raţiune; iubeşte pe Felix, dar se căsătoreşte cu Pascalopol; inteligentă, dar dispreţuind inteligenţa feminină.
a. Caracterizare directă făcută de narator: „Faţa măslinie, nas mic, ochi albaştri…”; copilăroasă, dar în acelaşi timp, „cu o stăpânire desăvârşită de femeie”.
b. Caracterizare directă făcută de către personaje prin tehnica reflectării poliedrice (a pluriperspectivismului): - Felix o consideră pe Otilia foarte frumoasă, cultă, talentată. - Pascalopol vede în ea aceleaşi calităţi. - Costache o crede încă un copil, spunându-i „fe-fetiţa mea”. - Aglae o consideră vicleană şi interesată de moştenirea lui Costache.`
c. Caracterizare directă (autocaracterizare): - „eu sunt o zăpăcită, nu ştiu ce vreau”- desi faptele ei demonstreaza contrariul
d. Caracterizare indirectă: rezultă din fapte:
1. e altruistă, grijulie faţă de cei apropiaţi (nu vrea să stea în calea carierei lui Felix);
2. poartă o mască, dincolo de care nu poate să treacă nimeni. De aceea, devine o enigmă.
3. se comportă ca un om liber, care nu ţine cont de nici o regulă exterioară. e .Din mediul în care locuieşte personajul - camera Otiliei, cu varietatea de lucruri din ea, reflectă caracterul contradictoriu, amestecul de copilărie şi feminitate, dar şi o oarecare instabilitate în comportament, trecând cu uşurinţă de la o stare la alta.
