Tema și viziunea asupra lumii
Deși temele povestirilor diferă între ele (erotică, socială, de aventuri, călătorii), volumul are o unitate conferită, în principal, de tema comună a timpului. Este sugerată veșnica schimbare a tot ce există, dar, dincolo de această perpetuă transformare, persistă o permanență care învinge timpul. Această viziune asupra lumii este evidentă aproape în fiecare povestire. De exemplu, la sfârșitul povestirii „Fântâna dintre plopi”, la întrebarea dacă fântâna mai există, Moș Leonte răspunde: „S-a dărâmat ca toate ale lumii.” Acest motiv, „fortuna labilis” (soarta schimbătoare) este prezent în întregul volum.
De asemenea, apar permanent cele două Ancuțe: cea tânără, contemporană cu momentul povestirii, și mama ei, „Acuța cea de demult”, evocată în majoritatea povestirilor. Prin înfățișare, prin gesturi, prin reacțiile dintr-o anumită situație, Ancuța cea tânără amintește perfect de mama ei. Deci, în ciuda schimbărilor provocate de succesiunea generațiilor, există o permanență.
