TRADIȚIONALISMUL : ACI SOSI PE VREMURI de Ion Pillat
Creația poetică a lui Ion Pillat a trecut prin trei etape:
- de influență parnasiană, cu poezii de inspirație cosmopolită;
- tradiționalistă;
- neoclasică.
Cea mai importantă valoric este etapa tradiționalistă, caracterizată prin inspirația autohtonă. Pentru acestă etapă, cel mai reprezentativ volum este „Pe Argeș în sus”. Prima poezie din acest volum, „Ctitorii”, exprimă renunțarea la inspirația cosmopolită, în favoarea celei autohtone: „Las altora tot globul terestru ca o minge,/ Eu am rămas în paza pridvorului străbun”.
Din volumul „Pe Argeș în sus” face parte și poezia „Aci sosi pe vremuri”, pe care G.Călinescu o considera capodopera lui Ion Pillat, „grațioasă, mișcătoare și indivizibilă paralelă între două veacuri, înscenare care încântă ochii și, în același timp, simbolizare a uniformității în devenire”.
Poezia este construită pe o paralelă între două momente similare din existența a două generații diferite.
Ideea poetică este aceea a repetabilității experiențelor umane fundamentale, în ciuda diferențelor aparente dintre generații. Se întâlnesc, în poezie, motive ale permanenței, pe de o parte, motive ale schimbării și diferențeirii, pe de altă parte.
Permanența este sugerată, în primul rând, de cadrul natural și rural cuprinzând casa amintirii, drumul cu plopi, lanul de secară și turnul cu clopot, motiv ambiguu, sugerând că momentele esențiale ale existenței, nunta și moartea, se confundă.
Motivele diferențierii privesc mijloacele de transport, modele vestimentare și modele poetice. Bunica sosește la casa logodnicului ei într-o berlină, în condițiile în care pe atunci nu existau trenuri, și este îmbrăcată în „largă crinolină”, după moda de la mijlocul secolului al XIX-lea.
În ceea ce privește referințele culturale, bunicul îi recită iubitei sale balada „Zburătorul” de contemporanul său, Ion Heliade Rădulescu, baladă ce conține un pastel al înserării, adecvat plimbării pe lună a celor doi logodnici. „Le lac” (Lacul), poemul romanticului francez Lamartine, era și el adecvat momentului prin versurile sale celebre ce invocă timpul să se oprească, pentru ca îndrăgostiții să-și trăiască veșnic fericirea.
Nepotul îi recită logodnicei poezii romantice, dar și simboliste, poeme de „bunul Francis Jammes” și „Balada lunii” de Horia Furtună, prietenul lui Ion Pillat.
Trecerea între cele două părți ale poemului se realizează prin două strofe cu caracter de meditație pe tema trecerii timpului și a amintirii. Versul „De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat” se repetă la mijlocul și la sfârșitul poemului evocând motivul momentelor esențiale ale existenței.
Poemul „Aci sosi pe vremuri” este alcătuit din distihuri și se încheie cu un vers liber. Versurile sunt ample, cu măsura de 12 – 13 silabe, adecvate tonului elegiac, nostalgic și meditativ, rima este împerecheată, iar ritmul, iambic.
Poemul lui Ion Pillat aparține tradiționalismului prin evocarea trecutului, accentuarea permanenței în detrimentul schimbărilor, cadrul rural și versificația tradițională.
