Cuprins:
- Ce este Traditionalismul
- Semnificațiile conceptului
- Programe estetice – reviste - grupări
- Trăsăturile tradiționalismului
- Reprezentanți ai tradiționalismului
TRADIȚIONALISMUL
→ Traditionalismul, alături de modernism, constituie una dintre direcțiile importante care s-au manifestat în literatura română dintre cele două războaie mondiale.
→ Tradiționalismul este tendinţa de supraevaluare a elementelor de tradiţie ale unui popor, de ilustrare în operele literare ale miturilor, motivelor, credinţelor, elementelor de limbaj ale poporului.
Tradiţionalismul nu este un curent literar care s-a constituit şi manifestat într-o anumită perioadă istorică, cu direcţii trasate de un iniţiator, ci este mai mult o ilustrare a spiritului conservator al unui autor (Ex.: majoritatea scriitorilor români manifestă elemente tradiţionale în operele lor).
Semnificațiile conceptului
În sens general, tradiționalismul este o atitudine caracterizată prin rezistență față de elementele de noutate, prin absolutizarea modelelor consacrate și refuzul oricărei schimbări. Sensul specializat denotă curentul literar interbelic format în jurul revistei „Gândirea” – care apare la Cluj, în 1921 – continuând mișcarea poporanistă și pe cea sămănătoristă.
Programe estetice – reviste - grupări
Tradiționalismul interbelic are ca principiu fundamental afirmarea specificului național, a trăsăturilor etnice care individualizează poporul român.
→ Această orientare resuscită valorile consfințite prin tradiție, recuperând sentimentul originilor ființei românești și spiritul ortodox considerat o forță modelatoare a spiritualității noastre. Etnicismul coneptual promovat de tradiționaliști devine și un criteriu unic de validare a valorilor artistice.
→ Doctrina tradiționalismului interbelic este formulată de Nichifor Crainic care publică articolul programatic „Sensul tradiției” (1929) în revista „Gândirea” (fondată în 1921 de Cezar Petrescu, Adrian Maniu și Gib Mihăescu, mutată de la Cluj la București în anul următor).
- „Gândirismul” are ca premise principiile sămănătorismului pe care le depășește însă. Acesta proclamă spiritualizarea tradiției (istoria națională, folclorul) prin accentuarea sentimentului și trăirii religioase (ortodoxismul).
- Civilizația industrială, raționalismul, scientismul sunt considerate expresii ale „răului veacului” și criticate cu vehemență, în opoziție cu idealizarea civilizației rustice și convertirea în mit a istoriei.
- Ideologul gândirismului afirmă că o „cultură proprie nu se poate dezvolta organic decât în aceste condiții ale pământului și ale duhului nostru. Occidentalizarea înseamnă negarea orientalismului nostru [...], negarea unui destin propriu românesc.”.
→ Principiile tradiționalismului sunt susținute și de gruparea revistei „Viața românească” (ediția la Iași, în 1906, apoi la București, între 1920-1935), formulate în articolul-program, „Către cititori”, ai lui Garabet Ibrăileanu, care pledează pentru păstrarea specificului național, considerând experimentele avangardiste „deviațiuni”.
Trăsăturile tradiționalismului
Tradiţionalismul este orientat spre trecut, spre conservarea valorilor autohtone și se caracterizează printr-un conservatorism ce îl îndreaptă spre clasicitate, prin preţuirea moştenirii culturale a unui popor, a folclorului şi a culturilor vechi, prin actualizarea fondului mereu viu al învăţăturilor trecutului.
| TRĂSĂTURILE GENERALE ALE TRADIȚIONALISMULUI |
|
| PARTICULARITĂȚI ALE POEZIEI TRADIȚIONALISTE | PARTICULARITĂȚI ALE PROZEI TRADIȚIONALISTE |
|
|
Reprezentanți ai tradiționalismului
| REPREZENTANȚI AI TRADIȚIONALISMULUI ROMÂNESC |
|
În spaţiul literar românesc, tradiţionalismul este reprezentat, la începutul secolului al XX-lea, în continuarea ideilor „Daciei literare”, de sămănătorism şi poporanism, urmate de gândirism.
Eseu 1: Traditionalismul: Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat
Eseu 2: TRADITIONALISMUL: Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat pentru Examenul de Bacalaureat
Schemă pentru subiectul al II-lea: Tradiționalism
