Varianta 01 Particularitati ale basmului cult: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga





Bacalaureat 2009: Varianta 01: Particularitati ale basmului cult: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Basmul cult îşi  are originea în cel popular de la care autorul preia tiparul narativ, dar  reorganizează elementele stereotipe conform viziunii sale artistice şi  propriului său stil. Basmul cult imită relaţia de comunicare de tip oral din  basmul popular, ceea ce conferă oralitate stilului.
  Basmul cult este o specie narativă amplă, cu numeroase personaje purtătoare ale  unor valori simbolice, cu acţiune implicând fabulosul, supranaturalul, care  înfăţişează parcurgerea drumului maturizării de către erou. Conflictul dintre  bine şi rău se încheie prin victoria forţelor binelui. Personajele îndeplinesc,  prin raportare la erou, o serie de funcţii (antagonistul, ajutoarele,  donatorii), ca în basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele  exterioare şi prin limbaj. Reperele temporale şi spaţiale sunt vagi,  nedeterminate. Sunt prezente clişeele compoziţionale, numerele şi obiectele  magice. În basmul cult, stilul este elaborat, se îmbină naraţiunea cu dialogul  şi descrierea.
  În literatura universală sunt cunoscute basmele lui Perrault şi Anderson, iar la noi ale lui  Eminescu, Caragiale, Slavici, Creangă, Delavrancea, etc.
  O capodoperă a  genului, la noi, rămâne „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă, basm publicat  în 1877, în revista „Convorbiri literare”.
  Naraţiunea la  persoana a III-a este realizată de un autor omniscient, dar nu şi obiectiv,  deoarece intervine adesea prin comentarii. Spre deosebire de basmul popular,  unde predomină naraţiunea, basmul cult presupune îmbinarea naraţiuniii cu  dialogul şi descrierea.
  Tema basmului este triumful binelui asupra răului. Motivele narative sunt: superioritatea  mezinului, călătoria, supunearea prin vicleşug, muncile, demascarea  răufăcătorului (Spânul), pedeapsa, căsătoria.
  În basm sunt prezente clişeele compoziţionale, formule tipice. Formula iniţială: „Amu cică era  odată” şi formula finală „Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine  încă; cine se duce acolo be şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi  mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă” sunt convenţii care marchează intrarea  şi ieşirea din fabulos. Formulele mediane: „şi merg ei o zi, şi merg două, şi  merg patruzeci şi nouă”, „şi mai merge el cât mai merge”, „Dumnezeu să ne ţie,  că cuvântul din poveste, înainte mult mai este”, realizează trecerea de la o  secvenţă la alta şi menţin cititorul atent, antrenându-i curiozitatea.
  O trăsătură a  basmului lui Ion Creangă o reprezintă tratarea fabulosului în mod realist,  poveştile lui Creangă fiind caracterizate printr-o alăturare a miraculosului cu  realitatea. Astfel, Spânul se comportă ca un om viclean, esenţa lui demonică,  fiind dezvăluită mai târziu. Tot aşa, cele cinci apariţii bizare se comportă,  vorbesc şi se ceartă  ca nişte săteni  humuleşteni; în plus, fiecare schiţă de portret cuprinde o trimitere la fiinţa  umană. De altfel, această particularitate a fost numită de critica literară  „localizarea fantasticului”.
  Parcurgerea drumului maturizării de către erou presuspune un lanţ de acţiuni: o situaţie iniţială de  echilibru (existenţa celor doi fraţi, Craiul şi Împăratul Verde, care trăiesc  departe unul de celălalt), o parte pregătitoare, un eveniment duce la  dezechilibru, apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, trecerea cu bine a probelor  ce duce la refacerea echilibrului, apoi răsplata eroului (finalul fericit).
  Personajele, deşi  individualizate, sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele şi răul în  diverse ipostaze. Conflictul dintre bine şi rău se încheie prin victoria forţelor  binelui.
  Personajul principal al basmului cult este mezinul  craiului, Harap-Alb, dar el nu mai reprezintă modelul de frumuseţe fizică, morală şi psihică din basmele populare  anunţat de la începutul acestora prin expresii de tipul „creştea într-un an cât  alţii în zece”, astfel încât călătoria întreprinsă de el  nu are valoarea de a confirma calităţile  excepţionale, ci este un traseu de iniţiere, parcurs de un tânăr naiv şi timid  şi care la sfârşit devine capabil sa conducă o împărăţie. Astfel, se vorbeşte  despre un caracter de bildungsroman al basmului. Cea mai mare parte a basmului  este reprezentată de călătoria mezinului către împărăţia lui Verde Împărat şi  probele la care este supus de către Spân.
  În procesul său  de formare se disting trei etape: etapa iniţială, de pregătire pentru drum;  apoi parcurgerea drumului iniţiatic şi răsplata. Acesta este presărat cu  diferite spaţii cu valoare simbolică: podul (simbolizează trecerea la altă  etapă a vieţii, atâţ atunci când are loc confruntarea cu tatăl deghizat în urs,  cât şi la întâlnirea cu furnicile), fântâna (spaţiu al renaşterii şi al  regenerării; scena în care are loc schimbarea numelui, a identităţii şi  reprezintă începutul iniţierii spirituale, unde va fi condus de Spân), pădurea  (loc al morţii şi al regenerării).
  Dacă eroul  basmului popular era supus în general la trei probe, Harap-Alb trece prin mai  multe încercări: aducerea salăţilor din grădina Ursului şi a pielii Cerbului,  noaptea petrecută în casa de aramă, separarea macului de nisip, păzirea fetei Împăratului  Roş, găsirea şi identificarea acesteia. După ce îşi dovedeşte bunătatea ajutând  albinele să-şi facă stup şi ocolind nunta furnicilor, trecând pe un pod,  Harap-Alb întâlneşte cele cinci personaje himerice întruchipând focul, apa,  pământul şi aerul: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă.  Ultimile trei probe sunt legate de cucerirea fetei împăratului. Decapitarea  eroului este ultima treaptă şi finalul iniţierii. Nunta şi schimbarea  statutului social (devine împărat) confirmă maturizarea eroului.
  Spânul nu este doar o întruchipare a răului, ci el ajută involuntar la iniţierea  eroului, de aceea calul năzdrăvan nu-l ucide înainte ca iniţierea feciorului de  împărat să se fi încheiat.
  Eroul este sprijinit de ajutoare şi donatori: fiinţe cu însuşiri supranaturale  (Sfânta Duminică), animale fabuloase (calul năzdrăvan, craiasa furnicilor şi  cea a albinelor), făpturi himerice (cei cinci tovarăşi) sau obiecte miraculoase  (aripile crăieselor, smicelele de măr, apa vie, apa moartă). Personajul căutat  este fata de împărat.
  Specific basmului cult este modul în care se  individualizează personajele. Prin  portretele fizice ale celor cinci tovarăşi ai eroului se ironizează defecte  umane, dar aspectul lor ascunde şi calităţi sufleteşti precum bunătatea şi  prietenia. Împăratul Roş şi Spânul sunt răi şi vicleni. Sfânta Duminică este  înţeleaptă.
  Registrele stilistice popular, oral, reginional conferă originalitate stilului. Limbajul  cuprinde termeni şi expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale,  frecvenţa proverbelor, a zicătorilor introduse în text prin expresia „vorba  aceea”.
  Umorul este realizat   cu ajutorul exprimării  muscalte („să traiască trei zile ca cea de-alalteieri”), ironiei, poreclelor  (Păsărilă, Buzilă), diminutivelor cu valoare augmentativă („buzişoare”,  „băuturică”, ect.), caracterizărilor pitoreşti (portretul lui Gerilă, Ochilă,  etc.), expresii populare („Da-i cu cinstea, să peară ruşinea”).
  Oralitatea stilului (impresia de zicere a textului scris)  se realizează prin expresii narative  tipice („şi atunci”, „şi apoi”, „în sfârşit”), „şi” narativ; implicarea  subiectivă a naratorului („Ce alta, pot să zic?”), dativul epic („Şi odată mi  ţi-l înşfacă cu dinţii de cap”) şi versuri populare („De-ar şti omul ce-ar  păţi, /Dinainte s-ar păzi!”).
  „Poveste lui Harap-Alb” este un basm cult ce are ca sursă de inspiraţie basmul popular, de la care  autorul păstrează motivele (căsătoria, încercarea puterii, peţitul, probele),  personaje fabuloase, ajutoarele venite în sprijinul binelui, formule tipice şi  inovează pentru basmul cult umanizarea fantasticului prin comportamentul,  gestica, psihologia şi limbajul personajelor.

Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 01

CERINTA:
 SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre relatiile dintre doua personaje care apartin unui basm cult studiat. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru constructia personajelor alese (de exemplu: tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, constructia subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc.);
- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei in care se incadreaza, a statutului lor psihologic, moral etc.;
- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin raportare la doua episoade/ secvente narative ale basmului cult ales;
- exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua personaje, din perspectiva situatiei finale/ a deznodamantului.

Nota! Ordinea integrarii reperelor in cuprinsul lucrarii este la alegere.
Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte (cate 4 puncte pentru fiecare cerinta/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte; abilitati de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuatia – 2 puncte; asezarea in pagina, lizibilitatea – 1 punct).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa aiba minimum 2 pagini.

Inapoi la Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]