Varianta 18 Tema familiei intr-un text narativ: Morometii de Marin Preda





 Bacalaureat 2009: Varianta 18: Tema familiei într-un text narativ: Moromeţii de Marin Preda

Tema familiei este una dintre cele mai întâlnite din  literatură, permiţând surprinderea  unui complex de interrelaţionări umane. Complexitatea pe care o impune  ilustrarea unor astfel de relaţii umane presupune desfăşurări epice ample, fapt  ce implică abordarea acestei teme în specii realiste precum nuvela si  romanul.
  În literatura română, tema familiei este predilectă în literatura realistă. Una dintre operele  literare narative ce abordează acestă temă este romanul “Moromeţii”, al lui Marin Preda. Pregătit de nuvele care prefigurează motive, întamplări şi  personaje din roman, “Moromeţii” este publicat în două volume, elaborate la 12  ani distanţă: volumul I, 1955, volumul al doilea, 1967. Prima realitate  scriitoricească a rămas constantă în opera lui Marin Preda, cea rurala, a  satului românesc din Câmpia Dunării.
  În primul volum al romanului, tema familiei este mai precis  conturată. Acţiunea se petrece  într-un sat din Câmpia Dunării, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial.  Romanul este construit dintr-un număr mare de personaje din planuri diferite,  dar care dobândesc un sens unitar, plasate în universul satului şi al unei familii  pe cale să se destrame. Există o legătură strânsă între incipit şi final, tema  romanului putând fi redusă la două cuvinte : omul şi timpul (“se pare că timpul  era foarte răbdător cu oamenii” – “timpul nu mai avea răbdare”). Astfel tema  familiei poate fi subordonată celeilalte teme obsedante din opera lui Preda –  relaţia omului cu timpul. Pe parcursul acţiunii romanului, familia are de  suferit o serie de transformări, ca urmare a numeroaselor conflicte ce se  declanşează între membrii familiei Moromete, dar şi a tranziţiei suferite de  satul românesc în perioada din preajma celui de-al Doilea Război Mondial.  Romanul va urmări, aşadar, procesul destrămării familiei Moromete sub presiunea  unor factori exteriori sau a unor elemente de comportament.
  Acţiunea primului  volum se desfăşoară în vara anului 1936 şi prezintă viaţa unei familii din  satul Siliştea – Gumeşti. Aici este conturat triplul conflict din cadrul  familiei Moromete. În primul rând, conflictul dintre Moromete şi cei trei fii  ai săi, Achim, Nilă şi Paraschiv, este stârnit de modalitatea diferită de  întelegere a lumii; astfel, pentru tată , pământul semnifică garanţia  libertăţii, în timp ce cei trei fii ai săi sunt preocupaţi doar de bani. Acest  conflict se încheie cu plecarea celor trei fii cu oile la Bucureşti, în  încercarea de a-şi câştiga singuri existenţa. Al doilea conflict este cel  dintre Moromete şi soţia sa, Catrina. Aceasta şi cele două fiice ale sale îi  reproşează lui Moromete faptul că nu trece casa pe numele ei, temând-se că ar  putea rămâne pe drumuri. Cel de-al treilea conflict este cel conturat între  Ilie şi sora lui, Maria (Guica). Ea se teme că va rămâne singură la bătrâneţe;  sora lui Ilie Moromete nu a fost de acord cu cea de-a doua căsătorie a fratelui  său, tot ea fiind cea care îi îndeamnă pe băieţi să fugă de acasă.
  Pe un alt plan, cartea prezintă rânduielile împământenite ale existenţei ţărăneşti, fiind descris un  adevarat ritual: plecarea şi întoarcerea de la câmp, pregătirea secerişului,  cina familiei.
  Două dintre  scenele semnificative pentru reflectarea ideii destrămării femiliei sunt cina  şi tăierea salcâmului. Scena cinei este reprezentativă pentru statutul  protagonistului. Fragmentul începe cu un dialog între el şi Catrina,  autoritatea sa aparent incontestabilă manifestându-se prin voce : “Deodată  curtea răsună de un glas puternic şi ameninţător, făcându-i pe toţi să tresară  de teamă.”
  Catrina mai fusese căsătorită o dată şi are o fiică. Actuala sa familie este una dintre cele  mai numeroase din sat şi printre puţinele care au copii din două căsătorii.  Membrii familiei par a fi grupaţi în tabere rivale, în ciuda faptului că stau  toţi asezaţi la o masă rotundă şi foarte mică; acest lucru însa nu ajută la  sporirea unităţii familiei. Cei trei fraţi din prima căsătorie a lui Moromete  “stăteau pe partea din afară a tindei, ca şi când ar fi fost gata în orice  clipă să se scoale de la masă şi să plece afară.” Acest detaliu sugerează ideea  că ei nu aparţin familiei, pentru că mama vitregă îi are lângă ea ”pe ai ei,  Niculae, Ilinca şi Tita, copii făcuţi cu Moromete”. Poziţia tatălui reliefează  autoritatea sa absolută : “stă deasupra tuturor, în pragul celei de-a doua  odăi, de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare.”
  Atmosfera conflictuală  din cadrul familiei Moromete este  evidentă din gesturi şi din priviri : Moromete are în glas “fire de  ameninţare”, îi vorbeşte ameninţător lui Achim, care îi răspunde cu dispreţ, pe  Niculae îl fulgeră cu privirea apoi, certându-l cu “glas îndesat”.
  Tot în această  scenă ne sunt dezvăluite treptat şi ameninţările ce vor duce, în timp, la  destrămarea familiei; şcoala lui Niculae trebuie achitată, fonciirea a rămas  neplătită, iar Achim doreşte să plece cu oile la Bucureşti, fiind necesară şi  plătirea ratei la bancă. Cei trei îşi condamnă tatăl pentru ezitările sale.
  Scena salcâmului este construită într-un registru stilistic diferit. E spre ziuă,  iar luna “semăna cu un soare mort, ciuntit şi rece”. Bocetele ce se aud din  cimitir pare că “ies din pământ”. Uriaşul salcâm în care “copiii se urcau în  orice primăvară şi îi mâncau florile”, iar iarna “îi îmbrăţişau tulpina”, care  “era curăţat de crăci în fiecare an şi creştea la loc mai bogat” domina întreg  satul şi pare nemuritor. Chiar când aşchiile încep să sară din trunchiul său,  ele par să se aşeze în jurul lui protector. Când se prăbuşeşte la pământ, totul  dobândeşte un aer tragic, de moarte violentă, ca şi cum cineva ar fi silit să  răspundă unui alt destin, nefast. Protecţia salcâmului nu se mai exercită  asupra împrejuruimilor : “cercul deschis şi câmpia năpădeau împrejurimile” şi  “totul se făcuse mic.”
  Scena se încheie în aceeaşi atmosferă rău prevestitoare în care începuse, cu stolul de ciori care  zboară derutate, căci nu mai recunosc locul. Salcâmul a reprezentat în lumea  vegetală ceea ce reprezintă Ilie pentru familia sa, un “pater familias”.  Destinul unuia este anticipat de destinul celuilalt.
  Deşi Moromete ţine  la unitatea familiei, aceasta se va destrăma din cauza imposibilităţii de  comunicare dintre membrii săi (tatăl reprezintă mentalitatea tradiţională, în  timp ce fiii săi mai mari sunt atraşi de mirajul oraşului, iar fiul cel mic,  Niculae, este dornic de a studia.), dar şi pentru că timpul era nerăbdător cu  oamenii. Dacă la începutul romanului lumea era aşezată, în final lucrurile se  precipită, ameninţând liniştea acesteia. În volumul al doilea, Ilie Moromete  intră într-un con de umbră. Moromete face ultima încercare nereuşită de a îşi  aduce fiii acasă. Părăsit la bătrâneţe de Catrina, el rămâne doar cu fata cea  mică, autoritatea lui scade, oamenii nu îl mai respectă ca altădată. În ciuda  transformărilor sociale la care asistă, Ilie Moromete nu acceptă ideea că  rostul său în lume a fost greşit şi că ţăranul trebuie “să dispară”. Ultima  replică a lui Moromete – crezul său de viaţă, libertatea morală, - “D-le… eu  întotdeauna am dus o viaţă independentă!”
  Romanul urmareşte  procesul destrămării familiei Moromete, destrămare simbolică pentru “stingerea  unei lumi”  sub presiunea unor factori  exteriori sau unor elemente de comportament. Pe lângă tema familiei ,care  include şi tema paternităţii, se observă şi tema tercerii timpului,  confruntarea omului cu istoria potrivnică. Se insistă pe relaţiile dintre  membrii familiei Moromete şi mai ales pe drama tatălui nepuntincios în a  menţine familia  unită. Drama  paternităţii se grefează pe contextul social – istoric, care aduce schimbarea  ordinii cunoscute a lumii. Agresiunea istoriei spulberă iluzia personajului :  unitatea familiei, libertatea morală a individului. Risipirea familiei duce la  prăbuşirea morală a tatălui.
Aşadar , tema  familiei în romanul “Moromeţii” este prezentată într-o manieră modernă, cu  realism, valoarea romanului fiind sporită şi de acest aspect.

Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 18

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
  Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre tema familiei, reflectata intr-un     text narativ studiat. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele     repere:
 
- sublinierea trasaturilor textului narativ care fac posibila incadrarea intr-o     tipologie, intr-un curent cultural/ literar, intr-o perioada sau intr-o orientare     tematica;
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea     temei si a viziunii despre lume a autorului/ a naratorului (de exemplu: actiune,     conflict, relatii temporale si spatiale, constructia subiectului, particularitati     ale compozitiei, perspectiva narativa, modalitati de caracterizare, limbaj etc.);
- evidentierea imaginii familiei, reflectata in textul narativ ales, prin referire     la doua scene/ secvente/ situatii semnificative pentru evolutia conflictului/     a conflictelor;
- exprimarea argumentata a unui punct de vedere despre imaginea familiei, reflectata     in textul narativ aleas, din perspectiva finalului/ a deznodamantului.

Nota! Ordinea integrarii reperelor in cuprinsul lucrarii este     la alegere.
Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte (cate 4 puncte pentru fiecare     cerinta/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea     ideilor in scris - 3 puncte; utilizarea limbii literare -3 puncte; abilitati     de analiza si de argumentare - 3 puncte; ortografia - 2 puncte; punctuatia -     2 puncte; asezare in pagina, lizibilitatea - 1 punct).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum 2 pagini.

 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]