Varianta 25 Tema familiei, banului, iubirii tratate comparativ in doua texte narative diferite: Morometii de Marin Preda si Mara de Ioan Slavici

 Bacalaureat 2009: Varianta 25: Tema familiei, banului, iubirii tratate comparativ in doua texte narative diferite: Moromeţii de Marin Preda si Mara de Ioan Slavici 


„Romanul tradiţional zugrăveşte o lume omogenă şi raţională, în care  valorile obştei se dovedesc în stare să le integreze pe cele  individuale, morala tuturor triumfă de obicei asupra moralei unui  singur" (N. Manolescu - „Arca lui Noe").
  Publicat în foileton în  1894 şi în volum în 1906, romanul „Mara" este un roman social,  obiectiv, realist, tradiţional. Tema romanului este prezentarea vieţii  lumii ardeleneşti situate între Lipova şi Arad, între sfârşitul  secolului al XlX-lea şi începutul sec. al XX-lea.
  Considerat de G.  Călinescu „aproape o capodoperă, acest roman are ca subtemă familia, De  tip monoparental, familia Marei este constituită din mamă şi doi copii:  Persida şi Trică: „Mara, săracă, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei,  dar tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi  copii.
  La rândul său, romanul „Moromeţii" estre, aşa cum sugerează  titlul, romanul unei familii. Ilie Moromete are statutul de „pater  familias" (este capul familiei), fiind foarte autoritar. Structurat în  două volume (primul publicat în 1955, iar al doilea în 1967), romanul  „Moromeţii" are ca temă prezentarea lumii rurale în conflict cu timpul  care, la început, „avea cu oamenii nesfârşită răbdare". Satul din  Câmpia Dunării este reprezentat, în miniatură, prin imaginea familiei  lui Ilie Moromete. Aceasta este formată din: tatăl autoritar, soţia  supusă - Catrina, copii din prima căsătorie: Paraschiv, Nilă, Achim şi  ceilalţi: Tita, Ilinca, Niculae.
  In viziunea lui Slavici, Mara  reprezintă prototipul femeii puternice, asemenea Victoriei Lipan din  romanul „Baltagul" de M. Sadoveanu. Este autoritară, harnică,  credincioasă: „Muiere, mare, sănătoasă, greoaie şi cu obrajii bătuţi de  soare, de ploi şi de vânt. Mara stă ziua sub şatră, în dosul mesei  pline de poame şi de turtă dulce". Mara este responsabilă de soarta  copiilor ei, care are conştiinţa datoriei, este mândră de Persida şi de  Trică: „Tot n-are nimeni copii ca mine!" Este muncitoare, calculată,  preocupată excesiv de agonisirea banilor, acest personaj fiind  construit din lumini şi umbre, întrucât este caracterizată de [...]  propoziţia aceea de zgârcenie şi de afecţiune maternă, de hotărâre  bărbătească şi de sentiment al slăbiciunii femeieşti"(G.Călinescu).
  Persida este „[...] o Mară juvenilă, pe cale de a lua cu vârsta obiceiurile şi înfăţişările mamei sale." (N. Manolescu)
  Trică este ambiţios, cinstit, perseverent, respectându-şi linia destinului, ajungând maestru cojocar în breasla lui Bocioacă.
  Dacă  Mara este autoritatea însăşi, familia fiind coordonată pe linie  feminină, în romanul lui Marin Preda, Ilie Moromete este situat în  centrul acesteia (el se află la masă „deasupra tuturor"), iar în jurul  lui gravitează celelalte personaje. Imaginea familiei este construită  pe baza unor conflicte centrale: cel dintre Ilie Moromete şi Catrina  (pentru că nu-i ţine promisiunea faţă de soţie referitoare la  întocmirea actelor pe casă); cel dintre Ilie Moromete şi Niculae  (determinat de perceperea diferită a nevoii de a studia), dintre acesta  şi fiii lui care vor pleca la Bucureşti, abandonând viaţa satului.  Comunicativ în rândul sătenilor, dar necomunicativ în familie, Ilie  Moromete este adeptul unei mentalităţi conservatoare, opuse  mentalităţii fiilor săi, ceea ce ilustrează conflictul dintre generaţii.
  Tăierea  salcâmului, secvenţa antologică în acest roman, este determinată de  nevoia familiei de a-şi achita datoriile, fapt înţeles numai de  Moromete. Scena de inspiraţie biografică, anunţă destrămarea familiei,  întrucât salcâmul este un centru al lumii, respectiv al familiei („axis  mundi").Destrămarea familiei naşte o dramă a personajului care devine  un introvertit, se izolează, căutând un refugiu salvator.
  In mod  similar, Mara nu comunică în familie, nu este preocupată de dorinţele  copiilor, nu este o mamă apropiată, ci, dimpotrivă, are o autoritate de  tip masculin. Familia este construită pe legi nescrise, stricte, de  natură morală, iar nerespectarea acestora aduce cu sine sancţionarea.  Scriitor moralist, Slavici îşi pedepseşte personajele pentru  nerespectarea unor legi morale şi sociale ce susţin şi asigură un  echilibru interior al societăţii. încălcarea lor atrage cu sine un  dezechilibru ce desfiinţează unitatea şi armonia.
  Fiind un roman de  formare („bildungsroman"), opera urmăreşte, prin derularea faptelor,  maturizarea celor doi copii. Astfel, Persida, încălcându-şi destinul  şi, de asemenea, legile morale şi sociale, se căsătoreşte cu Naţl,  formând o nouă familie. Spre deosebire de familia Marei, care respectă  canoanele societăţii, familia Persidei s-a format pe baza libertăţii  individuale, în ciuda diferenţelor etnice şi religioase dintre cei doi.  Iubirea a fost principiul fondator, dar forţa destinului şi cea a legii  morale se dovedesc mai puternice, intransigente. Naşterea copilului  este un factor de echilibru ce determină recuperarea armoniei familiale.
  In  concluzie, familia lui Moromete s-a destrămat din cauza inexistenţei  unui ideal comun, iar cea a Marei s-a reconstituit prin intermediul  Persidei însă, nerespectarea legilor nescrise ale societăţii determină  sancţionarea, dezechilibrul familie.
  Din punct de vedere artistic, cele două romane aparţin aceluiaşi curent literar, respectând  principiile estetice ale realismului, tehnicile narative utilizate sunt  tradiţionale, iar viziunea asupra lumii este moralizatoare, având ca  scop susţinerea unui principiu ordonator de viaţă.
Acesta se  defineste ca un ax ce sustine o existenta ancestrala a  individului:"Colectivitatea face legea pe care individul e tinut sa o  respecte" (N.Manolescu).


Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -


Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 25

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
  Scrie un eseu de 2 - 3 pagini in care sa prezinti, comparativ, aceeasi tema     literara (de exemplu: istoria, familia, iubirea, banul etc.), tratata in doua     texte narative diferite. In redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele     repere:
 
- prezentarea temei si a modului in care aceasta este tratata in fiecare dintre     operele alese;
- ilustrarea comparativa a patru asemanari si/ sau deosebiri intre cele doua     texte narative, sub aspectul structurii si al compozitiei (de exemplu: constructia     subiectului, actiune, conflict, personaje, titlu, incipit, final, relatii spatiale     si temporale, tehnici narative etc.);
- relevarea a doua asemanari si/ sau deosebiri in constructia personajului principal/     a personajelor principale din cele doua texte narative, prin referire la tema     sau la curentul literar/ la ideologia literara/ la viziunea autorilor asupra     conditiei umane/ la mesajul transmis;
- exprimarea unei opinii argumentate in privinta asemanarilor si deosebirilor     dintre cele doua texte, din perspectiva realizarii lor artistice.

Nota! Ordinea integrarii reperelor in cuprinsul lucrarii este la alegere.
Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte (cate 4 puncte pentru fiecare     cerinta/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea     ideilor in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte;     abilitati de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia –     2 puncte; punctuatia – 2 puncte; asezarea in pagina, lizibilitatea –     1 punct).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum 2 pagini.


 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 

Alte Lectii din romana