Varianta 27: Un personaj dintr-un text narativ, apartinind realismului: Ion de Liviu rebreanu





  Bacalaureat 2009: Varianta 27: Un personaj dintr-un text narativ, apartinind realismului: Ion de Liviu rebreanu


Apărut în 1920, romanul „Ion" reprezintă „o dată istorică în procesul  de obiective a literaturii noastre epice" (E. Lovinescu), fiind un  roman realist, obiectiv, care are în centru problematica pământului.
  Fiind  o proză realistă, romanul are ca scop reflectarea veridică a  realităţii, a satului transilvănean de Ia începutul sec. al XX-lea,  depăşind spaţiul unei literaturi semănătoriste care idealizează spaţiul  rural. Crezul scriitorului este iluzia realităţii: „Pentru mine arta  [...] înseamnă creaţie de oameni şi de viaţă".
  Romanul realist are  şi o valoare documentară, pe baza imitaţiei (mimesis), creându-se o  operă cu aspect monografic, ce descrie fidel viaţa satului. Acţiunea se  grupează în jurul unor personaje tipice, Ion fiind un astfel de  personaj, un exponent al generalului, toate personajele fiind  reprezentative pentru satul românesc: „nu sunt indivizi cu viaţă unică,  ci exponenţi ai clasei şi generaţiei" (G. Călinescu).
  Ion Pop al  Glanetaşului este personajul central al romanului, în imaginea căruia  autorul descrie figura unui ţăran pe care 1-a întâlnit, cu o  individualitate reprezentativă pentru lumea satului. Preocuparea pentru  pământ este definitorie pentru ţăranul român. Astfel, Ion este un  personaj tipic, un exponent al clasei ţăranului român: „Categoria  centrală, criteriul fundamental al concepţiei literaturii realiste este  tipul, mai precis aceea sinteză specială care, atât în câmpul  caracterelor, cât şi în acel al situaţiilor, uneşte organic genericul  şi individualul" (Georg Lukacs). " Ion este tipul ţăranului împătimit  de pământ, este „victima măreaţă a fatalităţii biologice", aşa cum  afirmă N. Manolescu. Este ţăranul sărac, dar harnic, care trebuie să  recupereze pământul pierdut de tatăl său, pentru a dobândi respect in  rândui sătenilor. In sat, pământul este o valoare centrală care  condiţionează identitatea ţăranului. Iniţial, Ion este apreciat pentru  hărnicia sa: „unde punea el mâna, punea şi Dumnezeu mila. Iar pământul  îi era drag ca ochii din cap.". „Glasul pământului" îl stăpâneşte din  ce în ce mai puternic, astfel încât ajunge o victimă a propriei  obsesii, iar Ana este un instrument în lupta lui pentru pământ.
  Fiica  lui Vasile Baciu, „fată cu stare", Ana este harnică, supusă, ruşinoasă,  prototipul femeii de la ţară. în urma reproşurilor lui Vasile Baciu,  chinuită de egoismul lui Ion, Ana se sinucide, fiind stăpânită de  „ostilă grea pentru tot ceea ce o înconjura". In viziunea lui G.  Călinescu, în acest roman, femeia este o victimă, constituind pentru  Ion „două braţe bune de lucru, o zestre şi o producătoare de copii".  Moartea Anei, pierderea copilului nu sunt pentru Ion experienţe  dramatice, el fiind în continuare o victimă a pământului.
  Drama  acestui personaj constă în lupta interioară dintre „glasul pământului"  şi „glasul iubirii". Iniţial, pământul îl acaparează în totalitate: „Cu  o privire setoasă, Ion cuprinse tot locul, cântărindu-1. simţea o  plăcere atât de mare văzându-şi pământul, încât îi venea să cadă în  genunchi şi să-1 îmbrăţişeze".
  Ion este tipul ţăranului schematizat  la instinctul de a stăpâni pământul, individualizat prin pornirile sale  în faţa acestuia, asemenea emoţiilor de natură erotică: „îl cuprinse o  poftă sălbatecă să îmbrăţişeze huma, să o crâmpoţească în sărutări".
  Dacă nevoia de a obţine pământ a fost determinată de mediul în care trăieşte  (trăsătură a romanului realist), mijloacele folosite pentru a-şi atinge  scopul sunt dezumanizate, ceea ce degradează continuu caracterul  personajului.Astfel, „categoria centrală" care în viziunea lui Georg  Lukacs este „acea sinteză specială care [...] uneşte genericul şi  individual" devine o categorie periferică din cauza patimei pentru  pământ. Satul îl marginalizează din cauza nedreptăţii comise, îl judecă  aspru pentru soarta familiei sale.
  Implinindu-şi scopul, Ion revine  la „glasul iubirii" . în cele din urmă, este învins de iubire. Astfel,  situaţia finală a personajului este dramatică, chiar surprinzătoare,  personajul având un destin tragic.
  Având intenţia de a descrie  „exact" realitatea, autorul creează tipologii specifice lumii prezente:  tipul ţăranului (Ion, Vasile Baciu, Ana, Florica, Simion Lungul etc),  tipul intelectualului (Zaharia Herdelea, Titu Herdelea, preotul Belciug  etc), deoarece „tipul devine tip [...] prin faptul că în el confluează  şi se întemeiază toate momentele determinate din punct de vedere uman  şi social, esenţiale unei perioade istorice" (G. Lukacs). Fiind un  roman realist, această creaţie epică este structurată pe o naraţiune  obiectivă, impersonală, naratorul fiind omniscient, omniprezent, cu  statutul unui observator lucid care urmăreşte derularea firească a  evenimentelor.


Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -


Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 27

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
  Scrie un eseu de 2 – 3 pagini in care sa prezinti un personaj dintr-un     text narativ studiat, apartinind realismului, pornind de la urmatoarea afirmatie     critica a lui Georg Lukacs: „Categoria centrala, criteriul fundamental     al conceptiei literaturii realiste este tipul, mai precis acea sinteza speciala     care, atat in campul caracterelor, cat si in acel al situatiilor, uneste organic     genericul si individualul. Tipul devine tip, nu prin caracterul de medie si     nici chiar prin caracterul sau individual, oricat de aprofundat, cat mai curand     prin faptul ca in el conflueaza si se intemeiaza toate momentele determinate     din punct de vedere uman si social, esentiale unei perioade istorice”.
 
  Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului     de tip argumentativ: ipoteza, constand in formularea tezei/ a punctului de vedere     cu privire la tema, argumentatia (cu minimum 4 argumente/ rationamente logice/     exemple concrete etc.) si concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului vei     primi 16 puncte; pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea     ideilor in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte;     abilitati de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia –     2 puncte; punctuatia – 2 puncte; asezare in pagina, lizibilitatea –     1 punct).
  In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum 2 pagini.


 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 


Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]