Varianta 33 Trasaturi ale romanului apartinand lui George Călinescu : Enigma Otiliei

  Bacalaureat 2009: Varianta 33: Trăsături ale romanului aparţinând lui George Călinescu : Enigma Otiliei

            În cadrul lucrării ,,Poetica romanului românesc interbelic”,  Gheorghe Glodeanu afirmă  că G.  Călinescu, optând pentru romanul de tip balzacian, respectă şi trăsăturile  acestuia, reprezentative fiind: atenta observaţie a socialului, utilizarea  detaliilor, naraţiunea la persoana a treia, existenţa naratorului omniscient,  observarea umanităţii sub latură morală, prezentare frescei Bucureştiului  înainte de Primul Război Mondial.
              Romanul ,,Enigma Otiliei” apare în  anul 1938 şi este al doilea dintre  cele patru romane scrise de G. Călinescu, celelalte fiind ,,Cartea nunţii”,  ,,Bietul Ioanide” şi ,,Scrinul negru”.
              În crearea romanului său, Călinescu optează pentru metoda balzaciană,  acesta aparţinând realismului clasic, dar având şi influenţe moderniste.
              Însuşi G. Călinescu defineşte în anul apariţiei romanului tema acestuia ca  fiind  ,,monografia unei familii  bucureştene”. Aşadar, autorul evidenţiază viaţa burgheziei bucureştene de la  începutul secolului al XX-lea, prezentată în raport cu valoarea principală din  societatea degradată din punct de vedere moral, aceasta fiind banul. Această  temă este de factură balzaciană, întreaga acţiune fiind concentrată în jurul  averii lui Costache Giurgiuveanu.
              Titlul iniţial, ,,Părinţii Otiliei”, reliefa ideea  balzaciană a paternităţii, fiecare dintre personajele romanului determinând  soarta Otiliei, ca nişte ,,părinţi”. Motivul paternităţii se menţine, însă, la  nivelul întregului roman chiar dacă titlul a fost schimbat de editor, dovedind  înclinaţia lui Călinescu spre studiul acestei problematici. Astfel, Costache  Giurgiuveanu o iubeşte sincer pe Otilia dar nu îi asigură viitorul,  sentimentele fiindu-i învinse de avariţie. Fata va fi nevoită să se mărite cu  Pascalopol, care declară că nu poate distinge ce este patern şi ce este viril  în sentimentele lui pentru Otilia. În cadrul familiei Tulea, destinele copiilor  sunt stăpânite de Aglae, acestora fiindu-le anulată şansa împlinirii  matrimoniale; retardul lui Titi se explică ca o tară pe care a moştenit-o pe  linie paternă, păcatele părinţilor se răsfrâng asupra copiilor.
              Fiind proză realistă, scrierea ,,Enigma Otiliei” este  caracterizată de prezenţa detaliilor care îi conferă veridicitate. Descrierea  spaţiilor (strada Antim, arhitectura, interiorul casei) şi a vestimentaţiei dau  impresia de autenticitate.
              Acţiunea romanului se deschide în stil realist prin încadrarea în timp şi în  spaţiu a personajelor. Adolescentul Felix Sima, absolvent al Lieului Internat  din Iaşi, vine la unchiul şi tutorele lui în luna iulie 1909 pentru a urma  Facultatea de Medicină.
              Descrierea casei lui Costache  Giurgiuveanu relevă şi trăsăturile  de caracter ale acestuia, sugerându-se de asemenea şi contrastul dintre  aparenţă şi esenţă, acesta fiind un burghez îmbogăţit care însă nu deţine  fondul cultural necesar poziţiei sale.
              Pentru a portretiza personajele,  autorul alege tehnica balzaciană a  descrierii mediului şi fizionomiei pentru deducerea trăsăturilor de caracter.  Apar personajele tipice, moş Costache fiind avarul,  Aglae ,,baba absolută”, Aurica fata bătrână,  Simion dementul senil, Stănică Raţiu arivistul, Titi  retardatul, iar Stănică Raţiu un  reprezentativ personaj pentru tipul parvenitului. Felix şi Otilia, fiind  caractere în formare, nu se încadrează într-o tipologie.
              Competiţia pentru averea bătrânului avar reliefează  efectele în plan moral, ale obsesiei îmbogăţirii. Costache Giurgiuveanu deţine  imobile, restaurante, acţiuni dar gândindu-se că mai are timp, nu face nimic  pentru a-i asigura viitorul Otiliei, deşi o iubeşte. Pe de altă parte,  ,,clanul” Tulea, cum este denumit de Ov. S. Crohmălniceanu, doreşte succesiunea  totală a  averii lui, plan pus în pericol  de ipotetica înfiere a Otiliei. Stănică Raţiu urmăreşte să ia averea familiei  Tulea, dar realizând că bătrânul Costache are o avere mai mare încercă prin  diferite tertipuri să intre în posesia ei, lucru realizat într-un final.
              Sunt observate aspecte ale  socialului ce ţin de familia  burgheză (căsătoria, relaţia dintre soţi, statutul orfanilor). Din perspectiva  ,,spiritului burghez”, împlinirea umană presupune  întemeierea unei familii. Din acest motiv,  căsătoria îi preocupă pe mulţi dintre eroii romanului. Astfel, Felix vede  căsătoria ca pe o încununare a iubirii, realizarea socială fiind pentru el atât  afirmarea în plan profesional cât şi întemeierea unei familii. Otilia alege să  se căsătorească din nevoia confortului şi a unei protecţii. Pentru Stănică  Raţiu, căsnicia reprezintă doar un mijloc de parvenire, însurându-se cu Olimpia  doar pentru zestrea pe care nu o va primi niciodată. Titi trăieşte o experienţă  matrimonială de scurtă durată. Aurica, fată bătrână, doreşte să se căsătorească  din vanitate. În familia Tulea, rolurile sunt inversate, Aglae fiind cea care  deţine autoritatea iar Simion cel care brodează, lucru evidenţiat chiar in una  din primele secvenţe ale romanului când sunt prezentate personajele.  Orfanii-Felix şi Otilia  au doi  protectori, pe Costache şi pe Pascalopol. Primul, deşi este o victimă a banului  îi iubeşte sincer pe cei doi orfani. Leonida Pascalopol simte nevoia de a o  proteja pe Otilia, trecerea timpului transformându-i afecţiunea paternă în  dragoste virilă.
              Romanul ,,Enigma Otiliei” este  realizat prin naraţiunea la persoana  a III-a. Viziunea „dindărăt” presupune un narator obiectiv, detaşat, însă vor  apărea şi fragmente văzute de ,,ochiul unui estet”. În acest sens,  reprezentativ este fragmentul introductiv, în care naratorul este unul  specializat, observând detalii pe care doar un specialist le-ar observa.  Naratorul este omniscient, ştiind mai multe decât personajele sale.
            Aşadar, ,,Enigma Otiliei” este un roman balzacian prin: veridicitate,  utilizarea naraţiunii la persoana a III-a, prezentarea critică  a unor aspecte ale societăţii bucureştene de  la începutul secolului al XX-lea, motivul moştenirii, rolul vestimentaţiei şi  al cadrului în caracterizare, profunzimea observaţiei morale.

 

Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 33

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
  Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre trasaturi ale romanului, ilustrate printr-o     opera literara care apartine lui G. Calinescu, pornind de la ideile exprimate     in urmatoarea afirmatie critica: „Atenta observatie a socialului, zugravirea     unor caractere bine individualizate, gustul detaliului, observarea umanitatii     sub latura morala, fresca Bucurestiului de dinainte de primul razboi mondial,     naratiunea la persoana a treia si mentinerea naratorului omniscient constituie     trasaturi predilecte ale romanului de tip balzacian, asimilatesi de G. Calinescu”. (Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului romanesc     interbelic)

Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului     de tip argumentativ: ipoteza, constand in formularea tezei/ a punctului de vedere     cu privire la tema, argumentatia (cu minimum 4 argumente/ rationamente logice/     exemple concrete etc.) si concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului vei     primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte (organizarea     ideilor in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte;     abilitati de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia –     2 puncte; punctuatia – 2 puncte; asezarea in pagina, lizibilitatea –     1 punct).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum 2 pagini.

 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 


Alte Lectii din romana