Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
Alte Lectii din romana
- Iona de Marin Sorescu
- N (Narator - Naratiune - Nuvela )
- U-V (Umorul - Valori stilistice - Viziunea Narativa)
- Sugestii si recomandari privind rezolvarea cerintelor de Teorie Literara la Romana pentru examenul de bacalaureat
- Doamna T din Patul lui Procust de Camil Petrescu
- Enigma Otiliei - Roman Balzacian
- Eseu : Către Galateea de Nichita Stănescu
- Personajele din Moara cu Noroc de Ioan Slavici
- Expresionismul
- POEZIA SIMBOLISTA
