Analiza text filosofic Omul

Analizati urmatorul text filosofic (omul): 

“După cum omul în perfecţiunea sa estre cea mai nobilă dintre fiinţe, tot astfel, lipsit de lege şi de dreptate, este cea mai rea din toate: căci cel mai groaznic lucru este nedreptatea înzestrată cu arme; însă omul se naşte având ca arme fireşti inteligenţa şi voinţa fermă, care sunt foarte proprii a fi întrebuinţate în scopuri contrarii.”  (Aristotel – Politica)

 

Ideea principala a acestui text pune in relief faptul ca intr-o societate dreapta, omul are micro-universul sau, cu parti pozitive si mai putin pozitive, acestea fiind elementele ce il influenteaza in actiunile si gandirea sa si, de aceea, cand este lipsit de dreptate el se indeparteaza de propria sa natura.

Textul face parte din lucrarea de filozofie politică a lui Aristotel intitulata POLITICA care,in conceptia autorului,este prima dintre stiinte si studiază omul ca zoon politikon (animal social).Aristotel (384 î.Hr. - 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica.

Omul,inzestrat fiind cu o inteligenta deosebita trebuie sa profite de aceasta intr-un scop bun si anume de a trai la o lalta cu semeni sai intr-un cadru amiabil. Evident ca  o viata buna si dreapta in care actele morale si cele intelectuale sunt posibile se poate obtine doar atunci cand oameni alcatuiesc o comunitate de fiinte capabile sa faca diferenta intre rau si bine,intre dreptate si nedreptate si cand  menirea statului este de a urmari asigurarea dreptatii.  Omul este o piesa importanta in compunerea unui stat tratandu-l ca pe o institutie naturala iar acesta trebuie sa lupte atunci cand este neindreptatit iar pentru acest lucru a fost inzestrat cu inteligenta si vointa ferma,calitati care-l ajuta enorm pentru ca rezulta din existenta omului ca fiinta sociala. Omul este considerat cea mai nobila dintre fiinte din cauza faptului ca in viziunea lui Aristotel omul reprezinta o ființă morală, capabilă de acțiuni în vederea binelui.

Henri Bergson in lucrarea „ Eseu asupra datelor imediate ale conştiinţei” ,impartateste aceeasi idee ca si Aristotel considerand ca inteligenta cu care se naste omul este consecinţa unui instinct si este cea care asigura adaptarea omului la mediu fiind o arma a acestuia care-l ajuta sa convietuiasca in statul vazut ca insitutie naturala.

O parere opusa este cea a filosofului Jean Jaques Rousseau. In timp ce Aristotel trateaza statul ca pe o institutie naturala, Jean Jaques Rousseau sustine existenta unei societati bazate pe contact social ce supune omul inegalitatii politice, diferentelor sociale. Aparitia societatii il limiteaza si ii anuleaza omului libertatea. Adevarata natura umana nu este cea sociala, ci consta in starea primitiva a omului salbatic, in alcatuirea originara a fiintei umane.

Din punctul meu de vedere  tind sa fiu de acord cu Aristotel deoarece in sinea mea omul este o fiinta sociala,componenta a unui stat pe care-l foloseste drept mijloc sa-si dovedeasca inteligenta si vointa pe care le-a primit inca de la nastere. Fiind capabil sa deosebeasca dreptatea de nedreptate acesta isi poate folosi calitatiile mentionate si atunci cand societatea nu e dreapta cu el luptand ca drepturile sale sa fie indeplinite.

Ca si o concluzie societatea are un rol bine definit,exista datorita omului ca fiinta sociala iar atata timp cat sociatetea este dreapta,aceasta reuseste sa nu-l indeparteze pe om de propria sa natura care de asemenea este capabil sa convietuiasca la o lalta cu semenii in vederea unei vieti mai bune .

 

 

Să învățăm pentru bac:

 

Alte Lectii din filosofie