2007

"Scopul educatiei este acela de a
inlocui o minte goala cu una deschisa"
- Malcom
Acasa Subiecte
Proba Orala
Lb.Romana Engleza Franceza
Proba Scrisa
Proba A Proba C Proba D Proba E Proba F
Programa
Programe discipline
Rezolvari
Proba Orala
Lb.Romana Engleza Franceza
Proba Scrisa
Lb.Romana Matematica Geografia Romaniei Istoria Romanilor Economia Intreprinderi Economia Franceza Biologie
Suport
Romana
Limba Romana-utileIon Creanga -Basmul cult - Povestea lui Harap-AlbMihail Sadoveanu- Povestirea - Hanu AncuteiCostache Negruzzi- Nuvela istorica - Alexandru LapusneanulMircea Eliade - Nuvela fantastica - La TiganciMihai Eminescu-Nuvela fantastica - Sarmanul DionisIoan Slavici - Nuvela psihologica - Moara cu NorocIoan Slavici - Romanul traditional - MaraLiviu Rebreanu - Romanul obiectiv - IonCamil Petrescu - Romanul subiectiv - Ultima noapte de dragoste intaia..George Calinescu - Romanul realist - Enigma OtilieiMarin Preda - perioada postbelica - MorometiiI.L.Caragiale - Comedia - O scrisoare pierdutaCamil Petrescu - DramaVasile Alecsandri - pasoptismulMihai Eminescu - poezieGeorge Bacovia- simbolismVasile Voiculescu- traditionalismIon Pilat - traditionalismTudor Arghezi-modernismIon Barbu - modernismNichita Stanescu- neomodernism
Matematica Franceza Geografia Romaniei Istorie Marketing Economie
Calendar Articole Carti
Informatii
Sfaturi Practice
Evaluare Online
Geografie
Varianta 1 Varianta 2 Varianta 3 Varianta 4 Varianta 5 Varianta 6 Varianta 7 Varianta 8 Varianta 9 Varianta 10 Varianta 11 Varianta 12 Varianta 13 Varianta 14 Varianta 15 Varianta 16 Varianta 17 Varianta 18 Varianta 19 Varianta 20 Varianta 21 Varianta 22
Contact  

Reclama


Articole

Recomandari

Rezolvari variante2007 Limba Romana - Subiectul I si II Ptint   Scade Mareste
Varianta 12

Varianta 12


 


Subiectul I (40 de puncte)

(Mihai Eminescu, "Zadarnic şterge vremea…")


1. Sens denotativ: "marmura cea rece"; "chip frumos"; "umăr stâng"

Sens conotativ: "a gândurilor urme"; "a visurilor turme"

2. Polisemia cuvântului "rece": *Sezonul rece începe din noiembrie. *La munte bate un vânt rece ca gheaţa. *Pentru a picta un tablou de iarnă, folosim culori reci. *La restaurant am mâncat o gustare rece şi o friptură de pui.

3. În versul "Tu, blond al vieţii mele şi-al dragostei copil!", cratima are rolul de a lega cele două cuvinte ca să se pronunţe într-o singură silabă, păstrând astfel intactă măsura şi ritmul versurilor.

4. Prezenţa eului liric: verbe şi pronume la persoana I: „şoptesc”, „eu [...] îmi strâng”, „te caut”, ”minte-mi” şi adresarea directă ce accentuează subiectivismul poeziei prin verbe şi pronume la persoana a II-a singular:”chipul tău”, „Tu”, „încremenişi”.

5. Imaginarul poetic: „Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme”, „Şi toate trec ca vântul - dar chipul tău nu trece.”

6. Motivul romantic al visului; tema iubirii; tema timpului;

7. Figură de stil: *„chip frumos”- prin utilizarea epitetului „frumos” alăturat chipului, eul liric realizează un scurt portret al iubitei, care este de o frumuseţe incredibilă, amplificând astfel intensitatea sentimentului de dragoste profundă pentru eternitate; *simetria sintactică realizată prin repetiţia sintagmei "În veci" care sugerează statornicia iubirii, eternitatea sentimentului profund al eului liric pentru femeia iubită.

8. În prima strofă a poeziei, eul liric ilustrează atotputernicia iubirii, care învinge raţiunea, idee construită prin personificarea "şterge vremea" şi inversiunea "a gândurilor urme". Uitarea nu acţionează asupra sentimentului profund de dragoste, întrucât imaginea iubitei este eternizată în mintea eului liric prin comparaţia "săpată ca-n marmura cea rece" şi personificarea "uitarea mână-n noapte a visurilor turme". Ultimul vers este o antiteză între trecerea ireveresibilă şi chipul femeii iubite, rămas veşnic în mintea şi sufletului îndrăgostitului.

9. Versurile: "O, cum nu pot în braţe să te omor plângând,/ Tu, blond al vieţii mele şi-al dragostei copil!". Dragostea eului liric faţă de iubită este extrem de puternică, invincibilă, idee exprimată prin interjecţia afectivă "O" şi exclamaţia retorică în inversiune, „cum nu pot în braţe să te omor”. În ultimul vers, poetul realizează un scurt portret fizic al iubitei, ea are părul blond „Tu, blond al vieţii mele”, este inocentă: „ şi-al dragostei copil” şi semnifică pentru eul liric viaţa însăşi. Adresarea directă „Tu” sugerează subiectivismul poeziei iar gerunziul verbului „plângând” permanentizează sentimentul de iubire.

10. Expresivitatea stilistică a poeziei sporeşte emoţia artistică a cititorului prin permanentizarea sentimentului de iubire sugerat de verbele la persoana I şi timpul prezent: „şterge”, „ eşti”, „trec”, „şoptesc”. Adresarea directă la persoana a II-a ("chipul tău nu trece", "Te caut pretutindeni", "Tu, chip frumos", "Tu, blond al vieţii mele") ilustrează dragostea eului liric pentru iubita ideală, sentiment profund, intens, săpat în sufletul lui „ca-n marmura cea rece”, iar repetarea adverbului de timp „în veci” sugerează faptul că iubirea este eternă, înrădăcinată în mintea şi sufletul eului liric.


 


 


 


 


 


 


Subiectul al II-lea (20 de puncte)


Text argumentativ despre viaţă: "O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie." (Goethe)


Sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Goethe, că „O viaţă nefolositoare e o moarte timpurie” şi consider că viaţa trebuie trăită din plin, având scopuri precise, întrucât esenţială este intensitatea vieţii, nu durata ei.

Un prim argument în susţinerea adevărului exprimat de citatul de mai sus ar fi faptul că trebuie să ştim să ne bucurăm de viaţă, de această existenţă efemeră pe care fiecare dintre noi o are, savurând din plin orice moment de bucurie sau de tristeţe, orice picătură de ploaie sau rază de soare, un pom cu roade sau o floare răsărită.

De asemenea, consider că trebuie să fim conştienţi că avem o singură viaţă, comparabilă cu o scenă, pe care noi, actorii, trebuie să ne jucăm rolul cât mai bine posibil. Pentru a nu avea o „viaţă nefolositoare”, ternă, ingredientele de maximă importanţă ar putea fi pofta noastră de a trăi, responsabilitatea de a face în fiecare zi câte ceva folositor nouă sau altora. Această idee a vieţii ca spectacol de teatru aparţine antichităţii, de unde a preluat-o şi Mihai Eminescu în poezia "Glossă" şi în proza fantastică şi filozofică "Sărmanul Dionis".

În concluzie, în relaţie directă cu argumentele aduse, consider că pentru a avea o viaţă utilă trebuie să avem o atitudine pozitivă, încredere totală în noi şi, nu în ultimul rând, să avem aspiraţii înalte, să nu irosim timpul, pentru că numai astfel putem obţine mai mult de la viaţă!


 


Subiectul al III-lea (30 de puncte)


Particularităţi de realizare a unui personaj dintr-o nuvelă istorică studiată:

* Alexandru Lăpuşneanul - "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi


(Alina Ergoveanu)


© Editura Badea Şcoala Superioară Comercială "Nicolae Kretzulescu"-Bucureşti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea