1. Expresii/locuţiuni cu substantivul "casă": a fi casa casă şi masa masă; a face casă bună cu cineva; casă de piatră; a fi om de casă; a fi înalt cât casa.

2. Folosirea virgulei: Ca semn de punctuaţie, virgulele din primul vers marchează o explicaţie cu nuanţă apoziţională: "Vorbiţi încet, sau poate chiar în şoaptă".

3. Sinonime: vis = reverie, contemplaţie; intrare = pătrundere, acces; fraged = delicat, fin; a înfăşura = a acoperi, a învălui.

4. Valoarea expresivă a conjuncţiei "căci" (din structura:"Căci va pleca"): Conjuncţia "căci" are valoare concluzivă, sintetizând ideile poetice exprimate în strofele anterioare.

5. Două trăsături a ale lirismului subiectiv: Folosirea pronumelor şi verbelor la persoana I: "sunt", ,,îmi lunecă”, ,,mele”, ,,o să rămân”, ,,îmi’’, ,,să surâd’’, precum şi prezenţa imperativului ,,vorbiţi”.

6. Ritmul şi măsura versului ,, Intrarea lui în vis e-ngăduită”: măsura 12 silabe, ritmul iambic

7. Epitetul în inversiune "lirica fiinţă" ilustrează sensibilitatea excesivă a sufletului poetic, sintagma poate fi considerată o sugestivă definiţie a poetului.

8. Prima strofă a poeziei exprimă starea de oboseală intensă a eului liric:,,Vorbiţi încet, sau poate chiar în şoaptă”. Neputinţa comunicării îi provoacă o stare de moliciune sugerată de comparaţia "sunt neputincios ca mătasea". Trăirea interioară este intensă, "Doar sufletul îmi lunecă prin casă", ca şi aşteptarea obositoare de revigorare a relaţiei cu lumea înconjurătoare. Mărcile lexico-gramaticale atestă lirismul subiectiv prin pronumele şi verbele de persoana I: ,,îmi", "sunt", precum şi prin imperativul "vorbiţi". Expresivitatea versurilor este ilustrată de verbele la prezentul gnomic (etern), -,,sunt neputincios”, ,,sufletul îmi lunecă”, ,,sufletul aşteaptă’’- ce ilustrează continuitatea stării de oboseală, însoţită de slăbiciune fizică ,,doar sufletul îmi lunecă prin casă”.

9. Titlul sugerează starea de oboseală intensă şi prelungită, însoţită de slăbiciune fizică, de scădere a capacităţii de receptare a lumii înconjurătoare. "Neputincios ca o mătasă", eul liric se simte lipsit de energie, "doar sufletul îmi lunecă prin casă", simptome sigure ale unei "astenii" accentuate.

10. Versul "Azi sunt neputincios ca o mătasă" este reluat şi modificat în finalul poeziei: "Azi sunt ca o mătasă". Sensul cu nuanţă negativă din prima strofă, când poetul-actant este incapabil de comunicare ("neputincios"), capătă un înţeles benefic, starea lirică sugerând delicateţe, gingăşie, împăcare cu sine.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Scrisoare despre iubire:

Timişoara, 29.06.06***

Dragă Horaţiu,

                Am fost plăcut impresionată de ultima ta scrisoare şi iată că m-am hotărât şi eu să–ţi scriu pentru a-ţi povesti despre noul meu coleg de clasă, Ştefan. În primul rând, să-ţi dezvălui care a fost prima impresie , dar mai ales să-ţi relatez ce am vorbit cu el.

                Prima lui zi de şcoală în oraşul nostru a fost foarte agitată din cauza mutării lui la bunici şi asta l-a făcut să se simtă puţin dezamăgit. Însă, la şcoală, s-a simţit bine alături de noii colegi, a fost primit cu multă căldură, dar şi curiozitate. Sincer, la început nu mi se păruse prietenos, stătea retras şi circumspect, deoarece nu cunoştea pe nimeni, dar pe parcurs impresia mea despre el s-a schimbat. Am vorbit cu el despre hobby-urile lui, s-a comportat manierat şi a ştiut să se facă plăcut şi ascultat. După câteva zile, la ora de română am fost în aceeaşi grupă de lucru şi tema lucrării noastre, pe lângă prietenie şi relaţiile umane, a fost iubirea, temă aleasă de noi, întrucât ni s-a părut interesantă.

                Amândoi voiam să ne cunoaştem mai bine şi eu am început discuţia prin a-i explica ce reprezintă pentru mine iubirea, că este sentimentul cel mai înălţător pe care-l poate simţi omul. Uimit de patetismul meu, Ştefan m-a întrebat dacă sunt îndrăgostită şi vorbesc din experienţă proprie. Ei bine, Horaţiu, am simţit că mi-au luat obrajii foc şi probabil că m-am înroşit foarte tare atunci când am negat cu vehemenţă. El s-a uitat lung la mine şi apoi mi-a destăinuit că şi pentru el sentimentul de iubire este unic, dar trebuie dublat de raţiune, deoarece orice dragoste oarbă, deci nemotivată, susţinea el, nu durează prea mult. Apoi am notat câteva idei pentru lucrarea noastră de grup, dar rămăsesem amândoi cu un fior lăuntric greu de explicat. Crezi că sunt în pericol să mă îndrăgostesc? Dar el?

                De-abia aştept să vin la Piteşti ca să vorbim şi să-ţi povestesc ce-a mai fost...

Cu drag,

Ioana.

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redactează pe o pagină separată.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Perspectiva narativă într-un roman de tip obiectiv studiat:

* ,,Mara” de Ioan Slavici

*,,Baltagul" de Mihail Sadoveanu.

* ,,Pădurea spânzuraţilor” de Liviu Rebreanu

* ,,Ion” de Liviu Rebreanu

* ,,Enigma Otiliei” de George Călinescu

* "Moromeţii" de Marin Preda

(Monica Radu şi Diana Dumitrescu)

© Editura Badea Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu"-Bucuresti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea