1. Sinonime: plãcut = agreabil, încântător; neîmblânzită = neîndurãtoare, crudă; durere = chin, tristeţe, suferinţă; misteruri = enigme, taine

2. Formele niciun/nici un: *Nu a venit niciun elev la şcoalã. N-a dat niciun telefon astăzi. *Nu a cumpãrat de la magazin nici un creion, nici două. *Pentru tema la română nu ajunge nici un caiet, nici două, va trebuie să cumpăr vreo cinci caiete.

3. Sens conotativ cu "dimineaţa" şi "inimă": *Trăim abia dimineaţa iubirii noastre şi de aceea suntem atât de înflăcăraţi. *Şi-a luat inima în dinţi şi a spus adevărul.

4. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "putere" : putere de înţelegere, putere de convingere, a fi în putere, a-i sta cuiva în putere, putere de cumpãrare, a fi la putere.

5. Tema iubirii şi a naturii, motivul visului

6. Mărci ale eului liric: “nu-mi place” –pronume; “nu cer”-verb

7. Figură de stil: "al undei murmur melodios" inversiune şi personificare, sugerând natura participativă care se emoţionează alături de eul liric la trăirea intensă a sentimentului de iubire.

8. Trăsături romantice:

- natura umanizată reuneşte cele douã planuri, uman-terestru cu cel universal-cosmic: "Şi roua şi zefirul, şi floarea şi verdeaţa"; “iluzii îngereşti”, conturând un peisaj feeric.

- intensitatea sentimentului de iubire, văzută ca miracol: "misteruri de amor"

- motivul visului

9. Conjuncţia adversativã “dar” din primele douã strofe are rolul de a sublinia sentimentul îndrãgostitului şi trãsãturile persoanei iubite, care este mai presus de orice frumuseţe a lumii; "Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos" // "Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire".

10. Sugestia textului liric este ilustrată prin multitudinea figurilor de stil şi a procedeelor artistice: personificări ("al undei murmur", "vântul îţi şopteşte"), frecvenţa epitetului "dulci" ("sunt dulci ale doritei suvenire", "nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire"), metafore ("misterul de amor", "suflet pe pasurile-ţi zbor")

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre iubire: “Deşi nu devotamentul provoacã iubirea, fiind mai degrabã un efect, el este esenţial în menţinerea neştirbitã a acesteia. În absenţa devotamentului, iubirea este expusă riscului degradãrii şi, în cele din urmã, dispariţiei.” ( Liviu Antonesei. "Despre dragoste")

Afirmaţia lui Liviu Antonesei este plinã de înţelepciune. Consider cã dragostea nu apare din dorinţa de a fi devotat unei anumite persoane, dar fãrã acest devotament relaţia de iubire nu poate rezista în timp.

Un prim argument în susţinerea acestei concepţii este că, atunci când iubeşti, te dăruieşti în totalitate persoanei dragi, faţă de care dovedeşti credinţă şi fidelitate. Încrederea în partener este o altă condiţie necesară în menţinerea cuplului, gelozia şi suspiciunea sunt duşmani siguri care ucid iubirea.

În altă ordine de idei, devotamentul faţă de persoana iubită este o dovadă certă a dragostei pe care i-o porţi şi poate salva oricând relaţia, dacă tactul, răbdarea şi înţelegerea se manifestă cu pricepere. Un exemplu grăitor este cuplul Persida-Naţl, a cărui relaţie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al bărbatului şi care este salvată prin dragostea plină de îngăduinţă şi înţelepciune cu care femeia l-a înconjurat, chiar dacă i-a fost teribil de greu.

În concluzie, devotamentul este esenţial în menţinerea neştirbită a sentimentului de iubire, altfel, ea se degradează şi, în cele din urmă, se stinge.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Evoluţia unui cuplu* de personaje (pereche formată din persoane de sex opus) dintr-o comedie studiată:

* Ştefan Tipătescu şi Zoe Trahanache- din comedia "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale

* Ziţa şi Rică Venturiano - din comedia "O noapte furtunoasă" de I.L.Caragiale

(Alexandra Iazageanu)

© Editura Badea Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu"-Bucuresti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea