1. Sinonime: minciună = neadevăr, iluzie; a răsuna = a vibra, a cânta; roză = trandafir; altădată = demult, cândva

2. Rolul cratimei în structura "mă-mbată": Cratima înlocuieşte prima vocală a cuvântului „îmbată”, pentru a se rosti fără pauză şi păstrează măsura şi ritmul versurilor

3. Expresii/ locuţiuni care să conţină cuvântul „viaţă”: a da viaţă; a-şi da viaţa pentru cineva; plin de viaţă; fără viaţă; mai cu viaţă;

4. Polisemia cuvântului „strună”: *A luat vioara şi a început a zice din strună cu atâta foc, încât a impresionat toată adunarea. * Dacă nu-ţi ţii calul în strună, poţi avea un accident grav.

5. Antiteza: "de-altădată"/ "azi"; "schimbată"/ "aceeaşi";

6. Tema: condiţia omului în lume; motivul lunii; motivul rozei;

7. Figură de stil din strofa a doua: personificarea „zâmbeşte aceeaşi lună” sugerează superioritatea astrului care contemplă amuzat trecerea implacabilă a timpului numai pentru om, pe când ea este eternă ca şi Universul.

8. Ultima strofă. Poezia „Rondelul lunei” păstrează aceeaşi formă fixă de 13 versuri, structurate în 3 catrene şi un vers liber, înscrisă în lirica lui Al.Macedonski prin volumul "Poema rondelurilor".(În cerinţă, nu este marcat versul liber! - n.n.). Ultima strofă sintetizează tema poeziei, accentuând antiteza trecut-prezent, eternitate-efemeritate. Eul liric, în ipostaza artistului, sesizează, impresionat, trecerea ireversibilă a timpului, care-i amplifică tristeţea şi melancolia pentru condiţia sa efemeră. Deşi luna pare să aibă aceeaşi lumină "argintată", epitet cromatic şi "cântă tot pe vechea strună", personificare, eul liric percepe o schimbare esenţială, determinată de timpul trecător. Simetria poeziei este ilustrată de reiterarea versului "Deşi pe cer e-aceeaşi lună", aşezat ca incipit şi final, constituind şi laitmotivul discursului liric, sugerând veşnicia Universului. Prezentul etern (gnomic) al verbelor „mă-ncunună”, „e schimbată”, „e-aceeaşi” sugerează permanentizarea sentimentului de deziluzie, fără să se întrevadă vreo finalitate a acestei stări interioare a sinelui poetic.

9. Titlul este format din două substantive :”rondel”, care precizează specia literară cu formă fixă, alcătuită din 13 versuri distribuite în 3 catrene şi un vers liber. Numele "rondel" vine de la adjectivul „rond” (rotund), deoarece are drept caracteristică reluarea unuia sau a două versuri sub forma de refren, pe parcursul întregii poezii. Al doilea substantiv din titlu, „luna”, este motivul literar al poeziei care se manifestă ca refren, sugerând eternitatea Universului în antiteză cu efemeritatea omului.

10. Lirismul subiectiv: Prezenţa eului liric în poezie este evidentă prin mărcile lexico-gramaticale ale acestuia: pronume la persoana I „mă”, „mine” şi interogaţia retorică, pe care sinele poetic şi-o adresează ca meditaţie reflexivă asupra lumii, "Dar unde e cea de-altădată?".

Subiectul al II- lea (20 de puncte)

Eseu argumentativ despre demnitate: "La întâmplări grele să te pleci, dar nu de tot să te smereşti" (Iordache Golescu , Proverbe comentate )

                Viaţa tuturor este presărată cu greutăţi şi bucurii, cărora fiecare om le face faţă cum ştie mai bine. Aşadar, de întâmplările fericite trebuie să profităm la maxim, însă totdeauna trebuie să funcţioneze raţiunea, aşa cum se subînţelege şi din afirmaţia: „La întâmplări grele să te pleci, dar nu de tot să te smereşti".

                În primul rând, nu trebuie să ne dăm bătuţi în faţa greutăţilor, oricât de imposibil de depăşit ar fi acestea, deoarece menirea omului este de a se lupta cu viaţa, aşa cum exprima şi George Coşbuc în poezia "Lupa vieţii": "O luptă-i viaţa, deci te luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor". Dacă reuşim să plecăm puţin capul, nu într-atât încât să devenim slugarnici, ci doar să fim mai atenţi la detalii şi să renunţăm la orgolii prosteşti, atunci problemele noastre vor fi mult mai uşor de rezolvat.

                Al doilea argument ar fi faptul că, dacă ne încăpăţânăm să ne păstrăm trufia şi să facem totul de unul singur, cu certitudine vom eşua în viaţă, vom pierde nişte prietenii sau posibile prietenii, pentru că nu vom accepta ajutorul celorlalţi.

                În urma acestor argumente, concluzia nu poate fi decât una singură şi anume că, în timpuri de restrişte, trebuie să fim raţionali şi să acceptam ajutorul când ne este oferit, pentru că nu trebuie să te umileşti, ci să te înclini în faţa celor care-ţi pot fi de folos atunci când te afli într-o situaţie-limită.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Prezentarea unui cuplu* de personaje (pereche formată din persoane de sex opus) dintr-o nuvelă studiată:

* Alexandru Lăpuşneanul şi Doamna Ruxanda, din nuvela istorică "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi

[vezi rezolvarea subiectului al III-lea de la VARIANTA 45]

(Dana Pandelea)

© Editura Badea Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu"-Bucuresti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea