1. Sinonime: singur = solitar; odaie = cameră; vis = reverie, iluzie; dor = alean, aspiraţie, năzuinţă

2. Virgulele din versul. „Toamnă, iată-ne-mpreună, gospodină ce porţi cheia” marchează substantivul în cazul vocativ "toamnă", separă propoziţia incidentă "iată-ne-mpreună" şi izolează apoziţia "gospodină ce porţi cheia" de substantivul pe care îl explică, "toamnă".

3. Expresii/ locuţiuni cu substantivul "viaţă": a da viaţă; a lua viaţa cuiva; plin de viaţă; pe viaţă şi pe moarte;

4. Adverbul „ce” în fragmentul „…ce străine, ce departe” are valoare afectivă şi sugerează emoţia excesivă a eului liric, nostalgia sfâşietoare după timpul ce s-a scurs ireversibil şi viaţa ce a trecut prea repede: "zile albe, zile negre".

5. Imagini artistice ale toamnei: "Nucilor ce ancorează pentru iarnă-n al tău port"; "părul tău de frunze moarte"; "părul tău de aur roşu", "frunzarele rărite"

6. Tema naturii; motivul toamnei

7. Figura de stil: comparaţia „cheia ruginită, ca o frunză” sugerează ideea că anotimpul toamna, în sens denotativ, capătă sens conotativ, sugerând amurgul vieţii, neputinţa eului liric de a scăpa din această ipostază, deoarece cheia trecutului este ruginită şi nu poate întoarce timpul înapoi.

8. Strofa a treia a poeziei "Toamnă" de Ion Pillat este construită printr-un şir de comparaţii sugestive pentru ilustrarea antitetică trecut-prezent, accentuând tristeţea eului liric faţă de trecerea ireversibilă şi implacabilă a timpului. Aşa cum sunetul vecerniei cheamă oamenii la slujbă, "amintirea cheamă viaţa", dar timpul nu se mai poate întoarce. Prezenţa imaginilor vizuale -"Precum seara, pe câmpie când fâşii se prinde ceaţa", "frunzarele rărite"- şi a imaginilor auditive -"auzi sunând vecernii", "clopot în declin" accentuează contopirea simţirii poetice cu natura înconjurătoare, a planului interior, al simţirii cu cel exterior al naturii. Expresivitatea strofei este dată de prezentul etern şi gerunziul verbelor care exprimă continuitatea stărilor de tristeţe, de melancolie ale eului liric, faţă de trecerea ireversibilă a timpului. Rima este încrucişată, iar măsura versurilor este de 15 silabe.

9. Titlul „Toamnă” de Ion Pillat îmbină sensul denotativ cu cel conotativ al termenului. Similitudinea dintre anotimpul care dezgoleşte natura şi anotimpul vieţii eului liric, care-i întristează sufletul şi-l goleşte de bucurii este sugerată de amintirea casei părinteşti, de solitudinea şi neputinţa poetului de a întoarce timpul.

10. Trăsături ale tradiţionalismului:

- sugerarea credinţei religioase ortodoxe, axa fundamentală a spiritualităţii românului, prin metaforele "vecernii" şi "clopot".

- întoarcerea nostalgică la vârsta copilăriei, prin câteva motive specifice tradiţionalismului: casa părintească, odaia copilăriei;

- peisajul rustic descris prin elemente proprii unei naturi feerice: păsările migratoare, vuietul vântului, nucii, frunzele rărite ale copacilor, frunzele moarte şi coloristica ruginie a toamnei

Subiectul al II- lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre eroism:„Nu numai că eroismul nu se poate porunci, dar e cu neputinţă să-l răsplăteşti” (Nicolae Iorga)

În principiu, sunt de acord cu afirmaţia lui Nicolae Iorga şi anume că eroismul nu se poate porunci şi că nu poate fi răsplătit pe măsură, la fel ca pe orice alt gest sau atitudine care impresionează.

                În primul rând, eroismul este o caracteristică a fiecărui om în parte. Nu poate fi impusă sau poruncită, fiecare persoană alege dacă să facă, sau nu, un act de eroism. Această disponibilitate nativă este caracteristică persoanelor morale, care tind spre binele absolut şi sunt gata să sacrifice totul pentru o cauză ori un ideal.

                Aş exemplifica o atitudine de eroism cu totul aparte gestul lui Apostol Bologa din romanul lui Liviu Rebreanu, "Pădurea spânzuraţilor". Decizia protagonistului de a se sacrifica pentru poporul său, refuzând să trădeze neamul căruia îi aparţine, este cu siguranţă un act de mare curaj, de înaltă ţinută morală.

                De aceea, nu sunt întru totul de acord cu cea de a doua parte a citatului, răsplata eroismului fiind strict sufletească, o înălţare spirituală şi o purificare pe care puţini au şansa să o simtă. Actele de eroism sunt, de regulă, răsplătite prin monumente ridicate în memoria celor ce s-au sacrificat pentru o idee nobilă, pentru un ideal, pentru ţara sau poporul său. Dar acestea sunt recunoaşteri materiale, care nu folosesc în nici un fel eroilor şi cred că la acest fel de "recompensă" se referă Nicolae Iorga.

                În concluzie, eroismul nu poate fi impus, iar răsplata nu poate fi decât în sufletul generos al eroului.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Mijloacele de realizare a comicului de caracter şi de moravuri într-o comedie studiată:

* "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale

* "O noapte furtunoasă" de I.L.Caragiale

(Mircea Popa)

© Editura Badea Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu"-Bucuresti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea