1. Expresii/locuţiuni cu substantivul "ochi": ochi pentru ochi; a da ochii cu cineva; a face ochi dulci cuiva; a-şi da ochii peste cap;

2. Punctele de suspensie aflate la sfârşitul propoziţiilor marchează pauzele din firul narativ şi, ca efect stilistic, sugerează stările nostalgice ale naratorului, şovăielile privind propriile sentimente

3. Sinonime: stranie = ciudată; plăpândă = delicată, fragilă, sensibilă; zglobiu = vesel; a pizmui = a invidia

4. Sensul conotativ al cuvântului "rază": * Razele sufletului său îi încălzeau pe cei din preajma lui. *O timidă rază de speranţă îi lumina ochii.

5. Figuri de stil din penultimul alineat:

- “într-o căsuţă albă, veselă, modestă” - enumeraţie de epitete cu nuanţă personificatoare, ce compun imaginea vizuală a casei, în relaţie directă cu firea locatarilor

- “cârlionţi zburdalnici” - epitet personificator ce sugerează farmecul tineresc al fetei

6. Autorul este Liviu Rebreanu, cel care a scris opera “Cântecul lebedei”, naratorul, care este şi personaj, povesteşte la persoana I despre iubita sa, Anişoara, cititorul receptând realismul faptelor şi sentimentelor

7. Verbele la imperfect, "ascultam", tulburau", "mă simţeam", "căutau", "priveam", exprimă o acţiune începută în trecut care nu s-a finalizat. Rolul stilistic al acestora sugerează nesiguranţa naratorului şi rememorarea unor acţiuni ce-i provoacă sentimente de nostalgie.

8. Portretul eroinei este realizat în mod subiectiv, prin percepţia pasionată a naratorului-personaj. Anişoara este caracterizată direct de narator, prin evidenţierea trăsăturilor fizice, "micuţă şi albă", şi a celor morale, "gingaşă şi blândă". Părea o fire veselă, "buzele ei zâmbeau mereu", dar transmitea o tristeţe bizară şi misterioasă, deoarece surâsul era "adumbrit de o melancolie stranie", iar ochii albaştri îi lăcrimau gânditori. Protagonistul-narator o descrie în mod direct ca fiind tăcută şi plăpândă, ascultând cu ochii mari, miraţi, vorbele bărbatului. Uluirea şi nepriceperea îi dădeau o naivitatea feciorelnică. Prima dată când se întâlnise cu soţul său, purta o rochiţă albastră presărată cu floricele vinete-închise. Avea un trandafir alb în piept şi altul în părul blond, cârlionţat, sugerând indirect tinereţea, farmecul şi puritatea Anişoarei.

9. Naratorul se găseşte într-o criză a iubirii. El remarcă, dintr-o dată, că iubirea pentru soţia sa îl orbise în aşa măsură, încât nu observase că sentimentele ar putea să nu fie reciproce, că femeia iubită ascundea în inima ei o tristeţe bizară, pe care el nu o poate înţelege. Detalii, întâmplări ce înainte păreau nesemnificative macină sufletul naratorului şi îl fac să se întrebe şi mai mult dacă iubirea lor este adevărată. Adverbul dubitativ, "poate", exclamaţiile şi interogaţiile retorice ("Şapte ani n-am observat tristeţea sufletului ei! N-am vrut, sau n-am putut?"), punctele de suspensie ("Am iubit-o… […] Nu ştiu…") amplifică starea de panică şi agitaţie interioară, şovăiala chinuitoare şi suferinţa declanşată de această descoperire dureroasă, că femeia iubită devenise pentru el o necunoscută.

10. Registrele stilistice: cuvinte şi expresii populare -“adumbrit” “pripăşită” “pizmuiam”, "hodorogită"- se îmbină armonios cu limbajul cult metaforic: "O priveam doar pe furiş, înfricoşat parcă de frumuseţea ei, de zâmbetul ei, şi pizmuiam grozav razele care o mângâiau în dragă voie şi a căror mângâiere ea o sorbea ca o alintare de dragoste."

Subiectul al II lea (20 de puncte)

Scrisoare cu final dat:

Tulcea, 29.06.2007

Dragă Emil,

Cum este vremea prin Sinaia? Am auzit că va veni în turneu o trupă de circ din Franţa. Cred că va fi un spectacol foarte interesant. Eu însă, îmi doresc să merg în această vacanţa de vară în Delta Dunării, unde voi sta o săptămână. După cum ştii, am fost anul trecut şi mi-a plăcut atât de mult, încât anul acesta trebuie neapărat să mă duc iarăşi acolo. Este un loc magnific, cum nicăieri nu am mai văzut. Natura este monumentală. Există atâtea specii de animale, de păsări şi de plante, încât ţi-ar lua săptămâni, poate chiar luni, să vezi măcar jumătate dintre ele.

Vom merge o gaşcă de opt prieteni. Unii au mai fost în Deltă, alţii vin pentru prima oară. Nerăbdarea este, însă, aceeaşi, poate chiar mai mare pentru cei care n-au mai văzut niciodată această zonă unică prin vraja ei.

Mi-aş dori grozav să vii şi tu cu noi, mai ales că nu ne-am mai întâlnit de mai bine de un an şi sunt curioasă să văd şi cum arăţi. Ştiu că nu prea ai încredere în mine, pentru că tu nu ai încredere în fete, în general.

Nu cred că sunt omul potrivit să te determine să mă însoţeşti pe întinderea de ape din Deltă, te avertizez însă că nu vei găsi nicăieri un ţinut mai misterios ca aici.

Eu totuşi sper să vii,

Tudoriţa

Subiectul al III- lea (30 de puncte)

Rolul elementelor de compoziţie (titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă etc.) în organizarea discursului liric, într-o poezie studiată, aparţinând lui Mihai Eminescu:

* "Revedere" de Mihai Eminescu

* "Dorinţa" de Mihai Eminescu

* "Floare albastră" de Mihai Eminescu

* "Sara pe deal" de Mihai Eminescu

* "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu

* "Luceafărul" de Mihai Eminescu

* "Odă (în metru antic)" de Mihai Eminescu

(Andreea Dincă)

© Editura Badea Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu"-Bucuresti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea