1. Sinonime: suavă = gingaşă, diafană; a se avânta = a se repezi; a se deştepta = a se trezi, a realiza;

făptură = fiinţă

2. Sens conotativ al cuvintelor "foc" şi "verde": *În aşteptarea iubitei, tânărul simţea că-i luase inima foc.

*S-a îndrăgostit imediat de ea, pentru că era frumoasă foc. *Deşi are părul grizonant, bărbatul acela este totuşi verde. *M-am enervat şi i-am spus totul verde-n faţă despre caracterul lui.

3. Expresii/locuţiuni cu substantivul "lume": om de lume; de râsul lumii; pentru nimic în lume; a-şi lua lumea în cap; de când e lumea şi pământul; când ţi-e lumea mai dragă

4. Polisemia cuvântului "floare": *De ziua mea am primit o floare în ghiveci. *Dacă laşi borcanul desfăcut, mierea face floare. *Iarna pictează flori de gheaţă la ferestre.

5. Repetiţia verbului „iubeşti” la începutul fiecărei strofe este un procedeu artistic numit simetrie sintactică (anaforă) şi are rolul de a evidenţia intensitatea şi profunzimea acestui sentiment înălţător, sugerând o exaltare a spiritului, o stare de beatitudine şi împlinire.

6. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric prin formele de adresare directă:

- verbe la persoana a II-a: „Iubeşti”, „faci”, „ţii”, „avânţi”,

- pronume la persoana a II-a: "-ţi", "te", "îţi",

7. Tema iubirii; motivul timpului

8. Figuri de stil:

*„sumbre vâltori” – epitet în inversiune

*„bălaiul surâs” – epitet în inversiune

*„surâs al comorii” – personificare

*„comorii” – metaforă revelatorie pentru iubire

9. Strofa a patra a poeziei „Iubire” de Lucian Blaga începe, ca şi celelalte catrene, cu verbul la persoana a II-a, „Iubeşti”, urmat de linia de pauză, ce semnifică faptul că urmează o explicaţie: „Iubeşti – când simţiri se deşteaptă/ că-n lume doar inima este”. Prin urmare, iubeşti când întreaga ta fiinţă realizează faptul că în viaţă eşti dominat de acest sentiment nobil, pur, înălţător: „doar inima este”. Totodată, iubirea este revelatoare, deschide drumuri, astfel că moartea nu reprezintă un capăt, ci un început, e o treaptă către o altă viaţă, e marea trecere către o „altă poveste”: „că-n drumuri la capăt te-aşteaptă/ nu moartea, ci altă poveste”. Elementele de prozodie sunt reprezentate de rima încrucişată şi măsura versurilor de 9-10 silabe.

10. Titlul poeziei „Iubire” de Lucian Blaga sintetizează, concentrează întreaga concepţie a poetului despre acest sentiment. Substantivul „iubire” este nearticulat, ceea ce poate semnifica o generalizare asupra întregii lumi, mai ales prin faptul că artistul nu face referire la propriile trăiri, ci, metaforizat, se adresează receptorului operei lirice, dar şi tuturor celor care au experimentat profunzimea acestui sentiment. Titlul se regăseşte pe parcursul întregii poezii, fiecare catren reprezentând o definiţie a iubirii: iubeşti când eşti învăluit de bucurie sau de tristeţe, când eşti împlinit sau dezolat, când lupţi pentru a învinge greutăţile.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre artă: ”Arta nu doreşte reprezentarea unui lucru frumos, ci reprezentarea frumoasă a unui lucru.” (Immanuel Kant)

Sunt de acord cu afirmaţia marelui filozof Kant. Prin frumuseţea ei, arta are rolul de a impresiona, de a captiva, de a transmite stări, sentimente receptorului.

În primul rând, o operă estetică izvorăşte din sensibilitatea artistică a creatorului său, fiind rodul talentului, dar şi al efortului depus. Imaginarul artistic este modul de percepţie a lumii înconjurătoare de către orice artist, fie în literatură, fie în pictură, fie în cinematografie, însemnând că realitatea este transpusă imaginativ, iar respectiva creaţie este doar reprezentarea frumoasă a acelei realităţi.

De exemplu, un film istoric despre Ştefan cel Mare se bazează pe adevărul istoric, dar creaţia imagistică este o reprezentare "frumoasă", artistică despre voievodul moldovean, în care un rol determinant îl au metaforele vizuale, destinele personajelor, unghiurile din care sunt evidenţiate diverse aspecte sociale, ceea ce face ca opera să aparţină esteticii şi nu documentului istoric arid.

De asemenea, arta trebuie să impresioneze receptorul, să-i transmită o stare, o emoţie, o reflecţie, în funcţie de opera respectivă. Astfel, o creaţie trebuie să atingă sensibilitatea celui ce o vizualizează, emoţionându-l, creându-i o înălţare, o bogăţie spirituală.

În concluzie, rolul artei este de a sensibiliza sufletele oamenilor prin reprezentarea artistică a unui lucru, de a îmbogăţi spiritual şi nu de a reda efectiv un obiect ce nu reuşeşte să transmită nimic sau să emoţioneze.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Evoluţia unui cuplu* de personaje (pereche formată din persoane de sex opus) dintr-o comedie studiată:

* Zoe Trahanache şi Ştefan Tipătescu - din comedia "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale

* Zaharia şi Zoe Trahanache- din comedia "O scrisoare pierdută" de I.L.Caragiale

* Jupân Dumitrache - Veta - din comedia "O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale

* Rică Venturiano - Ziţa - din comedia "O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale (Sabina Rădulescu)

© Editura Badea Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu"-Bucuresti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea