1. Sinonime: neam = popor, naţiune, viţă; vânjoasă = puternică, viguroasă; rost = chemare, menire, rol;

a răzvrăti = a răscula, a revolta, a ridica

2. Scrierea cu majusculă a cuvântului "Orbul" se motivează prin faptul că defineşte un substantiv propriu,un personaj din Biblie.

3. Expresii/locuţiuni cu substantivul "inimă": de la inimă la inimă, din inimă, a avea inima de gheaţă, a avea inima deschisă, a fi cu inima împăcată, a-şi lua inima în dinţi, a jura cu mâna pe inimă

4. Polisemia cuvântului "picior": *La meciul de fotbal, Mihai şi-a luxat piciorul.(membrul inferior al corpului omenesc) *Mihaela are o veioză cu picior.(suport) *Şi-a cumpărat scaune cu picioare de metal. *Are casa aşezată la piciorul dealului. *Din îmbinarea silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers rezultă piciorul metric sau măsura versului.

5. Indici de spaţiu: "munţii", "ceruri", "sat", "munţii", "apele", "livadă";

Indici de timp: "zilele","dimineaţa", "o vreme", "e mult de-atunci"

6. În enunţul "E mult de-atunci, mult", repetarea adverbului "mult" ilustrează o perioadă îndelungată ce s-a scurs de la încercarea lui Zamolxe de a-i creştina pe daci, sugerând timpuri ancestrale.

7. Conflictul dintre Zamolxe şi poporul său este cauzat de incapacitatea dacilor de a înţelege menirea profetului lor ("dar tu, ne-nţelegând-mi rostul, mi-ai lovit/ cu pietre vorbele"), fapt ce-i stârneşte acestuia mânia şi revolta: "Voiam să răzvrătesc/ şi munţii împotriva ta". Înţelepciunea domoleşte "veninul" lui Zamolxe, amintindu-şi învăţăturile Divine, parabola cu Orbul.

8. În viziunea lui Zamolxe, Dumnezeu este în tot şi în toate, în Universul întreg, prin prefaceri în elemente ale naturii ce se insinuează apoi în componente ale spiritul uman: "îl întrupezi în floare şi-l ridici în palme", "Îl prefaci în soare şi-l aduni cu ochii". El este gândul tăinuit în suflet, izvorul pe care-l laşi "să-ţi curgă pe picioare". Orice om este fiul lui Dumnezeu, "un orb bătrân", pe care fiecare dintre noi "îl purtăm de mână".

După părerea mea, opinia lui Zamolxe este în concordanţă cu adevărurile din Biblie şi asemănarea lui Dumnezeu cu un orb bătrân mi se pare cea mai potrivită pentru ca poporul neînţelegător să priceapă că nu e bine să arunci cu pietre, ci, dimpotrivă, trebuie să înveţi ce este iubirea, înţelegerea şi compasiunea pentru semenii tăi.

9. Caracteristici ale monologului dramatic: o caracteristică a monologului dramatic este didascalia din incipitul textului ("singur") care evidenţiază faptul că în scenă nu mai există alt personaj decât Zamolxe şi, ca urmare, acesta nu poate discuta decât cu sine însuşi. Alte trăsături ale monologului dramatic sunt interogaţia retorică din final "De ce mi-au sfârticat cu pietre gura,/ când astfel le vorbisem despre tine/ în dimineaţa ceea?", mărcile subiectivităţii, reprezentate de pronumele şi verbele la persoana I, dar, mai ales, de adresarea directă la persoana a II-a, prin comunicarea cu Dumnezeu.

10. Una dintre calităţile generale ale stilului este corectitudinea, deoarece textul este corect din punct de vedere gramatical. Se identifică, de asemenea, variaţia stilistică, deoarece în text există figuri de stil: metafore -"neam de urşi","prund de înţelepciune"-, epitete -"religie nouă şi vânjoasă", "orb bătrân" şi personificarea "…Voiam să răzvrătesc/şi munţii…".

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Transformarea dialogului în vorbire indirectă:

Nicolae Tabără, feciorul şi baba privesc rugător la şeful care ţăcănea biletele şi care îi privea cu dispreţ. Nicolae cumpără două bilete până la Salva, numărându-şi banii unsuroşi pe marmora albă a ghişeului. Şeful îi aruncă biletele şi-l admonestează jignindu-l, atitudine care-l determină pe bătrânul Nicolae să-şi ceară, umil, iertare. El se scuză spunând că aşa i-a lăsat Dumnezeu, proşti, necăjiţi şi nepricepuţi să se poarte şi-l roagă pe şef să fie mai înţelegător cu ei, că doar e om învăţat. Şeful le porunceşte să plece, pentru că îi este scârbă când îi vede şi, strâmbând din nas, trânteşte geamul ghişeului. Ajunşi pe peron, cei trei ţărani se reped spre locomotivă când aud glasul conductorului, apoi îşi dau seama că apucaseră într-o direcţie greşită şi se întorc. Conductorul strigă să se urce în tren şi, cu glas aspru, se răsteşte la unul dintre călători, îl blestemă şi îl jigneşte.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Specificul relaţiei dintre fondul de idei, sentimente, atitudini poetice şi modalităţile de expresie/ mijloacele artistice utilizate într-o poezie simbolistă studiată:

*" Plumb" de George Bacovia

* "Lacustră" de George Bacovia

(Ana Maria Niţă şi Anca Gărgăriţă)

© Editura Badea Scoala Superioara Comerciala "Nicolae Kretzulescu"-Bucuresti
Colectiv clasa a XII-a, coordonator prof. Mariana Badea