4. MONDIALIZARE, INTERNAŢIONALIZARE, GLOBALIZARE DIN PERSPECTIVĂ EUROPEANĂ
Mondializarea şi globalizarea au sensuri asemănătoare, uneori confundându – se, dar se admit şi diferenţe de conţinut.
Prin urmare mondializare sau globalizare înseamnă integrarea parţială sau aproape totală, sau pe anumite procese sau ramuri economico – socio – politice, la nivel global. Tendinţa de a realiza un stat global, cu oameni având triplă cetăţenie – naţională,europeană (sau alt continent) şi mondială.
a) Globalizare
Se referă la practicile managementului strategic al unor organisme autonome (companii) care doresc să integreze anumite obiective în diferite părţi ale globului pentru scăderea preţurilor la produsele furnizate prin utilizarea facilităţilor oferite – grupuri globale în energie, transporturi, telecomunicaţii, finanţe, agroalimentare, aerospaţiale, „realizându – se o reţea de reţele”.
Activitatea acestor companii nu este acoperită de legile internaţionale, care se bazează pe înţelegeri formale între statele-naţiune, pentru că acestea nu au fost capabile până acum să găsească un teren comun pentru înţelegeri care vizează problema globalizării.
Globalizarea mărfurilor – reprezintă activitatea de realizare a unui produs prin utilizarea unor componente materiale şi servicii din diferite zone ale Globului.
Globalizarea pieţii financiare – reprezintă extinderea marilor instituţii financiare pentru a asigura capitalul necesar realizării mărfurilor şi realizarea unor speculaţii financiare.
Globalizarea economică – determină patru tipuri de fluxuri peste graniţe, şi anume fluxuri de bunuri/servicii, de exemplu liber schimb, fluxuri de persoane (migraţia), de capital şi de tehnologie.
Tendinţa o reprezintă formarea unor companii multinaţionale, transnaţionale în scopul obţinerii unui profit maxim.
Globalizarea conduce la apariţia unor pieţe internaţionale pentru bunuri de consum caracterizate de nevoi şi gusturi similare ale clienţilor, reuşind astfel, de exemplu, să vândă aceleaşi maşini sau săpunuri sau produse alimentare prin campanii de publicitate similare, unor persoane ce aparţin unor culturi diferite.
b) Mondializare
Se referă la aspectele internaţionalizării economice, funcţionarea instituţiilor internaţionale care conduc activităţile economice şi acoperă toată lumea, bazându – se pe acorduri şi reguli mondiale acceptate de multe sau de aproape toate statele.
Spaţiul mondial devine liber pentru tranzacţii şi circulaţia oamenilor, capitalurilor şi mărfurilor.
In viziunea UE, mondializarea are în vedere sporirea exporturilor de capital şi dinamizarea diviziunii internaţionale a muncii.
c) Internaţionalizare
Internaţionalizarea reprezintă fenomenul care pleacă de la colectivităţi organizate, trece prin state - naţiuni şi reprezentanţii legitimi ai popoarelor, şi vizează formarea statului global – o mai mare apropiere între diferite părţi ale lumii odată cu creşterea posibilităţilor de schimburi personale, înţelegere mutuală şi prietenie între cetăţeni “internaţionali”, şi crearea civilizaţiei globale.
Ea permite crearea acordurilor între state care să reglementeze activitatea companiilor transnaţionale, obligându – le să ţină cont şi de interesele colectivităţilor umane locale, de valorile tradiţionale , de religii, de respectarea politicii de mediu globale şi respectarea valorilor culturale.
