Evaluarea competentei lingvistice de comunicare orala în limba româna va avea loc în perioada 15-17 februarie 2010. În cadrul acestei probe care se va solda cu un certificat si va masura competenta de comunicare orala în limba româna se va urmari calitatea gramaticala, adica acea capacitate de a vorbi corect în limba româna, calitatea stilistica, nivelul continutului, precum si comportamentul verbal si non-verbal al elevului în actul de comunicare.
Modelele de subiecte pentru proba orala
Exemplu de subiect
Varianta 1
„L-am vazut cum îsi curata pomii din livada, începu Ştefan cu un zâmbet misterios. Stam pe prispa si-l observam. Atunci l-am înteles. M-am convins ca munca lui e de o alta calitate decât muncile noastre. Eram pregatit, de altfel, pentru asta, continua Ştefan dupa o scurta pauza, pentru ca ceva din beatitudinea asta o cunoscusem si eu, când pictam. Numai ca, în cazul meu, nu era vorba de o munca responsabila, cu un obiect precis, ca în cazul lui. El îsi curata pomii de omizi. Îl observam si-l simteam cum era prezent în fiecare gest. În fata pomului nu era distrat, nu se gândea la nimic altceva. Dar ghiceam ca pomul acela i se revela în totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul dintre o mie la fel cu el, asa cum ni se arata noua, majoritatii oamenilor. Lui, pomul acela, pe care-l curata, îi revela, în acel moment, Universul întreg. Îl vedea în totalitatea lui: cu radacinile, cu ramurile, cu frunzele si parazitii lui…”
(Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene)
[Citeste textul cu voce tare]
Cerinţe:
1. Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
- Cui se adreseaza textul?
- Ce tip de text este acesta?
- Care este atitudinea lui Stefan fata de activitatea la care asista ( curatarea pomilor)?
2. Care este opinia ta despre atentia acordata gesturilor pe care le implica o anumita activitate? Sustine, cu argumente, opinia prezentata.
Rezolvare Varianta 1:
- Autorul textului este prozatorul Mircea Eliade, iar fragmentul citat aparţine unui roman, Noaptea de Sânziene. Astfel, situaţia de comunicare este una fictivă, creată de autor.
Textul se adresează atât unui receptor specializat - un alt scriitor, un profesor de limba şi literatura română, un student la Facultatea de Litere -, cât şi unui receptor nespecializat - cititorii obişnuiţi.
Acest text este de tip ficţional, aparţine stilului beletristic, prin faptul că face parte dintr-un roman, dar şi pentru că prezintă într-o manieră subiectivă o anumită realitate. Aşadar, textul reprezintă un monolog al unui personaj, Ştefan, despre o activitate la care asistase - curăţarea pomilor.
Atitudinea lui Ştefan faţă de activitatea la care asistă este una de respect şi admiraţie. El îl admiră pe cel care curăţă pomii din livadă pentru că face acest lucru cu pasiune şi dedicaţie: „II observam şi-l simţeam cum era prezent în fiecare gest. In faţa pomului nu era distrat, nu se gândea la nimic altceva. Dar ghiceam că pomul acela i se revela în totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul dintre o mie la fel cu el, aşa cum ni se arată nouă, majorităţii oamenilor." Pentru acela care îngrijeşte livada, pomii capătă aproape o dimensiune sacră. Se remarcă, de asemenea, atitudinea panteistă a celui care îngrijeşte livada. Această atitudine poate fi identificată şi în alte romane ale lui Mircea Eliade, precum Maitreyi. Protagonista acestui roman îi povesteşte la un moment-dat personajului-narator, Allan, că a fost îndrăgostită de un copac. Credinţa panteistă se referă la faptul că Dumnezeu nu este exterior Universului, ci este prezent în tot Universul înconjurător, divinitatea identificându-se cu întreaga natură. Ingrijitorului livezii, pomul îi revelă Universul întreg.
- In opinia mea, orice activitate trebuie executată cu grijă, cu pasiune şi dedicaţie. Fie că este artist, muncitor sau îngrijitorul unei livezi, omul trebuie să-şi execute munca într-o manieră atentă şi delicată, pentru a fi mulţumit mai târziu de rezultatele obţinute.
Graba, lipsa de atenţie, lipsa pasiunii sfârşesc prin a compromite rezultatele muncii unei persoane.
In concluzie, gesturile care însoţesc orice activitate trebuie să fie pline de solicitudine”.
Varianta 2 „Cum e mai bine sa fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau si mari si multe si scumpe, daca se poate. Si viu colorate? Nu vi se întâmpla sa va uitati în jur în ultima vreme si sa simtiti o atmosfera de bazar parasit? Când umblati prin magazine, prin hypermarketuri nu va loveste o revelatie ca sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în carucior? (...) De la portbagaj la dulapul de haine si apoi la toate troacele sau accesoriile cu care se umplu pâna la sufocare casele de obicei, e un pas mental usor de facut. Nu cumva am muscat prea cu pasiune si am ramas cu falcile înclestate, ca un pitbull, în bunatatile carora nu mai vrem sa le dam drumul, pe care vrem sa le avem si sa le pastram fara niciun fel de masura sau ratiune?”
(Razvan Exarhu, “Viata e o magazie?”, în Evenimentul zilei, 20.07.2009)
[Citeste textul cu voce tare.]
Cerinţe:
1. Ce poti deduce despre autorul textului si despre situatia de comunicare?
- Cine este?
- Cui se adreseaza?
- Unde ar fi putut aparea textul?
- Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpara si le aduna oamenii?
- De ce crezi ca textul cuprinde o serie de întrebari?
2. Care este opinia ta despre importanta cumparaturilor în ziua de astazi?
Sustine, cu argumente, opinia prezentata.
citeşte LECŢII RECAPITULATIVE PENTRU ROMÂNĂ ORAL
vezi: Modele de rezolvări ale biletelor din anii trecuţi la română oral
Rezolvare Varianta 2:
- “ Autorul textului, Răzvan Exarhu, este gazetar şi scriitor, iar situaţia de comunicare este una reală. Astfel, gazetarul publică acest articol în ziarul Evenimentul Zilei ca urmare a consumismului exagerat din România perioadei actuale.
Textul este de tip nonficţional, aparţine stilului publicistic şi se adresează atât unui receptor specializat - un sociolog -, cât şi unui receptor nespecializat - oamenii obişnuiţi.
Textul ar fi putut apărea în orice cotidian, pe un blog al autorului sau într-o revistă de opinie precum Dilema Veche.
Autorul consideră că oamenii cumpără foarte multe lucruri, fără a avea neapărat nevoie de acestea. De asemenea, oamenii cumpără diverse lucruri oarecum în virtutea inerţiei şi într-o manieră iraţională: „Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul, pe care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?"
Textul cuprinde o serie de întrebări retorice: „Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior"? al căror răspuns este implicit, întrebările retorice au rolul de a atrage atenţia cititorului asupra problemei pe care o ridică textul: consumismul exagerat şi iraţional al omului modern.
- In opinia mea, pentru majoritatea oamenilor, cumpărăturile sunt foarte importante în ziua de astăzi. In fiecare seară, la fiecare sfârşit de săptămână, hypermarketurile devin un furnicar de oameni, care îşi umplu cărucioarele până la refuz, în mod iraţional, cu lucruri utile sau inutile. Reclamele agresive la diverse produse reprezintă un factor important care îi determină pe oameni să cumpere în exces, fără a avea neapărat nevoie de lucrurile pe care le achiziţionează”.
In cazul românilor, consumismul exagerat este cauzat cel mai probabil şi de faptul că, în perioada comunistă, ei au fost privaţi de cele mai elementare produse, iar acum încearcă să recupereze ceea ce le-a lipsit în acea epocă, făcând cumpărături în exces.
In concluzie, pentru unii oameni din ziua de astăzi, <a cumpăra> a devenit sinonim cu <a trăi>".
