Abordarea şi realizarea unui TEXT ARGUMENTATIV, pornind de la o afirmaţie/aserţiune dată
Competenţele disciplinei limba şi literatura română se concretizează atunci când trebuie să rezolvăm un item de tip subiectiv (text argumentativ de 15-30 de rânduri), într-un act personalizat de comunicare, prin:
· RECEPTARE a datelor/informaţiilor din afirmaţia/aserţiunea dată, bazându-se pe:
• recunoaşterea unor termeni, relaţii, procese
• observarea unor relaţii, fenomene
• perceperea unor relaţii, conexiuni
• culegerea unor date din surse variate (culturale)
· PRELUCRARE PRIMARĂ a datelor/informaţiilor din afirmaţia/aserţiunea dată, prin:
• comparare a unor date, stabilirea unor relaţii după lectura iniţială
• clasificările şi reprezentarea unor date receptate prin lectura eficientă
• sortarea-diversificarea informaţiei receptate
• investigarea, descoperirea, explorarea universului informaţional al textului-suport
• experimentarea prin aplicaţie pe componentele afirmaţiei/ aserţiunii-suport
· ALGORITMIZARE a datelor/informaţiilor din afirmaţia/aserţiunea dată, având ca resurse:
• prezentarea unor idei proprii
• generarea de opinii/ puncte de vedere/ consideraţii/ credinţe/ convingeri etc.
• argumentarea unor consideraţii personale
• demonstrarea (în sens aplicativ)
Paşii pe care trebuie să îi urmăriți înredactarea adecvată a răspunsului de la acest subiect sunt:
APLICAREA: se referă la rezolvarea cerinţelor/itemilor, luând în calcul cunoştinţe,informaţii, modalităţi, reguli.
ANALIZA: presupune examinarea şi divizarea informaţiei pe părţi, cu scopul de a identificamotivele, de a emite raţionamente şi de a pune în evidenţă dovezile care au dus la generalizare.
SINTEZA: presupune asamblarea informaţiilor în moduri diferite, prin combinarea şirecombinarea elementelor
EVALUAREA: se referă la prezentarea sau argumentarea unei opinii prin emiterea dejudecăţi asupra informaţiilor, validităţii ideilor, calităţii activităţii pe baza unui set de criterii.
SUBIECTUL DE TIPUL AL II-LEA
SUBIECTUL DE TIPUL AL II-LEA din cadrul probei scrise la limba şi literatura română înseamnă abordarea şi realizarea originală, în ciuda unor formule stereotipe, a unui text argumentativ, pornind de la o afirmaţie dată.
Textul argumentativ reprezintă un act de comunicare centrat pe funcţia conativă, scopul urmărit fiind de a-l convinge pe receptor cu privire la validitatea punctului de vedere susţinut de autor.
Argumentarea este o modalitate prin care se dezvoltă o opinie pe marginea unei anumite idei. Este un demers justificator ce are ca sursă o premisă particularizată printr-o afirmaţie/zicală/proverb/aforism etc. Concomitent, prin procesul de argumentare, se poate confirma/infirma veridicitatea unei aserţiuni/opinii pe baza unor elemente logice şi a unor ilustrări adecvate. Demersul argumentării unui punct de vedere personalizat include câteva etape obligatorii: susţinerea, demonstrarea, consolidarea.
Obiectivul argumentării se constituie din obţinerea unor efecte persuasive ,exercitate prin demersul personalizat asupra partenerului de comunicare (interlocutor sau cititor), rezultate din eficienţa susţinerii opiniei exprimate. O consideraţie inclusă într-un discurs individualizat se coroborează obligatoriu cu argumente, în lipsa acestora premisa fiind nejustificată (lipsită de valabilitate).
De aceea, textul de tip argumentativ ce cuprinde 15 – 30 de rânduri (150-300 de cuvinte), solicitat candidaţilor la examenul naţional de bacalaureat, are calitatea unui discurs constituit din succesiunea enunţurilor aparţinând unui demers logic prin care este prezentat eficient/competent un punct de vedere, cu intenţia de a confirma/infirma valoarea de adevăr a unei opinii/ aserţiuni.
Structurarea textului/discursului argumentativ presupune:
• ordonarea ideilor;
• formularea adecvată a consideraţiilor;
• diversitatea lexicală;
• concentrare maximă a enunţării;
• originalitate în abordare.
Ca orice compunere, textul scris argumentativ are trei părţi:
· Introducerea: anunţarea ipotezei/premisei; aceasta se validează prin formularea unui incipit, menit să capteze atenţia receptorului (5-8 rânduri); în prezenţa unei aserţiuni/consideraţii se face dovada înţelegerii semnificaţiilor acesteia.
· Cuprinsul: provocarea receptorului la potenţarea argumentelor şi dezvoltarea adecvată a fiecăruia; discursul poate fi completat cu eventuale contra argumente, ce au ca scop demontarea/infirmarea afirmaţiei date. Această parte are cel puţin două alineate consistente (8 -15 rânduri);
· Încheierea: concentrează concluzia prin reluarea ideii dezvoltate în ipoteză, sintetizând argumentele exprimate anterior (3-6 rânduri).
