Grupa Maramuresului si a Bucovinei





Această grupă reprezintă secţiunea nordică (Grupa Nordică) a Carpaţilor Orientali.

Limite

Grupa debutează în nordul României la pătrunderea Carpaţilor în ţară, fiind cuprinsă între graniţa cu Ucraina şi aliniamentul depresionar Dornelor – Câmpulung Moldovenesc pe direcţie nord-sud. În partea estică ia contact cu Podişul Moldovei (secţiunea Podişul Sucevei), iar în partea vestică cu Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest.

Geneza

Asemenea Carpaţilor, această grupă s-a format prin încreţirea materialelor şi ridicarea acestora în timpul orogenezei alpine (sfârşitul mezozoicului-neozoic). Intruziunile granitice s-au format anterior, în timpul orogenezei hercinice.

În neogen au avut loc erupţii vulcanice creând un lanţ vestic de munţi vulcanici. ce, însă, nu sunt bine conservaţi.

În cuaternar a avut loc glaciaţiunea: o răcire a climei ce a permis instalarea gheţarilor pe toate vârfurile ce depăşesc 2000 m. Aceştia au sculptat relieful formând circuri şi văi glaciare.

Caracteristicile specifice

Identificăm în această grupă cele trei fâşii longitudinale specifice Orientalilor; fâşii puse în evidenţă de poziţia lor paralelă şi alcătuirea geologică diferită. În partea vestică, o primă fâşie alcătuită din roci magmatice (vulcanice) precum bazaltul şi andezitul; în partea centrală munţii alcătuiţi în principal din şisturi cristaline; iar în partea de est apare flişul, adică un ansamblu de roci sedimentare (conglomerate, gresii, calcare) cutate.

Această grupă deţine şi altitudinea maximă a Carpaţilor Orientali: 2303 m în vârful Pietrosul Rodnei. În masivul Rodnei apar păstrate urme ale glaciaţiunii: circuri şi văi glaciare.

Tipului de relief glaciar, i se adaugă formele de relief vulcanice, reziduale, prezente în masivele Oaş, Gutâi (Creasta Cocoşului) şi Ţibleş. Totodată în masivul Maramureş apar forme ale reliefului carstic, mai ales cele de suprafaţă (versanţi abrupţi, platouri structurale).

Grupa este divizată în masivele vulcanice Oaş, Gutâi, Ţibleş (cu foarte importante resurse metalifere: aur, argint, cupru, plumb, zinc), în munţii predominant cristalini Maramureş, Rodnei şi Suhard – ce se impun prin masivitate -, şi masivele flişoide ale Obcinelor Bucovinei, separate de Moldova şi afluentul Moldoviţa în Obcina Mestecaniş (cea vestică), Obcina Feredeu şi Obcina Mare.

Grupa este foarte fragmentată în pasuri – Şetref, Prislop, Tihuţa - , trecători şi depresiuni intramontane.

Depresiunea Maramureşului este situată pe afluenţii români ai Tisei, Vişeu şi Iza, care-i conferă şi aspectul colinar înalt – la cca 800 m. Este un important sălaş al tradiţiilor populare româneşti prin aspectele etnografice ce ţin de obiceiuri, port şi arhitectură în lemn.

Depresiunea Dornelor se află situată pe Bistriţa în apropierea unui masiv deosebit: Bârgău, deoarece are dublă alcătuire geologică cu roci vulcanice şi cu fliş. Depresiunea Câmpulung Moldovenesc se alungeşte de-a lungul Moldovei ce o străbate.

Clima

Clima acestui sector montan este temperat-continentală de tranziţie. Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; etajul montan se desfăşoară la baza masivelor şi în depresiuni având valori de temperatură ce coboară de la 6° la 2°C şi valori de precipitaţii ce urcă de la 1000 la 1200 mm/an. Vârfurile peste 1600 m au valorile etajului alpin: temperaturi sub 2°C şi precipitaţii de peste 1200 mm/an.

Sectorul de influenţă predominant este scandinavo-baltic, afectat iarna de circulaţia maselor de aer polare, şi oceanic, în partea de vest.

Hidrografia

Această grupă conţine castelul de ape al Munţilor Rodnei, deoarece de aici izvorăsc mari râuri: Someşul Mare-ce separă Rodnei de Bârgău-, Bistriţa-ce va drena Depresiunea Dornelor, Vişeu şi Iza-ce au traseu prin Depresiunea Maramureş spre Tisa. Din Obcina Mestecăniş pleacă prin Depresiunea Câmpulung Moldovenesc, Moldova, dar şi Suceava.

În ceea ce priveşte lacurile, acestea au suprafeţe mici: Lala şi Buhăescu-de natură glaciară-, Coştiui şi Ocna Şugatag-în masive de sare.

Se remarcă în proximitatea masivelor vulcanice ape minerale, ce prin natura lor ţin de aureola mofetică orientală.

Vegetatia

Mari suprafeţe forestiere caracterizează grupa; acestea aparţin pădurilor de fag şi pădurilor de conifere (cu pin, zadă, molid şi brad). La altitudini mari dincolo de etajul subalpin (cu ienupăr şi jneapăn) apare pajiştea alpină.

Fauna

Caracteristică pădurilor cu mamifere cu interes cinegetic: ursul, căprioara, cerbul, mistreţul, dar şi lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinuşa de alun, cocoşul de munte, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepeliţa, acvila de munte, iar între peşti, păstrăvul şi lostriţa pe râul Bistriţa.

Solurile

Partea superficială terestră se succede de la clasa cambisolurilor-cu tipurile brun – roşcate şi brune acide-, la clasa spodosolurilor-cu tipurile bun-acide montane şi podzoluri.

Hazardele

În această secţiune orientală au loc riscuri naturale precum prăbuşirile geologice, alunecările de teren, avalanşe în timpul iernii. Prezenţa omului se face simţită deoarece au loc hazarde antropice precum: poluarea aerului şi a apei, despăduririle, păşunatul excesiv, accidentele industriale din zona haldelor de steril, a minelor de exploatare, a industriei neferoase de la Baia Mare.

© prof. Gabriel Bortoş

Alte Lectii din geografie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]