C (Caracterizarea directa - Cuvinte argotice)

C

Caracterizarea directa poate fi realizata de catre:

  • narator (prin portretul fizic si/sau moral, prin comentarii explicite, aluzii);
  • personajul insusi (autocaracterizarea prin marturisiri facute altor personaje, autoanalize monologate);
  • alte personaje (prin marturii, descrieri, etc).

Caracterizarea indirecta se deduce din:

  • actiunile, atitudinile, opiniile exprimate de personaj;
  • mediul in care traieste: orasul, casa, interiorul, dar si familia, grupul sau societatea in care evolueaza;
  • limbajul folosit (de la registrul al limbii, pana la particularitatile de ordin stilistic).

Categoria timpului in naratiune presupune diferite tipuri de relatii:

  • cronologia priveste raportul dintre felul cum se succed evenimentele in discurs si felul cum se succed aceleasi evenimente in istorie;
  • durata sau viteza temporala se refera la raportul dintre durata variabila a elementelor istoriei si pseododurata relatarii lor in discurs;
  • frecventa  priveste posibilitatea de repetare a discursului si a istoriei;
  • distanta temporala se stabileste intre faptele petrecute si momentul enuntarii lor.

Categorii textuale:

  • textul este un ansamblu de fraze aflat ein relatie si caracterizat prin continuitatea si stabilitatea sensului;
  • coeziunea desemneaza modalitatile specific verbale guvernand relatiile sintactice care mentin identitatea referintei;
  • coerenta este o trasatura a organizarii textului, de natura semantica; ea trimite la un anumit sens global al acestuia si asigura integrarea treptata a semnificatiilor in jurul unei teme.

Cererea este un text cu destinatie oficiala prin care o persoana solicita rezolvare unei probleme personale sau de grup. Continut:

  • formula de adresare (cu precizrea functiei celui caruia i se adreseaza solicitantul);
  • datele solicitantului (nume, functie, adresa);
  • formularea concisa si clara a obiectului solicitarii;
  • motivarea solicitarii (eventual, temeilul legal);
  • semnatura solicitantului, data, localitatea;
  • functia celui caruia i se adreseaza cererea.

Ciclul romanesc este formula narativa in care autorul prezinta destinele diferitelor personaje si succesiunea generatiilor pe parcursul mai multor perioade istorice.

Cititorul abstract:

  • este destinatarul pe care opera literara il presupune, il proiecteaza, il contine implicit;
  • este imaginea receptorului ideal pe care il reclama o anumita opera litrara, receptor capabil sa realizeze o lectura corespunzatoare, corecta.

Cititorul concret:

  • este destinatarul/receptorul unei opere literare;
  • este o persoana reala, cu o existenta independenta de cea a autorului;
  • traieste intr-o anumita epoca istorica, aceeasi sau diferita de cea a autorului concret.

 

Cititorul fictiv este cel caruia i se adreseaza autorul pe parcursul discursului sau narativ si se mai numeste si naratar.

Climax este figura care consta intr-o gradatie ascendenta intr-un context mai restrans (o fraza) sau mai larg (intregul unei opere) si care are functia stilistica de a mari expresivitatea contextului.

Cliseul este o formula verbala uzata, stereotipa si banalizata in forma si/sau continut, fara valoare expresiva, intrebuintata in imprejurari asemanatoare, dintr-o desprindere facila. Cliseul prezinta interes literar, atunci cand este folosit cu intentie si in exces, capatand caracter de parodie, satira, caricatura si avand functie ironica sau umoristica. Cliseul nu admite variante, are aceeasi usurinta de distributie ca si un cuvant, reprezinta o deviere fata de context. Poate fi pus in relatie de sinonimie cu sablonul, stereotipia, locul comun, automatismul verbal.

Coerenta este o trasatura esentiala a romanului realist, care-l face credibil si convingator. Se realizeaza prin diferite reguli: a repetitiei, a noncontradictiei, etc. Romanul realist refuza, la nivelul istoriei, loviturile de teatru si situatiile neprevazute, preferand intrigi simple si banale. Multe dintre descrieri, scene, tablouri se succed intr-o ordine care implica paralelism, gradatie sau antiteza. Coerenta este o trasatura a organizarii textului, de natura semantica; ea trimite la un anumit sens global al acestuia si asigura integrarea treptata a semnificatiilor in jurul unei teme.

Coeziunea desemneaza modalitaile specific verbale guvernand relatiile sintactice care mentin identitatea referintei.

Comicul este un mod de reprezentare artistica a realitatii generator de ras datorita evidentierii unui contrast: dintre frumos si urat, esenta si aparenta, valoare si non-valoare, scop si mijloace, efort si realizare, dintre intentie si rezultatul ei.

Comunicarea literara/comunicarea non-literara apartenenta unei comunicari verbale la sfera literaturii se poate stabilii in functie de mai multe criterii:

  • caracterul fictional (chiar si partial) al lumii reprezentate; artistul nu copiaza realitatea, ci o reprezinta in mod propriu;
  • o organizare speciala a comunicarii, diferita de cea a comunicarii uzuale;
  • o forma lingvistica deosebita, manifestata in limbajul “figurat”;
  • modul in care o comunicare verbala constitue o expresie a autorului ei, o exteriorizare cat mai personala, originala a emotiilor sale;
  • efectul, impresia provocata aupra ascultatorului/cititorului.

 

Comunicare orala/omunicare scisa.
Comunicare verbala este comunicare care are loc intre oameni prin intermediul codului numit limba naturala. Ease diferentiaza dupa modul de transmitere a informatiei:

  • comunicare verbala orala;
  • comunicare verbala scrisa;

Intre comunicarea orala si cea scrisa se stabilesc relatii de contrast:

  • forma sonora a limbii/forma grafica a limbii;
  • mod natural de comunicare/mod artificial de comunicare;
  • destinatarul este fizic prezent/destinatarul este la distanta in timp si in spatiu;
  • este spontana/este elaborata;
  • este mai libera/este mai controlata;
  • este momentana/este fixata in scris;

Relatiile de contrast se manifesta si la nivel gramatical si lexical:

  • farza de tip juxtapus/fraza cu propozitii subordonate;
  • structuri de repetitie, intercalari, fraze neterminate/structuri sintactice elaborate, incheiate, fara intercalari;
  • repetitii, clisee, cuvinte de umplutura/evitarea repetitiei prin sinonimie sau prin varierea constructiei sintactice.

 Comunicare verbala si non-verbala - comunicarea verbala este comunicarea care are loc intre oameni prin intermediul codului numit limba naturala. Ea se poate produce prin doua canale: oral si/sau scris. Ea recurge la limba naturala, dar si la un sistem suplimentar de codificare.

Conflictul este factorul determinant in desfasurarea actiunii unei opere literare epice sau dramatice. El poate fi unul exterior manifestat prin:

  • confruntarea deschisa ori mocnita dintre personaje (sau grupuri de personaje) avand interese sau conceptii diferite;
  • contradictia dintre un personaj si mediul ostil afirmarii sale ca personalitate.

Conflictul poate fi interiror,constand in tensiunea care decurge din sentimentele, optiunile contradictorii ale unuia si aceluiasi personaj.
Din perspectiva momentelor subiectului, izbucnirea conflictului se suprapune cu intriga, maxima tensiune cu punctul culminant, iar solutionarea conflictului cu deznodamantul.
Conflictul in romanul realist este generat, de obiciei, de dorinta de parvenire a unui personaj, de lupta pentru putere sau pentru o pozitie sociala, de meandrele iubirii (impartasite, neimpartasite, interesate, dezinteresate), de obtinere a unei mosteniri.

Conflictul latent este o varianta de conflict prin care se desemneaza o tensiune interioara sau exterioara nemanifestata, dar importanta pentru evolutia personajelor sau a actiunii.

Conflictele secundare ale romanului realist pot avea efecte imprevizibile asupra intrigii principale. Ele sunt sustinute, de obiciei, de personaje secundare.

Constructia personajului se face prin asocierea a doua dimenisuni: una sociala, exterioara, alta psihologica, interioara.

Constructia prozei de analiza are ca aspecte caracteristice:

  • acronia;
  • dilatarea timpului real;
  • atentia acordata faptului banal;
  • reproducerea unor documente (prin colaj).

 

Constructia operei epice poate fi realizata la nivelul formei prin organizarea in capitole, parti, cicluri (constructia externa) sau la nivelul continutului printr-o anumita dispunere a evenimentelor, prin modul in care se stabilesc relatiile dintre ele, prin revenirea unor scene, situatii, personaje, etc. (constructia interna).

 

Constructia in abis este inserarea intr-o naratiune a unui text (titlu, motto, citat, mica istorisire) care o rezuma sau ii concentreaza elementele semnificative. Este asadar un procedeu de oglindire a textului in el insusi, o autoreflectare.

Cronica- tipologie:

  • cronica domneasca este cronica oficiala, intocmirea sub directa supraveghere a domnului care a avut initiativa ei si este expresia punctului de vedere oficial;
  • cronica de autor este cea pe care o intocmeste un invatat laic, un exponent al unei clase sociale care poate avea acces la instructie si are initiativa de a fixa in scris evenimentele;
  • cronica anonima (anonimul) este un tip de cronica al carei autor nu este cunoscut; cercetarile intreprinse asupra acestei opere, incepand cu secolul al XIX-lea, au permis diferite ipoteze privind paternitatea lor; pentru a desemna presupusul autor se foloseste formula “atribuit lui …”.

 

Cronologia unei opere epice presupune raportul intre succesiunea faptelor si ordinea relatarii lor. Nuvela istorica respecta, in linii mari, cronologia lineara (relatarea faptelor se face in ordinea in care s-au desfasurat). Caracterul linear nu exclude intreruperile (intoarceri in trecut, pauze descriptive, etc.).

Cronotopul denumeste relatia esentiala dintre timp si spatiu intr-o naratiune. Tremenul, transpus in teoria literara din stiintele matematice, care l-au preluat din teoria relativitatii, e folosit ca sa desemneze legatura indisolubila dintre spatiu si timp, intelegand timpul ca a patra dimensiune a spatiului. El presupune o simbioza intre elementele de ordin temporal si spatial in cadrul aceluiasi intreg, concret si definit. Prin concentrare, timpul devine concret, iar spatiul se extinde si este inclus in miscarea timpului, in miscarea subiectului, a istoriei. Elementele definitorii pentru timp isi afla astfel expresia in planul spatial, iar spatiul capata sens si dimensiune pe plan temporal. Cronotopii constitue centre de organizare in jurul carora graviteaza evenimentele din istoria romanului; aici se “innoada” si se “deznoada” firele subiectului.

Curriculum vitae (prescurtat CV) este un memoriu de activitate extins la intreaga activitate si orientat in functie de scopul intocmirii: angajare, obtinerea unei colaborari externe, a unei burse, inscrierea la un examen de masterat, doctorat, etc. Continut:

  • date personale complete;
  • studii (scolile absolvite, diplome obtinute, stagii de specializare);
  • performante in activitatea de instruire (olimpiade, concursuri);
  • limbi straine cunoscute;
  • activitatea profesionala (abilitati si calitati, pasiuni intelectuale si profesionale, preocupari in domeniu, obiective profesionale propuse);
  • recomandari si referinte din partea unor foruri competente sau a unor persoane;
  • data si semnatura.

Cuvinte argotice - scriitorii construiesc personaje diferite, conferindu-le un anumit limbaj pentru care aleg particularitati ale lexicului adecvate statutului social al acestuia: cuvinte argotice sau de jargon, elemente de limbaj familiar sau neologistic.

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]