Craiul din Povestea lui Harap de Ion Creanga





Craiul
< - personaj secundar de basm cult
"Povestea lui Harap-Alb", de Ion Creanga
- basm cult
-
Ion Creanga (1837-1889) este considerat creatorul basmului cult in literatura romana, a carui principala particularitate este aceea ca marele povestitor pastreaza caracterul realist al intamplarilor, iar personajele sunt puternic umanizate si individualizate. Spatiul desfasurarii actiunii este ancorat intr-o realitate sociala si istorica determinata, iar faptele ilustrate izvorasc din legile firii care guverneaza omenirea.
"Povestea lui Harap-Alb" este cel mai reprezentativ basm al lui Ion Creanga, fiind publicat la 1 august 1877 in revista "Convorbiri literare", reprodus apoi de Mihai Eminescu in ziarul "Timpul".
Craiul, tatal lui Harap-Alb, este personaj secundar, pentru ca apare numai in primul episod al basmului. El "este un personaj de basm numai prin motivul popular al imparatului aflat in impas. Altfel, personajul este realist si pozitiv, deoarece Ion Creanga scoate in evidenta mai ales trasaturile taranului-tata, in ipostaza lui pedagogica.
Trasaturile morale se disting atat prin caracterizarea directa a naratorului, cat mai ales prin caracterizare indirecta, adica din faptele, gandurile, vorbele si atitudinile craiului. Grijuliu ca orice tata, el se simte responsabil pentru viitorul copiilor, dorind ca ei sa devina adulti in stare de a-si intemeia o familie si de a trai pe picioarele lor. Pentru a verifica daca fiii lui au depasit varsta infantilismului, craiul "se imbraca pe ascuns intr-o piele de urs", se ascunde sub un pod pentru a-i observa si-i supune la proba curajului ca sa fie sigur ca vor ajunge cu bine la fratele lui. Dupa ce fiul cel mare se sperie de urs si se intoarce acasa, craiul constata cu tristete: "nici tu nu esti de imparat, nici imparatia pentru tine". Ironia amara a tatalui dezamagit si de fiul mijlociu izbucneste nestapanit si este tot de natura taraneasca, umana, fiind realizata, indirect, prin intermediul monologului adresat: "...dar [...] rusinea unde o puneti? Din trei feciori cati are tata, niciunul sa nu fie bun de nimica? Apoi drept sa va spun, ca atunci degeaba mai stricati mancarea, dragii mei... Sa umblati numai asa frunza frasinelului (fara nicio treaba, fara niciun rost - n .n.) toata viata voastra si sa va laudati ca sunteti feciori de crai, asta nu miroasa a nas de om...".
In tinerete, craiul facuse, la randul sau, aceeasi calatorie, in urma careia devenise apt pentru a-si intemeia o familie si a-si conduce imparatia. Referindu-se la calul ales de fiul cel mic, tatal recunoaste direct ca "de multe primejdii m-a scapat si pe mine in tineretele mele!". La randul sau, calul nazdravan isi aminteste drumul catre imparatul Ros, pentru ca "m-au mai purtat odata pacatele pe acolo cu tata-tau in tineretele lui".
Inteligent si intelept, craiul isi fundamentase cateva principii esentiale de viata care-si dovedesc temeinicia si pe care le sadeste si in educatia fiilor sai. Povata data mezinului se dovedeste providentiala, deoarece craiul stie din pataniile proprii ca fiul va intalni in drumul sau oameni periculosi si perfizi, care i-ar putea provoca multe necazuri: "Numai ţine minte sfatul ce-ti dau, in calatoria ta ai sa ai trebuinta si de rai si de buni, dar sa te feresti de omul ros, iara mai ales de cel span, cat ii putea; sa n-ai de-a face cu dansii ca sunt foarte sugubeti" (care amagesc, insala - n.n.). Mezinul incalca indrumarea paterna pentru ca trebuia, totusi, sa treaca personal prin aceasta experienfa de viata, sa-si formeze, la randul sau, principii solide din propriile peripejii. Experienta de viata a craiului este accentuata, indirect, si prin alt gest ce se va dovedi providential, atunci cand ii daruieste mezinului pielea de urs in care se deghizase: "Na-ti acum si pielea asta de urs, ca ti-a prinde bine vreodata". In proba la care este supus Harap-Alb cu aducerea "salaţilor din gradina ursului", blana este unul dintre elementele ritualice care-i salveaza viata flacaului.
Desi personaj secundar, craiul are un rol important in basm, exprimand conceptia gospodarului din Humulesti, a tatalui grijuliu pentru soarta si viitorul copiilor, dandu-le povete esentiale pentru viata.
Limbajul craiului este tipic humulestean, cu pilde si proverbe populare, ilustrand o data in plus relatia pedagogica paterna pe care o are cu fiii sai: "lac de-ar fi, broaste sunt destule", "fiecare pentru sine, croitor de pane", "La placinte/ Inainte/ si la razboi/ Inapoi". Om trecut prin viata, cu o experienta solida, craiul nu-si pune in pericol fiii, pana nu se convinge ca sunt in stare sa invinga piedicile iminente unei calatorii in necunoscut. Le verifica nu numai curajul, cutezanta, ci si istetimea de a face fata intamplarilor.
De altfel, Ion Creanga a ilustrat in opera sa propria experienta de viata, pe care a povestit-o "sub forma de memorial; a invaluit-o in mit si a sugrumat-o intr-o experienta fantastica, valabila pentru om in genere; si el a luptat cu spanii, cu primejdiile si nevoile, si el s-a facut frate cu dracul, ca sa treaca puntile vietii, iar nemurirea si-a dobandit-o din apa vie si apa moarta a creatiei lui artistice" (Pompiliu Constantinescu).

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]