Exemple - Proba orală -basm cult-





Argumenteaza apartenenta la specia literara basm cult a unui text narativ studiat.
Basmul cult - este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul. - Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui - Personajele indeplinesc o serie de functii( antaganistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular, dar sunt individualizate prin atribute exterioare si prin limbaj. - Reperele temporale si spatiale sunt vagi - In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea - Existenta unui tipar narativ care consta in : a. o situatie initiala de echilibru b. un eveniment care deregleaza echilibrul initial c. aparitia donatorilor si a ajutoarelor d. actiunea reparatorie (trecerea probelor) e. refacerea echilibrului si rasplata eroului Basmul « Povestea lui Harap Alb », de Ion Creanga este un basm cult deoarece indeplineste toate criteriile de mai sus. Respecta un tipar narativ, care cuprinde : a. Situatia initiala de echilibru : existenta a doi imparati frati, unul avand trei feciori, celalalt trei fete b. Aparitia factorului perturbator : « cartea » primita de la Imparatul Verde, care, neavand fete, are nevoie de un mostenitor la tron. c. Aparitia primelor ajutoare : calul nazdravan si sfanta Duminica.

d. Actiunea reparatorie : calatoria lui Harap-Alb si parcurgerea probelor : aducerea salatelor din gradina ursului, aducerea pielii cerbului si aducerea fetei imparatului Rosu. Acum apar si celelalte ajutoare : Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila. Si imparatul Rosu il supune pe Harap Alb la cateva probe : casa de arama, alegerea macului de nisip, ghicitul fetei. Acum intervin si furnicile si albinele, alte ajutoare. e. Refacerea echilibrului si rasplata eroului – Harap Alb este decapitat de Spân si inviat de fata Imparatului rosu cu apa vie si apa moarta. Spânul este ucis de cal, iar eroul rasplatit primind tronul si pe fata Imparatului Rosu, cu care se casatoreste in final. „Povestea lui Harap Alb” este un basm cult prin reflectarea conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si specificul limbajului
Oral :Exemplifica, prin referire la o opera literara de Ion Creanga, două dintre particularităţile de limbaj al prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista:modalitaţi ale narării, mărci ale prezenţei naratorului, limbajul personajelor,vorbire directa si indirecta, registre stilistice”).
Povestea lui Harap Alb, de Ion Creanga Mărci ale prezenţei naratorului: - prezenţa formulelor specifice: a. Formulele iniţiale au rolul de a introduce cititorul în lumea basmului. Creangă renunţă la tradiţionalul „a fost odată ca niciodată”, folosind un enunţ ca „Amu cică a fost odată”,după care se străduieşte să ne explice de ce rudele nu se cunoşteau între ele (Craiul şi Verde Împărat). Formula iniţială are rolul de a introduce cititorul în lumea basmului, în lumea ficţiunii, unde totul este posibil şi nu ne mai mirăm de nimic. Cuvântul „cică”,sugerează ideea că povestitorul n-a fost martor la evenimente şi aruncă asupra lor o umbră de îndoială. b. Formulele mediane sunt menite să întreţină atenţia cititorului. „Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este.” c. Formulele finale au rolul de a scoate ascultătorul/cititorul din lumea ficţiunii şi de a-l duce în lumea reală în care binele nu mai învinge întotdeauna, pentru că aici se joacă alte reguli: „Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo bea şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani, bea şi mănâncă, iar cine nu, se uită şi rabdă.” Formula are un umor amar şi ascunde o obsesie ancestrală (din vechime, străveche): procurarea hranei. În lumea poveştilor, fericirea e asimilată şi cu belşugul gastronomic, dar cititorul trebuie să se trezească la realitatea în care banul e stăpânul absolut. Stilul este sentenţios; naratorul bazat pe înţelepciunea populară dă sentinţe, maxime: «Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos...» «La unul fără suflet, trebuie unul fără de lege.» «Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.» Surpriza cea mai mare o aduce finalul; naratorul se detaşează de povestea lui (“Ce-mi pasă mie?”) şi se consideră responsabil numai cu discursul; evenimentele s-au întâmplat oricum fără el, de aceea consideră că singura lui obligaţie e să spună povestea, invitându-i pe cititori să-şi facă şi ei datoria lor („şi vă rog să ascultaţi”). Registrul stilistic folosit în basm este cel popular. Limba folosită de autor reprezintă chintesenţa vorbirii noastre populare din aceeaşi epocă. Apar fonetisme moldoveneşti: aista, aiasta, hălăgie pt. gălăgie. Trăsătura cea mai caracteristică a scriitorului popular este oralitatea; tot ce spune el poartă pecetea stilului vorbit. Caracteristici ale stilului oral: - dativul etic: ...şi mi ţi-l înşfăcă; - expresii onomatopeice: măi, zbîrr; - imprecaţii (înjurături); - proverbe şi zicători; - adresarea directă către cititor; - fraze ritmate: « Acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, din sat de la Chitilă. »; „De-ar şti omul ce-ar păţi,/ Dinainte s-ar păzi.” - expresii narative tipice: şi odată, şi atunci, în sfârşit, şi apoi, după aceea. - Întrebări şi exclamări: „înţeles-aţi?”, „Ptiu, drace!”. Valoarea estetică a întregii opere a lui I.Creangă , în mod particular a basmului "Pov lui Harap-Alb", constă în arta narativă şi în limbajul acesteia. "Arta lui Creangă constă în a aduce în scena oameni vii,care vorbească cu repeziciune şi gesticulează exprimându-se în talcuri, zicători, formule idiomatice, glume, aluzii,maxime, ca într-o epopee comică dramatizată." (Al. Piru) Forţa narativă a scriitorului se manifestă în momentul în care acesta începe să povestească, caci exprimarea prinde culoare,e vie,autentică.Functia estetica a limbii nu constă în frumuseţea elementelor ei luate în parte, ci în arta povestitorului de a face din observarea modalităţii de vorbire a personajelor un criteriu al autenticităţii lor. Stilul sau neobosit de a povesti este asemanator celui unui actor care intră în pielea fiecarui personaj, placându-i să exagereze şi să parodieze. Ritmul naraţiunii este rapid, există un anumit dinamism anecdotic, acţiunea fiind dramatizată prin dialog. Ca modalităţi ale narării în acest basm întâlnim reprezentarea şi povestirea, aceasta din urma fiind de multe ori însoţită de comentariile naratorului. Spre exemplu, Cerbul fermecat care vine "boncaluind", este nuantat in miscarea lui de multe amănunte date de narator: "Şi ajungând la izvor, odată şi începe a be halpav la apă rece; apoi mai boncăluieşte, şi mai be un răstimp şi iar mai boncăluieşte şi iar mai be, pană ce nu mai poate". O altă trasatura a textului narativ al lui Creangă este dramatizarea prin dialog a acţiunii. Prin dialog, Creangă caracterizează personajele, individualizându-le prin limbaj. Iata cateva caracteristici ale limbajului personajelor: -prezenta verbelor imitative şi a interjecţiilor: "mai Păsărilă,iacata-o, ia! colo după lună, zise Ochilă;" -zeflemisirea: "tare`mi esti drag!...te-as vara in san, dar nu incapi de urechi;" -exprimarea mucalită: "sa traiasca trei zile cu cea de-alataieri" -exprimarea locutională: "pană l-am dat la brazda, mi-am stuchit sufletul cu dansul" "Creanga e un sociabil, un comunicativ care intra lesne in vorba" (C. Ciopraga), de aceea, atunci cand povesteste, el se implică, participă sufleteşte, dând limbajului, prin această atitudine, accente afective.
Ilustreaza conceptul operational basm cult prin referire la o opera literara studiata.
Basmul:specia genului epic in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, animale si pasari nazdravane etc), aflate in lupta cu forte malefice ale naturii sau ale societatii (balauri,zmei,vrajitoare) pe care le biruie in cele din urma. Atunci cand are un autor si nu apartine literaturii populare, este basm cult. Trasaturi ale basmului: 1. ilustreaza alta lume decat cea reala: Actiunea se petrece in imparatiile lui Verde Imparat si Imparatului Ros, personajele vor fi imparati, fii si fice de crai. Originala aici este imbinarea supranaturalului popular cu evocarea realista a satului moldovenesc, caci unele personaje par a fi despinse din Humulesti. 2. Timp fabulos si spatiu mitic: “Amu cica era odata”un crai care avea 3 feciori si un singur frate care era imparat “intr-o tara mai indepartata”, “tocmai la o margine a pamantului” 3. elem reale + fabuloase => fantasticul ca sfpecific ancestral al basmelor. La Ion Creanga, principala trasatura a fantasticului este ca e antropomorfizat: personajele fabuloase se comporta in general ca oamenii. Exista personaje fantastice, probe fabuloase, personajele au insusiri supranaurale. Este un fantastic de tip beningn, car prin seninatate, absenta tragicului. 4. Exista personaje reale si personaje fabuloase, acestea din urma avand puterea de a se metamorfoza. 5. Personajul principal trebuie sa depaseasca probele si sa invinga obstacolele puse in cale cu scopul de a demonstra virtuti morale exceptionale si a deveni apt pentru a-si intemeia si conduce propria gospodarie. - Verde Imparat ii cere fratelui sau, craiul, sa-I trimita cel mai vrednic dintre fii pentru a-l lasa mostenitor, caci el avea numai fete. Fiul cel mic – span- Imp Verde. Gradina Ursului, Padurea Cerbului, fata Imparatului Ros. Gerile, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.Casa de arama, macul si nisipul, pazirea fetei imparatului, alegerea dintre fete., calul si turturica.- Imp Verde. 6. Actiunea are la baza conflictul dintre fortele binelui si fortele raului.Dezn=victoria binelui. 7. Formule initiale: “Amu cica era odata intr-o tara un crai care avea 3 feciori” Formule mediane “Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este” Formule finale: “Cine se duce acolo bea si mananca.Iar pe la noi,cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda” 8. Cifre fatidice : Craiul avea 3 fii, exista 3 aparitii ale spanului, spanul il supune la 3 probe initiatice (urs, cerb, fata Imp Ros)., calul vine de 3 ori sa mannace jaratic, se scutura de 3 ori si se metamorfozeaza. 9. Cultiva principii morale esentiale: adevarul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul.
Prezinta constructia subiectului (actiune, conflict, relatii temporale si spatiale) intr-un basm cult studiat. Actiune: faptele , intamplarile evenimentele, perpetiile caresesucced intr-o opera literara.
Constructia subiectului: Expozitiune : relatii temporale si spatiale: Timp fabulos si spatiu mitic: “Amu cica era odata”un crai care avea 3 feciori si un singur frate care era imparat “intr-o tara mai indepartata”, “tocmai la o margine a pamantului” Intriga - Verde Imparat ii cere fratelui sau, craiul, sa-I trimita cel mai vrednic dintre fii pentru a-l lasa mostenitor, caci el avea numai fete. Desfasurarea actiunii (conflictul intre fortele binelui =Harap-Alb si forte malefice =Spanul) Fiul cel mic – span- Imp Verde. Gradina Ursului, Padurea Cerbului, fata Imparatului Ros. Gerile, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.Casa de arama, macul si nisipul, pazirea fetei imparatului, alegerea dintre fete., calul si turturica Punctul culminant: moare Harap –Alb, moare Spanul, invie Harap-Alb Deznodamantul: nunta imparateasca.
Prezintă construcţia subiectului (acţiune, conflict, relaţii temporale şi spaţiale) într-un basm cult studiat.
Fara indoiala o capodopera, “Povestea lui Harap-Alb” este cel mai reprezentativ basm al lui Creanga, nu pentru ca in el sunt cumulate majoritatea temelor, motivelor, modalitatilor narative specifice basmului, ci pentru ca releva constiinta scriitoriceasca a autorului, faptul ca opera literara este o plasmuire artistica a realitatii cu multiple valente psihologice, etice si estetice. Povestile lui Creanga au un caracter realist, fantasticul fiind puternic individualizat si umanizat. Structura compozitionala are ca element constitutiv calatoria intreprinsa de Harap-Alb, care devine un act initiatic in vederea formarii eroului pentru viata. Inca de la inceput, fiul cel mic al Craiului isi va dovedi calitatile deosebite, fiind afectat de dojana tatalui mahnit de nereusita celor doi baieti mai mari. Prin mila si bunatate craisorul castiga sprijinul Sfantei-Duminici care il va ajuta sa si gaseasca un cal pe masura. Odata ce voinicia tanarului a fost dovedita, tatal tine sa il instruiasca, dandu i o serie de sfaturi intelepte, rezultat al unei indelungate experiente de viata. Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor parintesti, eroul fiind nevoit sa refaca experienta tatalui, pe care calul il purtase, in tinerete, prin aceleasi locuri. Intalnirea cu Spanul este, deci, o reluare a vesnicului conflict dintre cele doua forte, simboluri ale binelui si raului. Spanul, impostor, ajuns nepotul imparatului Verde, vrand sa l piarda, il supune pe Harap Alb la diferite incercari. Construite cu o arta desavarsita, episoadele in care eroul este trimis sa aduca salati din gradina ursului, pielea cerbului din padure si pe fata imparatului Ros, sporesc tensiunea narativa. Cea de a treia incercare presupune la randul ei alte “trei” probe, cifra 3 revenind in mai multe randuri, ca si in basmele populare. Incercarile la care este supus sunt menite a l pregati ca viitor conducator, mostenitor al unchiului sau, dar si in vederea casatoriei, prin stapanirea “farmazoanei cumplit” care era fata imparatului Ros. Toate obstacolele sunt depasite cu bine cu ajutorul: furnicilor, albinelor si a lui Gerila, Setila, Pasarila Lati Lungila, Flamanzila, Ochila. In final, Harap Alb, ajutat de calul nazdravan, este repus in drepturi, iar Spanul este demascat si pedepsit. In desfasurarea epicului, personajele sunt puternic umanizate, ceea ce permite individualizarea lor si creare unor psihologii complexe, pe care nu le intalnim in basmul popular. Harap Alb devine un erou exemplar, nu prin insusiri miraculoase (cum se intampla in basmele folclorice), ci prin extraordinara lui autenticitate umana. Stapanit adeseori de fric, plin de naivitati si slabiciuni omenesti, este nevoit sa dea primele probe de curaj si barbatie. Bunatatea si mila il situeaza in registrul simbolistic al fortelor binelui. Prin ele isi face ajutoare care il scot din impas. Infrangerea propriilor slabiciuni in procesul anevoios al devenirii il conduce la dobandirea constiintei de sine si a libertatii sale morale. Eroul individualizat si prin nume are de infruntat multe primejdii fara de care destinul sau de conducator intelept, receptiv la durerile si suferintele celor multi nu s ar fi implinit. Lui Harap Alb ii este opus Spanul, simbol al fortelor raului, intruchipand inumanul. Ca si in cazul celorlalte personaje, scriitorul isi mentine atitudinea realista. Prefacut, schimbandu si infatisarea, manifestand o falsa solicitudine, Spanul reuseste sa l determine pe fiul de crai sa l tocmeasca in slujba sa, in ciuda sfatului parintesc. Odata ajuns sluga, el isi construieste un plan minutios de supunere a stapanului sau. Prin viclenie si stratagema diabolica, reuseste sa l subordoneze, schimband astfel identitatea fiului de crai. In continuare, impostorul se comporta ca un adevarat tiran, injosindu l pe erou in orice fel posibil. Neindurator, il supune pe Harap Alb unor incercari menite a l duce la pieire. In final, este demscat si pedepsit, in numele dreptatii si al demnitatii, aspiratii etern umane. Cei 5 nazdravani care il insotesc pe Harap Alb se inscriu tot in sfera umanului, reprezentand un portret grotesc caricatural in care o trasatura dominanta este ingrosata pana la limita absurdului si capata dimensiuni fantastice. Fiecare il ajuta pe crai sa treaca probele la care il supune imparatul Ros, drept rasplata pentru omenia sa. Prin ei, Harap Alb constata ciudateniile firii omenesti, avand astfel prilejul sa cunoasca mai bine psihologia umana si sa constate ca “tot omul are un dar si un amar”. In “Povestea lui Harap Alb” Creanga a retopit structuri epice traditionale, intr un stil puternic individualizat care poarta amprenta modernitatii. Astfel, de inspiratie folclorica sunt: tema (triumful binelui asupra raului) si motivele (calatoria, petitul, muncile, proba focului, incercarea puterii, izbanda mezinului, casatoria), personajele (Craiul, Verde imparat, Imparatul Ros, fata acestuia, Spanul, Harap Alb), ajutoarele eroului (Gerila, Setila, Sfanta Duminica, regina furnicilor, si cea a albinelor, calul, etc.), elementele miraculoase (apa vie, apa moarta), fuziunea dintre real si fabulos (se trece de la real la fantezie fara sa se faca distinctie intre cele doua planuri), limbajul caracterizat printr o aparenta simplitate si oralitate (determinata de prezenta exclamatiilor, interjectiilor, a verbelor imitative, a onomatopeelor; repetitia formulelor tipice basmului, precum si frecventa dialogului si monologului). Dar elementele populare nu exclud pe cele care confera povestirii o certa nota de originalitate. Referitor la specificul artei literare, scriitorul individualizeaza cu ajutorul detaliilor si dramatizeaza actiunea prin dialog. La nivel fantastic, personajele sunt umanizate, nu numai prin comportament si mentalitate ci si prin limbajul ce permite o localizare. Personajele devin astfel niste tarani care vorbesc in grai moldovenesc. Alta dominanta a scrisului sau o reprezinta placerea de a spune, verva si optimismul. Pentru a obtine o veselie contagioasa, Creanga apeleaza la o variata gama de mijloace artistice: exprimarea poznasa, mucalita (“Sa traiasca 3 zile cu cea de alaltaieri”), ironia realizata prin folosirea diminutivelor (“buzisoare”, “bauturica”), zeflemisirea (“Tare mi esti drag !… Te as baga in san, dar nu ncapi de urechi”), caracterizarile pitoresti, prezentarea unor oameni si scene comice, utilizarea unor porecle si apelative caricaturale (“Buzila”, “mangositi”, “farfariti”) sau a unor vorbe de duh (“Da i cu cinstea sa peara rusinea”). Nota de originalitate a basmului este conferita si de eruditia paremiologica. Creanga citeaza la tot pasul proverbe, zicatori, vorbe de duh, pe care le ia din tezaurul de intelepciune populara si le introduce in text prin expresia : ”vorba ceea”. Procedeul are o mare frecventa si, datorita lui, Creanga a fost comparat cu Anton Pann si amandoi cu marele scriitor francez Rabelais. O alta nota distincta o da libajul folosit: majoritatea cuvintelor sunt de origine populara, unele cu aspect fonetic moldovenesc, multe sunt regionalisme, in timp ce neologismele apar foarte rar. Particularitatea cea mai izbitoare a scrisului lui Creanga ramane insa exprimarea locutionala ce creaza un relief unic al frazei romanesti. Ca si in “Amintiri din copilarie”, autorul se implica in poveste, limbajul capatand o puternica tenta afectiva exprimata prin interjectii, exclamatii sau dativul etic. De asemeni, metaforele lipsesc cu desavarsire, lasand locul comparatiilor (de fapt, figurii de stil generalizate, devenind expresii consacrate de uz). Sintaxa frazei este orala, deoarece cuvintele curg dupa o ordine a vorbirii si nu a scrisului.
Argumenteaza apartenenta la specia literara basm cult a unui text narativ
Ex. “Harap-Alb”-Ion Creanga Basm -specie a genului epic in proza in care elementele reale se imbina cu cele supranaturale conflictul conturandu-se in lupta binelui cu raul din care invinge binele -termenul vine din slava veche “basin” nascocire, scornire Basm cult -atmosfera este una paradisiaca, senina;de la inceput autorul ne introduceintr-o lume populate de feti-frumosi, zane; se contureaza un cadru larg in care Harap-Alb va face fata cu ajutorul adjuvantilor tuturor probelor -timpul si spatiu nu sunt definite, sunt vag conturate plasate pe teritoriul lui “a fost odata” -conflictul este structurat in termeni dihotonici BINE (Harap-Alb) si RAU (Spanul, Ros Imparat) Harap-Alb iesind invingator -personajele-> sunt grupate in categorii potrivit conflictului antagonic BINE-RAU (1)batranii- pasivi, izvor de intelepciune ex. Tatal lui H-A (2)opozantii- se opun cu orice prêt tuturor aspectelor ce tin de ducerea la bun sfarsit a lucrurilor ex. Spanul (3)eroii- H-A (4)adjuvantii- caracterizati prin referire la o singura dimensiune, intruchipeaza defecte umane duse la extrem, activitatea lor e decisive ->sunt fie pozitive fie negative ->nu exista personaje intermediare pt. ca potrivit conceptiei populare nu exista nimic intre bine si rau ->eroul este de obicei fiul cel mai miccare datorita intelepciunii reuseste sa castige simpatia cititorului 9in probele pe care le are de trecut, nu este dotat cu forta fizica supranaturala, dar istetimea si curajul sunt mobilurile prin care reuseste sa-si invinga adversarii, este intr-o continua initiere -ca modalitate narativa incipitul este reprezentat de formula initiala “Amu’cica era odata intr-o tara” (care ne introduce in atmosfera de basm), in cuprins intalnim formulele mediane “Dumnezeu san e tie ca cuvantul din poveste nainte mult mai este “ “si merg ei o zi, si merg doua, si merg 49” (ne mentin treaz interesul) si cele finale “si acum mai tine inca. Cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi cine are bani bea si mananca, iara cine nu se uita si rabda” (ne transpun in lumea reala) -finalul este fericit si deschis “veselia a tinut ani intregi si acum mai tine inca” -probele la care este supus sunt menite sa-l invete pe flacau cu greutatile vietii -limbajul este presarat cu zicatori si proverbe “omul sfinteste locul” “nu-I dupa cum gandeste omul, ci-I dupa cum vrea Domnul”, fraze ritmate “poftim punga la masa daca ti-ai adus de-acasa”, expresii onomatopeice “s-odata pornesc ei teleap, teleap”, regionalisme “farmazoana, teleaga” -are ca sursa de inspiratie basmul popular de la care preia motivele (calatoria, probele, petitul), personajele fabuloase, victoria binelui, finalul hiperbolizat, formule specifice -naratiunea se impleteste cu dialogul si descrierea -fortele malefice nu mai apartin fabulosului, ci registrului uman

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]