Izvorul noptii de Lucian Blaga - Incadrarea poeziei in genul liric





“Izvorul nopţii” de Lucian Blaga

-încadrarea în genul liric-

1.Definiţia genului liric

2.AContextul literar – Despre Lucian Blaga, personalitate reprezentativă a culturii române din sec. al XX-lea

- Despre poezie – din volumul de debut „Poemele luminii” (1919), volum dominat de un puternic vitalism, de dorinţa eului liric de a se contopi cu natura

3. Titlul=metaforă care semnifică simbolul central al poeziei. Izvorul nopţii este simbolul sufletului omenesc, al spiritualităţii omenirii în esenţa ei

4. Tema: temele volumului natura+iubirea+moartea=concepte esenţiale ale existenţei

În poezie, iubirea este o cale de comunicare cu natura, dar numai prin ochii iubitei.

5. Structură – compoziţie: - structură simplă, metaforă extinsă, având ca simbol central ochii iubitei.

- alcătuită din două secvenţe: o frază amplă şi o propoziţie dezvoltată, poezia este structurată pe două mari teme: iubirea şi natura care interacţionează, iubita căpătând trăsături specifice naturii

6. Nivelul morfo-sintactic – poezia este construită ca o adresare directă către fiinţa iubită, procedeul de care uzează poetul fiind invocaţia. Specifică stilului retoric, invocaţia se realizează aici prin substativizarea adjectivului „frumoaso”, în cazul vocativ, în primul vers al poeziei, iar în ultimul, prin metafora „lumina mea” în cadrul unui oximoron.

7. Nivelul lexico-semantic: Limbajul artistic folosit de poet nu are rol în notarea unei stări de spirit, modalitatea de expunere nefiind descrierea

- poetul urmăreşte mereu, prin repetarea şi acumularea unor determinări diferite, să adâncească misterul ce se află în ochii iubitei: „ochii (...) negri”, „ochii tăi, adâncii”

8.


Nivelul figurilor de stil:
Poetul se dovedeşte a fi un maestru al expresiei, apelând la o serie de procedee stilistice de o mare expresivitate şi încărcătură emoţională. Metafora din titlu „Izvorul nopţii”, este adâncită apoi în poezie, de alte două metafore: „mare de întuneric”, „lumina mea”.

Gradarea misterului se face atât prin enumeraţie („curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste şesuri”), cât şi prin utilizarea epitetelor asociate ochilor.

Oximoronul surprinde, la prima vedere, prin asocierea neaşteptată: „Aşa-s de negri ochii tăi, / lumina mea”

Alături de inversiuni („ţi-s ochii aşa de negri”, „tainic curge noaptea”), asonanţele „capu-n poala ta / îmi pare”; „din care tainic curge” susţin muzicalitatea versurilor, în lipsa rigorilor versificaţiei.

9. Mijloacele de versificaţie. Ineditul poeziei este realizat şi la nivelul versificaţiei. L.B. cultivă versul alb (nu are rimă, dar are ritm) – ritmul interior al sentimentelor structurează şi armonizează poezia

10. Concluzie: Particularităţile analizate susţin apartenenţa operei Izvorul nopţii de Lucian Blaga la genul liric.

 Profesor Andrada Baza, Scoala Slobozia Deal, judetul Iasi

 

Izvorul Noptii
de Lucian Blaga 

poezia

 


"Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri incat seara
cand stau culcat cu capu-n poala ta
imi pare,
ca ochii tai, adancii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri,
acoperind pamantul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai
lumina mea."

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]