STILURILE FUNCȚIONALE
|
CRITERII |
ȘTIINȚIFIC |
BELETRISTIC |
JURIDIC-ADMINISTRATIV |
PUBLICISTIC |
|
Ce conțin, în ce domeniu se folosesc |
legi, observații, experimente, demonstrații etc. |
opere literare |
documente oficiale: decrete, hotărâri, cereri, procese-verbale etc. |
mass-media |
|
Text ficțional / nonficțional |
nonficțional |
ficțional |
nonficțional |
ficțional / nonficțional |
|
Obiectiv / subiectiv |
obiectiv |
obiectiv și subiectiv |
obiectiv |
obiectiv și subiectiv |
|
Cui se adresează |
specialiștilor |
unui public larg |
tuturor cetățenilor |
unui public foarte larg |
|
Vocabularul |
de specialitate |
bogat și variat |
specializat; multe clișee verbale (formule stereotipe) |
accesibil |
|
Sens propriu/figurat |
propriu |
propriu și figurat |
propriu |
propriu și figurat |
|
Principala calitate |
precizia |
expresivitatea |
precizia |
accesibilitatea |
CALITĂȚILE STILULUI
Calități generale: claritatea, proprietatea, precizia, corectitudinea, puritatea.
Calități particulare: naturalețea, simplitatea, armonia, concizia, finețea, ironia, oralitatea.
STIL DIRECT, INDIRECT, INDIRECT LIBER
Stilul direct (vorbirea directă) reproduce cu exactitate un enunț spus ori scris de cineva. Enunțul reprodus este precedat de un verb de declarație (a spune, a zice etc.) și de două puncte, fiind marcat prin ghilimele sau linie de dialog. Predomină persoana întâi.
Exemplu: Colega mea a spus: „Mâine voi merge la școală.”
Stilul indirect (vorbirea indirectă) transpune enunțul scris sau spus de cineva de la persoana întâi la persoana a treia. Lipsesc ghilimelele și linia de dialog. Enunțul este precedat de un verb de declarație și de o conjuncție subordonatoare.
Exemplu: Colega mea a spus că mâine va merge la școală.
Stilul indirect liber integrează cuvintele unui personaj în discursul naratorului, fără să le marcheze prin ghilimele, fără verbe de declarație și fără conjuncții subordonatoare.
Exemplu: Mai sunt și zdrențăroși și desculți și nepieptănați și nespălați și obraznici, sărăcuții mamei; dar tot cam așa e și mama lor ea însăși.” (Ioan Slavici, Mara) (Sintagma sărăcuții mamei reproduce cuvintele personajului Mara, la care naratorul se referă prin pronumele de persoana a treia singular, ea.)
