Stilul artistic (beletristic)
Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia poetica a limbajului (expresiva, sugestiva); (artistic) se foloseste in operele literare.
CUPRINDE: operele literare în proză, versuri şi operele dramatice; tot aici pot fi incluse eseurile, jurnalele, memoriile, amintirile.
CARACTERISTICI:
- libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare;
- contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie, prin modul neobişnuit în care se folosesc cuvintele);
- caracterul individualizat al stilului;
- unicitate şi inovarea expresiei;
- bogăţie lexicală - din punct de vedere statistic;
- sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;
- înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare (arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
- mesajul are funcţie poetică, centrată asupra lui însuşi, asigurându-i acestuia o structură care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. Prin funcţia poetică, un mesaj nu mai e un simplu instrument, un vehicul pentru informaţie, ci un text interesant în sine: plăcut, frumos, obsedant, amuzant etc. Pregnanţa mesajului e produsă de simetrii, repetiţii, rime, ritm, sensuri figurate etc. Funcţia poetică se manifestă desigur în poezie, dar nu numai în ea; e prezentă în vorbirea curentă, în expresii şi locuţiuni populare, în sloganuri, proverbe etc.
- folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite calitati, trezesc in constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
- o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare autor isi are propriul stil;
- bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali, arhaici, neologisme, termeni de jargon sau argou etc);
- extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni;
- cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
- relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.
CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI:
- Claritate: exprimarea clară a gândurilor şi a sentimentelor.
- Proprietăţi: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea gândurilor şi sentimentelor.
- Corectitudine: respectarea normelor limbii în organizarea comunicării.
- Precizia: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor.
- Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară.
PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale: Polisemantism; Sensul conotativ; Varietate lexicală
Morfologice: Valori expresive ale părţilor de vorbire; Mărcile subiectivităţii
Sintactice: Diversitatea raporturilor de subordonare; Inversiuni, dislocări topice
Stilistice: Prezenţa procedeelor artistice
Exemplu de text artistic (beletristic)
<
(Tudor Vianu, Ion Minulescu al posterităţii
ETAPE
1. Autor, titlu (se află în partea dreaptă jos) şi temă (despre ce e vorba in
text)
În subsolul textului este indicat numele autorului, Tudor Vianu şi titlul lucrării de unde este extras fragmentul, Ion Minulescu al posterităţii. Aici trebuie remarcat faptul că titlul sintetizează conţinutul
textului: un elogiu adus poetului Ion Minulescu.
Titlul sugerează că textul ar putea fi la graniţa dintre ştiinţific şi literatură; prima sintagmă, Ion Minulescu, fixează subiectul lucrări, a doua sintagmă, al posterităţii, exprimă o opinie subiectivă.
2. Tipul de discurs
Discursul este nonficţional (poate fi identificat conform predominanţei cuvintelor cu sens denotativ şi în conformitate cu sfera de referinţă a cuvintelor).
Discursul are funcţie referenţială. El transmite informaţii ştiinţifice pe baza unui text reflexiv. Textul este construit într-o manieră argu-mentativă. Primul enunţ are funcţie de ipoteză. Folosirea enumeraţiilor caracterizează personajul într-o manieră elogioasă: Cu Ion Minulescu a dispărut o figură foarte vie a mişcării noastre literare, un temperament original,^ amestec de boem şi dandi, purtător de steag al tendinţelor de înnoire în lirica românească. Următorul enunţ este un argument. Construcţia amplă a frazei şi construcţia cu subiectul nimeni şi predicatul nu va putea uita transformă argumentul într-o teză; opinia autorului este unanim acceptată: Nimeni din câţi l-au cunoscut, l-au auzit citindu-şi versurile pe scenele pe care apărea cu plăcere sau numai l-au văzut trecând înfăşurat în marile lui şaluri colorate, nu va putea uita pe artistul independent în persoana căruia s-au concentrat timp de aproape patru decenii lozincile modernismului literar. Enumeraţiile prin care sunt aduse exemplificările completează portretul elogios: monologul lui exploziv, formula lui literară ş i umană.
3. Sfera de utilizare
Textul este la graniţa dintre stilul ştiinţific şi stilul artistic. Ar putea aparţine stilului ştiinţific prin temă şi domeniul în care are relevanţă, respectiv, domeniul criticii literare. Ar putea aparţine stilului artistic prin modalitatea de tratare a temei
4. Elementele situaţiei de comunicare ERM
• Conform relaţiei E-R (beneficiar)
Emiţătorul este specializat, un critic literar. Receptorul nu este numit explicit, dar se poate presupune că este şi el specializat - respectiv, critic literar, dar şi nespecializat - elev sau student, care pot folosi textul in dimensiunea lui informativă
Conform efectului mesajului
Mesajul vizează ca efect acordul cu informaţia, în măsura în care este recta ştiinţific şi în măsura în care sunt aduse exemple credibile, iar instanţa de discurseste creditabilă în domeniu (autor specializat). Conform funcţiei mesajului (scop)
Funcţia mesajului este de informare, concentrată pe un subiectprecis: imaginea în epocă şi imaginea pe care o are posteritatea.
În acest context, întrebările esenţiale ale mesajului informativ actualizate aici sunt: Cine? (Ion Miculescu), Ce? (imaginea publică, rolul poetului în dezvoltarea poeziei moderne), Cum? (imaginea elogioasă pe care o propune autorul textului citat).
Textul are şi funcţie persuasivă. Ea se concretizează în imaginea elogioasa sugerată chiar din titlu
Conform încărcăturii emoţionale a mesajului
Mesajul este la graniţa dintre neutru şi estetic. Mesajul este neutru v ui datele furnizate. Neutralitatea este specifică discursului ştiinţific şi se manifestă stilistic printr-o relativă absenţă a figurilor de stil. Aici însă sunt prezente figurile de stil, ceea ce conferă textului un grad mare de subiectivitate (criticul literar îşi expune propria sa opinie despre imaginea poetului). De aceea, prin tonalitate şi implicarea autorului, mesajul este de factură estetică; în acest context, autorul foloseşte fraza amplă, enu-meraţia: monologul lui exploziv, formula lui literară şi umană, ca modalitate de accentuare a unei idei că I. Minulescu a fost un poet excepţional.
CARACTERISTICI ALE STILULUI
1. Corectitudine: textul este alcătuit din enunţuri construite în conformitate cu regulile gramaticale şi semantice.
2. Obiectivitate: conţinutul textului se referă la o problemă reală, din domeniul criticii literare, care nu se modifică în conformitate cu opiniile receptorului, dar care incită la comentariu.
3. Accesibilitate: limbajul este accesibil specialiştilor, dar şi elevilor/ studenţilor familiarizaţi cu terminologia (monolog, formulă literară, poezie modernistă).
4. Proprietatea termenilor, termenii sunt folosiţi cu sensul propriu.
5. Sens unic (operă închisă): receptarea textului dat se face numai în sensul indicat de autor. în ceea ce priveşte critica literară, sensul unic al textului poate fi discutabil. De aceea, ce contează în acest caz este felul în care este receptat textul.
Stilurile functionale:
2. Stilul oficial (juridic-administrativ)
