07a. Invelisul bio-pedogeografic Vegetatia Fauna Solurile





Învelişul bio-pedogeografic (Vegetaţia. Fauna. Solurile)

Vegetaţia (flora)


Este un înveliş compus din plante. Vegetaţia este influenţată şi determinată de mai mulţi factori geoecologici:

  • clima, care prin aspectele de temperatură şi umiditate ordonează covorul vegetal. Atât temperatură, cât şi umiditatea variază în suprafaţă şi altitudine. Prin urmare şi vegetaţia se va structura după aceste variabile, creând zone şi etaje de vegetaţie.
  • relieful, deoarece acesta are dispunere diferită către lumină. Versanţii sudici sunt cei mai luminaţi, iar cei nordici cel mai puţin luminaţi. Relieful poate produce inversiuni de vegetaţie, când în văile umbrite şi răcoroase coboară elementele de vegetaţie ce suportă aceste condiţii, iar pe versanţii luminoşi urcă flora iubitoare de căldură.
  • solul, prin proprietăţile de fertilitate oferite. Solurile fertile, însă, au fost decopertate de vegetaţia originală pentru a fi redate agriculturii.
  • poziţia geografică a Europei, care introduce caracteristicile de vegetaţie specifice zonei temperate.

    Elementele de vegetaţie formează asociaţii vegetale.
  • Exemple: ierburile xerofile formează asociaţia vegetală numită stepa, speciile de fag formează asociaţia vegetală numită pădurea de fag etc.

Fauna


Reprezintă totalitatea animalelor de pe un anumit teritoriu. Fauna este influenţată şi determinată de mai mulţi factori geoecologici:

  • vegetaţia, deoarece aceasta asigură hrană şi habitat speciilor faunistice
  • clima, prin caracteristicile de temperatură, structurând elementele faunistice. Există specii care pot rezistă iernii friguroase fără a intra în migraţiune sau în hibernare.
  • relieful, deoarece compune mai multe medii de viaţă precum mediul montan, deluros etc.
  • hidrografia, prin reţeaua acvatică. Aceasta introduce elementul de viaţă acvatic, dar şi traseele de migraţiune pentru adăpat.
  • poziţia geografică a Europei, care poziţionează pe harta faunistică elemente specifice zonei temperate.

Elementele de faună formează nişte asociaţii numite populaţii. Exemple: albinele formează o populaţie numită roi, lupii formează o asociaţie numită haită etc.

Solurile


Reprezintă partea superficială, îngustă şi discontinuă a scoarţei terestre. Are proprietatea de a fi fertilă.
Solul este un compus de materiale anorganice, materiale organice, aer şi apă rezultat în timp îndelungat.
Mai multe elemente influenţează şi determină solurile:

  • poziţia geografică a Europei, care a introdus variaţii latitudinale solurilor
  • relieful, deoarece altitudinal modifică pătura de sol creând etaje de sol
  • roca, deoarece este cea care transferă solului materialele anorganice (minerale) solului care se dezvoltă deasupra sa. Pe loess se dezvoltă soluri cu mare fertilitate
  • vegetaţia şi fauna, care prin descompunere formează învelişul fertil al solului numit humus
  • clima, care permite prin proprietăţile sale descompunerea şi aerisirea învelişului de sol. Contribuie prin precipitaţii la umezirea solului şi la structurarea sa verticală
  • hidrografia, ce prin sistemul de ape subterane permite umectarea solului.

Solurile se asociază în clase. Fiecare clasă de sol este compusă din mai multe tipuri.

Covorul biogeografic european

  • Zona mediteraneană

Această primă zonă are desfăşurare în Europa de Sud, în Pen. Iberică, Franţa de Sud, Pen. Italică, Pen. Balcanică. În România, suprafaţa prezintă un caracter azonal şi se dezvoltă în partea de SV a României (Munţii Banatului, Grupa Retezat – Godeanu, Podişul Mehedinţi).
Flora include arbuşti precum liliacul sălbatic, castanul comestibil, alunul, sau flori frumos mirositoare precum iasomia, levănţica, rozmarinul, tămâia. Acest tip de vegetaţie poartă denumiri locale; în Spania se numeşte tomillares (unde apare şi singurul palmier de pe continent), în Franţa formează garriga şi maquis, iar în Grecia, frigana.
Fauna aduce elemente precum vipera, broasca ţestoasă, vulturul pleşuv, scorpionul.
Solurile sunt dezvoltate pe calcare şi se numesc terra rossa.

  • Zona stepei

Această zonă biogeografică are o desfăşurare care include suprafeţe largi din Europa de Est, în Rusia de sud-vest, Rep. Moldova, Ucraina de est, ţările din Caucaz. Şi în România are o dezvoltare restrânsă în Câmpia Română (sectoarele central şi vestic), Podişul Dobrogei (partea nordică), Podişul Moldovei, Câmpia de Vest.
Flora este compusă dintr-o pajişte cu ierburi xerofile (iubitoare de căldură) numită stepă. Aceasta include specii ierboase de păiuş, colilie etc.
Fauna include rozătoare (şoarecele de câmp, iepurele, popândăul, hârciogul) şi păsări (potârnichea, prepeliţa, ciocârlia, vrabia, dropia).
Solurile fac parte din clasa molisolurilor cu tipurile cernoziom, iar în Dobrogea sol bălan dobrogean.

  • Zona silvostepei

În Europa are desfăşurare în prelungirea zonelor stepice ale Europei de Est. Această zonă biogeografică are o desfăşurare în România care include suprafeţe largi din Câmpia Română (sectoarele central şi vestic), Podişul Dobrogei (partea nordică), Podişul Moldovei, Câmpia de Vest.
Flora este reprezentată de pajiştea stepică peste care apar pâlcuri de pădure de stejar xerofili (stejar pedunculat, stejar pufos).
Fauna este comună stepei, cu elemente ce coboară şi din zona de pădure precum căprioara, lupul, vulpea, mistreţul. În apele râurilor somnul şi crapul.
Solurile sunt formate din clasa molisolurilor cu tipul cernoziom levigat.

  • Zona de pădure

Această zona are mai multe variaţii cauzate de modificarea valorilor de precipitaţii altitudinal. Din această cauză se formează mai multe etaje.

    • Zona pădurii de foioase

Extinderea europeană a acestei zone porneşte din Arhipelagul Britanic până la Munţii Carpaţi. În România are desfăşurare în zona deluroasă şi montană (200-1200 m) din Dealurile de Vest, Podişul Getic, Podişul Moldovei, D.C.T., Subcarpaţi şi Carpaţi.
Speciile de foioase ce compun această zonă sunt fagul şi stejarul.
Fauna introduce o mare varietate de mamifere (lupul, vulpea, mistreţul, pisica sălbatică, căprioara, veveriţa, iepurele) şi de păsări (cucul, ciocănitoarea, cinteza, găinuşa de alun, vrabia). În zonele acvatice peşti precum mreana şi cleanul.
Solurile fac parte din clasa argiluvisolurilor cu tipurile cenuşiu şi brun – roşcat.

    • Zona pădurii de amestec foioase - conifere

Această zonă caracterizează partea centrală a Rusiei europene, Belarus, Ţările Baltice (Estonia, Letonia, Lituania), sudul Scandinaviei şi Scoţia.
Flora are diferite specii de fag în amestec cu molid sau brad. Apar mesteceni.
Fauna este diversă în specii de mamifere (lupul, vulpea, mistreţul, pisica sălbatică, căprioara, veveriţa, iepurele) şi de păsări (cucul, ciocănitoarea, cinteza, găinuşa de alun, vrabia). În zonele acvatice peşti precum mreana şi cleanul.
Solurile fac parte din clasa cambisolurilor cu tipurile brun – roşcat de pădure şi brun – acide de pădure.

    • Zona pădurilor de conifere (taigaua)

Ocupă partea de nord a Europei, Rusia de nord-vest, Finlanda, Scandinavia şi zona montană. În România se ridică pe munţii cu altitudini medii (1200 până la 1600-1800 m) din lanţul carpatic.
Flora este compusă mai ales din molid. Apare şi bradul, pinul, laricea.
Fauna include mamifere mari (cerbul, ursul, râsul, mistreţul) şi păsări (cocoşul de munte, acvila). În râurile repezi montane există păstrăv.
Solurile fac parte din clasa spodosolurilor cu tipurile podzol şi acid de munte.

    • Zona tufărişurilor alpine

Este o ultimă fâşie arboricolă la altitudini de 1600 – 1800 m în Munţii Alpi, Munţii Pirinei, Munţii Scandinaviei, Munţii Apenini, Munţii Stara Planina, Munţii Dinarici, Munţii Carpaţi.
Flora se compune din specii de conifere pitice precum jneapănul şi ienupărul.
Fauna are mai puţine elemente; marmota, ursul şi capra neagră sunt specifice.
Solurile fac parte din clasa umbrisolurilor.

  • Zona de tundră

Caracterizează extremitatea nordică a Europei, în apropierea Oceanului Arctic şi în I. Islanda. Se dezvoltă şi la cele mai mari altitudini din munţi (peste 1600 – 1800 m).
Flora se compune dintr-o asociaţie cu ierburi şi flori viu colorate numită tundră, iar în munţi pajiştea alpină.
Fauna are mai puţine elemente; marmota, ursul şi capra neagră sunt specifice.
Solurile fac parte din clasa umbrisolurilor.

  • Suprafeţe azonale de deltă

Această suprafaţă prezintă un caracter azonal ţării noastre şi se dezvoltă în Delta Dunării. Apare şi în Delta Volgăi, Delta Padului etc.
Flora se compune din plante acvatice precum trestia, papura, rogozul, nufărul, salcia şi răchita.
Fauna include mamifere (câinele enot, elanul, mistreţul, vidra, nutria), păsări (cormoranul, albatrosul, pelicanul, lebăda, egreta, stârcul, barza, raţa etc.), peşti (sturionii ce depun icre negre: nisetrul, morunul, cega, păstruga, dar şi scrumbii, calcan, stavrizi, guvizi, hamsii în Marea Neagră).
Solurile sunt azonale nisipoase, hidromorfe sau halomorfe.

© prof. Gabriel Bortoş

Alte Lectii din geografie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]