ANGOLA
Denumirea oficială: Republica Populară Angola
Capitala: Luanda (1,3 mil. loc.)
Limba oficială: portugheza
Suprafaţa: 1.246.700 km2
Locuitori: 10 mil. (8 loc./ km2)
Religia: creştinism, animism 10% Moneda: kwanza
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 11 noiembrie
Geografia:
Angola este aşezată în SV Africii, pe coasta Atlanticului, la S de fluviul Congo.
Limite: Namibia (Africa de Sud-Vest, la S), Zairul (N şi NE), Zambia (E).
Geografie fizică: Angola este formată dintr-un platou înalt (peste 1.000 m). Pe coastă, se întinde o câmpie lagunară, în S; unde precipitaţiile ajung la 108 mm/an. În N, câmpia este lată de 240 km, apoi se îngustează. Deasupra podişului sunt înălţimi singuratice, muntele Moco având peste 2.600 m alt. Apele sunt bogate cantitativ şi repezi, cu căderi de la înălţimi mari, izvor important de energie hidroelectrică mai ales în preajma capitalei Luanda şi a oraşului Matala.
Râurile: Cwanza, Cuanga, Cuando, Cuene, Cuito, cu excepţia cursului inferior al Cwanzei, nu sunt navigabile.
Clima: tropicală, în zona platourilor, climat uscat şi foarte uscat pe câmpia de coastă. Floră şi faună: Pe platouri se întinde savana şi cresc păduri tropicale.
Fauna este felurită; multe specii de păsări, maimuţe, şacali, lei, elefanţi şi rinoceri. Mari parcuri naţionale, adevărate rezervaţii: Quiama în V, Iona în SV, Cameia în E, Mupa în S.
Populaţia: 98% negri bantu, restul mulatri, albi. Rata natalităţii, 47,5‰ a mortalităţii 20,2‰. Populaţie urbană 31,5%. Densitatea maximă este în zona centrală, de-a lungul căii de comunicaţie cu Zairul, de la Lobito la Atlantic, prin Huambo (Nova Lisboa), care împarte ţara în două părţi aprox. egale. Aici densitatea este de 3-5 ori mai mare decât în medie pe km2. Populaţia este ocupată în agricultura, cu precădere în cultura cafelei, principala bogăţie.
Resurse şi economie: Resurse variate şi importante. În afara pământului fertil, a pajiştilor bogate, pentru păşunat, există zăcăminte de petrol şi de diamante, care constituie 95% din export. Producţie de energie electrică bazată pe hidro energie; ind. lemnului, a mineritului, a făinii de peşte. Produse de cafea, cea mai importantă pe ansamblul economiei, a scăzut de câteva zeci de ori, în urma conflictelor armate de după 1975-1976 şi în urma naţionalizării marilor companii particulare când, după model marxist, s-a început construirea socialismului. Alte resurse: trestie de zahăr, nuci de cocos (pentru ulei), porumb; bovine, ovine, porcine.
Transporturile:
Aeroporturi: la Luanda, Lobito şi Namibe, pe coastă; la Huambo. O importantă reţea de căi ferate, care legau Angola de Zambia şi Zimbabwe, este astăzi aproape distrusă.
Oraşe: Huambo, Matala, în interior, Lobito, Namibe, pe coastă, Benguela, lângă Atlantic.
Istoria: ţara a fost locuită din neolitic; în primul mileniu d. Hr., năvălesc negrii bantu, azi majoritari. În sec, al XV-lea ia numele de Ndongo, după dinastia Ngola. În 1484, portughezul Diego Ciro descoperă Angola; între 1580-1625 lupte între portughezi şi Ndongo. Se face comerţ de tip colonial între Portugalia şi Ndongo. Între 1877-1879, Serpa Pinto explorează interiorul. Între 1889-1901, se fixează, prin tratat, graniţele ţării. Între 1899-1911, sclavajul se înlocuieşte cu anumite corvezi obligatorii. În 1955, Angola primeşte statutul de provincie portugheză. În 1961, Luanda conduce lupta de eliberare, dar mişcarea naţională se divizează. În 1975, Angola devine independentă, dar izbucneşte războiul civil. Mişcarea pentru Eliberarea Angolei (MPLA), susţinută armat de Cuba, se impune, dar nu-i învinge definitiv pe rebelii din sud, reprezentaţi de Uniunea Naţională pentru Independenţa Totală (UNITA) şi încurajaţi de Africa de Sud. În 1988, se încheie un acord între Angola, Africa de Sud şi Cuba; urmează încetarea focului în nordul Namibiei şi în sudul Angolei. Până în 2991, trupele cubaneze şi sud-africane se retrag. Se instalează multipartitismul. În 1991, după 16 ani de război civil, MPLA şi UNITA încheie un tratat de pace, la Lisabona, fără fiind distrusă, iar pierderile de vieţi omeneşti depăşind o jumătate de milion. În 1992, primele alegeri legislative libere, sub supraveghere ONU, aduc la putere MPLA, dar refuzul UNITA de a accepta rezultatul scrutinului face să reînceapă războiul civil ţara va fi nevoită să facă faţă unei situaţii economice catastrofale, agravată de secetă şi foamete.
Statul: este republică prezindenţială, prin Constituţia din 1975. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Naţională a Poporului; cea executivă de un cabinet numit de preşedinte. Multipartitism.
Denumirea oficială: Republica Populară Angola
Capitala: Luanda (1,3 mil. loc.)
Limba oficială: portugheza
Suprafaţa: 1.246.700 km2
Locuitori: 10 mil. (8 loc./ km2)
Religia: creştinism, animism 10% Moneda: kwanza
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 11 noiembrie
Geografia:
Angola este aşezată în SV Africii, pe coasta Atlanticului, la S de fluviul Congo.
Limite: Namibia (Africa de Sud-Vest, la S), Zairul (N şi NE), Zambia (E).
Geografie fizică: Angola este formată dintr-un platou înalt (peste 1.000 m). Pe coastă, se întinde o câmpie lagunară, în S; unde precipitaţiile ajung la 108 mm/an. În N, câmpia este lată de 240 km, apoi se îngustează. Deasupra podişului sunt înălţimi singuratice, muntele Moco având peste 2.600 m alt. Apele sunt bogate cantitativ şi repezi, cu căderi de la înălţimi mari, izvor important de energie hidroelectrică mai ales în preajma capitalei Luanda şi a oraşului Matala.
Râurile: Cwanza, Cuanga, Cuando, Cuene, Cuito, cu excepţia cursului inferior al Cwanzei, nu sunt navigabile.
Clima: tropicală, în zona platourilor, climat uscat şi foarte uscat pe câmpia de coastă. Floră şi faună: Pe platouri se întinde savana şi cresc păduri tropicale.
Fauna este felurită; multe specii de păsări, maimuţe, şacali, lei, elefanţi şi rinoceri. Mari parcuri naţionale, adevărate rezervaţii: Quiama în V, Iona în SV, Cameia în E, Mupa în S.
Populaţia: 98% negri bantu, restul mulatri, albi. Rata natalităţii, 47,5‰ a mortalităţii 20,2‰. Populaţie urbană 31,5%. Densitatea maximă este în zona centrală, de-a lungul căii de comunicaţie cu Zairul, de la Lobito la Atlantic, prin Huambo (Nova Lisboa), care împarte ţara în două părţi aprox. egale. Aici densitatea este de 3-5 ori mai mare decât în medie pe km2. Populaţia este ocupată în agricultura, cu precădere în cultura cafelei, principala bogăţie.
Resurse şi economie: Resurse variate şi importante. În afara pământului fertil, a pajiştilor bogate, pentru păşunat, există zăcăminte de petrol şi de diamante, care constituie 95% din export. Producţie de energie electrică bazată pe hidro energie; ind. lemnului, a mineritului, a făinii de peşte. Produse de cafea, cea mai importantă pe ansamblul economiei, a scăzut de câteva zeci de ori, în urma conflictelor armate de după 1975-1976 şi în urma naţionalizării marilor companii particulare când, după model marxist, s-a început construirea socialismului. Alte resurse: trestie de zahăr, nuci de cocos (pentru ulei), porumb; bovine, ovine, porcine.
Transporturile:
Aeroporturi: la Luanda, Lobito şi Namibe, pe coastă; la Huambo. O importantă reţea de căi ferate, care legau Angola de Zambia şi Zimbabwe, este astăzi aproape distrusă.
Oraşe: Huambo, Matala, în interior, Lobito, Namibe, pe coastă, Benguela, lângă Atlantic.
Istoria: ţara a fost locuită din neolitic; în primul mileniu d. Hr., năvălesc negrii bantu, azi majoritari. În sec, al XV-lea ia numele de Ndongo, după dinastia Ngola. În 1484, portughezul Diego Ciro descoperă Angola; între 1580-1625 lupte între portughezi şi Ndongo. Se face comerţ de tip colonial între Portugalia şi Ndongo. Între 1877-1879, Serpa Pinto explorează interiorul. Între 1889-1901, se fixează, prin tratat, graniţele ţării. Între 1899-1911, sclavajul se înlocuieşte cu anumite corvezi obligatorii. În 1955, Angola primeşte statutul de provincie portugheză. În 1961, Luanda conduce lupta de eliberare, dar mişcarea naţională se divizează. În 1975, Angola devine independentă, dar izbucneşte războiul civil. Mişcarea pentru Eliberarea Angolei (MPLA), susţinută armat de Cuba, se impune, dar nu-i învinge definitiv pe rebelii din sud, reprezentaţi de Uniunea Naţională pentru Independenţa Totală (UNITA) şi încurajaţi de Africa de Sud. În 1988, se încheie un acord între Angola, Africa de Sud şi Cuba; urmează încetarea focului în nordul Namibiei şi în sudul Angolei. Până în 2991, trupele cubaneze şi sud-africane se retrag. Se instalează multipartitismul. În 1991, după 16 ani de război civil, MPLA şi UNITA încheie un tratat de pace, la Lisabona, fără fiind distrusă, iar pierderile de vieţi omeneşti depăşind o jumătate de milion. În 1992, primele alegeri legislative libere, sub supraveghere ONU, aduc la putere MPLA, dar refuzul UNITA de a accepta rezultatul scrutinului face să reînceapă războiul civil ţara va fi nevoită să facă faţă unei situaţii economice catastrofale, agravată de secetă şi foamete.
Statul: este republică prezindenţială, prin Constituţia din 1975. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Naţională a Poporului; cea executivă de un cabinet numit de preşedinte. Multipartitism.
