Varianta 17 Tema iubirii într-un text narativ: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu

Bacalaureat 2009: Varianta 17: Tema iubirii într-un text narativ: Ultima noapte de  dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu

Iubirea a fost întotdeauna una din temele  predilecte ale literaturii, fiind văzută  ca o posibilitate de a explora interiorul fiinţei umane. Aşa cum afirmă Emil  Cioran, “Iubirea are atâtea feţe, atâtea devieri şi atâtea forme, încât este  destul de greu să găseşti un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii.”  (“Pe culmile disperării”). Şi în literatura română tema iubirii este tratată cu  interes, fiind în centrul substanţei epice, mai ales în literatura interbelică.  Această temă a fost abordată de scriitori precum Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu,  Camil Petrescu, Mihail Sebastian, fiecare evidenţiind o anumită latură a  acestui sentiment complex. Astfel, în “Ion” al lui Rebreanu, sentimentul este  unul instinctual; eroul trece de la pasiune la instinctualitate, de la raţiune  la dezechilibru, de la viaţă la moarte, între iubirea faţă de Florica şi faţă  de pământ. Mihail Sadoveanu oferă o imagine tradiţionalistă, conservatoare a  iubirii în romanul “Baltagul”. Vitoria Lipan îşi trăieşte iubirea puternică  faţă de soţul ei, în conformitate cu normele societăţii patriarhale din acea  vreme. Iubirea sa are la bază devotement şi datorie, ceea ce o împinge să caute  dreptatea cu orice preţ.
  Romanul modern psihologic “Patul lui  Procust” al lui Camil Petrescu oferă  o perspectivă mai rafinată asupra temei, şi datorită plasării evenimentelor în  mediul citadin. Sunt prezentate două poveşti de iubire diferite : pe de o  parte, iubirea intelectualizată a doamnei T., dar nu lipsită de pasiune şi a  lui Fred Vasilescu, iar pe de altă parte iubirea oarbă a lui Ladima pentru  frivola Emilia, iubire ce duce la anularea de sine.
  O perspectivă interesantă asupra acestui sentiment este cea din romanul “Ultima noapte  de dragoste, întâia noapte de război” al lui Camil Petrescu; iubirea dintre  Ştefan Gheorghidiu şi Ela este prezentată prin ochii personajului- narator,  fiind o iubire situată sub semnul orgoliului şi al frustrării.
  În acest roman al lui Camil Petrescu,  personajul principal, Ştefan  Gheorghidiu, este tipul intelectualului lucid, în căutare de experienţe  fundamentale şi care aspiră la o iubire absolută, iubirea însemnând pentru el o  formă de cunoaştere. Iubirea dintre el şi Ela nu poate fi încadrată în vreun  tipar, datorită individualizării trăirilor sale. Sentimentele sunt conturate  prin intermediul monologului interior şi introspecţiei. Evoluţia acestei  poveşti de dragoste este dezvăluită în mod subiectiv, prin ochii naratorului-  personaj. Eroul relatează la persoana I experienţa iubirii şi cea a războiului.  Romanul este alcătuit din două părţi, corespunzătoare celor două experienţe.  Experienţa iubirii este actualizată prin rememorare, în timp ce cea a  războiului este consemnată sub forma unui jurnal de front.
  Ştefan Gheorghidiu este un strălucit  student la filozofie, fără mijloace materiale; în facultate se îndrăgosteşte de  Ela. Iniţial, acesta a pus iubirea lui sub semnul orgoliului (“orgoliul a  constituit baza viitoarei mele iubiri”), beneficiind de admiraţia tutror.  Pasiunea este stimulată de vanitatea  masculină; această pasiune se adânceşte în timp; cei doi îşi trăiesc clipele de  intimitate cu dăruire, admiraţia Elei întâlnindu-se cu plăcerea lui Ştefan de  a-şi etala cunoştinţele de filozofie. Tânărul întâlneşte în iubirea unică,  absolută, la care aspiră, modul de a se împlini pe sine : “să tulburi atât de  mistuitor o femeie dorită de toţi; să fii atât de necesar unei existenţe, erau  sentimente care mă adevereau în jocul intim al fiinţei mele.”
  Situaţia se schimbă în momentul în care Gheorghidiu primeşte o moştenire  neaşteptată din partea unui unchi; acum cei doi duc o viaţă mondenă; în timp ce  Ştefan nu este interesat de acest aspect, Ela descoperă modalităţi de a-şi  etala farmecul, fapt ce duce la modificări în cuplu. Ştefan începe să fie  dominat de gelozie şi de nelinişte. Un alt unchi al lui Ştefan, Nae,  le face propunerea de a cumpăra o  întreprindere metalurgică, ceea ce duce la o nouă neconordanţă între cei doi :  în timp ce el simţea repulsie faţă de acest tip de activitate, ea era atrasă de  ofertă. Mai mult, este încântată de propunerea de a seduce un important om de  afaceri. Ştefan este deranjat de implicarea soţiei sale în afacerile legate de  moştenire, datorită orgoliului său şi concepţiei că bărbatul este superior  femeii, aceasta fiind un mijloc de a-şi manifesta puterea protectoare. (“…aş fi  vrut-o mereu feminină, deasupra discuţiilor acestora vulgare, plăpândă şi având  nevoie să fie protejată”).
  Orgoliul lui Gheorghidiu este măcinat de jocul seducţiilor, al  micilor flirturi din cadrul întâlnirilor  mondene. Pe de altă parte, Ela este   încântată de noua sa viaţă, fiind măgulită de succesul pe care îl are pe  lângă un domn G. O criză gravă în cuplu o reprezintă excursia la Odobeşti;  relaţia devine una tensionată, presărată cu despărţiri şi împăcări. Pentru a se  răzbuna, Gheorghidiu aduce acasă o prostituată cu care soţia sa îl găseşte în  pat. După un alt conflict, Gheorghidiu îi cere Elei să părăsească locuinţa şi  să accepte un divorţ amiabil. Ulterior, cei doi se împacă, Ştefan Gheorghidiu  găsind dovada că Ela nu îl înşelase.
  Tortura geloziei este accentuată de depărtare, când Ştefan pleacă pe  front; el era convins că Ela îl înşela cu G. Ela se temea să nu rămâna o văduvă  săracă, motiv pentru care încerca să îşi convingă soţul să treacă o sumă de  bani pe numele său. Obţinând o permisie, Ştefan trăieşte alături de Ela “ultima  noapte de dragoste”. Aflând dorinţa soţiei sale, este convins că aceasta vrea  să divorţeze, convingere întărită şi de faptul că îl zărise pe domnul G. la  Câmpulung.
  Experienţa războiului îl îndepărtează de problemele personale, Ştefan Gheorghidiu  descoperind acum sentimentul morţii, al suferinţei aproapelui său. Rănit,  Ştefan ajunge acasă, găsind-o pe Ela lipsită de farmec. El renunţă la trecutul  său framântat şi divorţează, lăsându-i Elei o importantă parte din avere.
  Perspectiva asupra acestui sentiment este  unică, subiectivă, experienţa  iubirii fiind vazută doar prin ochii lui Gheorghidiu. El reprezintă tipul  intelectualului lucid, al inadaptatului superior care trăieşte drama  îndrăgostitului de absolut, având impresia că s-a detaşat de lumea exterioră,  însă în realitate evenimentele sunt filtrate prin constiinţa sa; drama sa este  accentuată de firea hiperlucidă şi hipersensibilă, orice întâmplare fiind  percepută de către Gheorghidiu într-un mod mai dramatic decât era normal; prin  introspecţie şi monolog interior, el percepe cu lucuditate alternând aspecte  ale planului interior (trăiri, sentimente) şi ale planului exterior (fapte,  relaţii cu alte personaje). Deşi personajul-narator este un analist lucid al  stărilor  sale interioare şi al evenimentelor  exterioare, el nu se poate elibera de subiectivitate, de gelozie şi de orgoliul  masculin. Tortura sa interioară este alimentată şi de sentimentul nesiguranţei.
  Iubirea celor doi evoluează într-o manieră unică, neputând fi încadrată  într-un tipar prestabilit, orice trăire interioară, orice suferinţă sau bucurie  fiind unică şi irepetabilă, deoarece fiecare o trăieşte în manieră personală.
Afirmaţia lui Emil Cioran vine să întărească problema ridicată de Camil Petrescu.  A scrie despre sine înseamnă a descrie o experienţă unică, nemijlocită,  irepetabilă. Camil Petrescu afirmă, în acest sens : “…Să nu descriu decât ceea  ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu…  Asta-i singura realitate pe care o pot povesti…Dar aceasta-i realitatea  consţiintei mele, conţinutul meu psihologic”.

Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 17

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
  Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre tema iubirii, reflectata intr-un text narativ/     poetic studiat, apartinand unuia dintre autorii canonici (Mihai Eminescu, Camil     Petrescu sau G.Calinescu).
 
  Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului     de tip argumentativ: ipoteza, constand in formularea tezei/ a punctului de vedere     cu privire la tema, argumentatia (cu minimum 4 argumente/ rationamente logice/     exemple concrete etc.) si concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului vei     primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte (organizarea     ideilor in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte;     abilitati de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia –     2 puncte; punctuatia – 2 puncte; asezarea in pagina, lizibilitatea –     1 punct).
  In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum 2 pagini.

 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 

Alte Lectii din romana