Autonomii locale in spatiul romanesc. Formarea statelor feudale romanesti





Autonomii locale in spatiul romanesc
Formarea statelor feudale romanesti

Formarea statelor medievale romanesti este rezultatul unui lung proces de dezvoltare a formatiunilor politice prestatale (sau autonomii locale: cnezatele, voievodatele si “tarile” romanesti) din secolele precedente. Acestea au avut la baza obstile satesti, ce aveau un caracter teritorial (tari, codri, campuri, ocoale).
Nicolae Iorga considera acest proces “evolutia de la sat la stat”.
Transilvania (stat vasal) - pentru spatiul din interiorul arcului carpatic, “Cronica” notarului anonim al regelui Ungariei Bela al III-lea mentiona in sec. IX existenta a 3 voievodate conduse de Glad, Gelu si Menumorut.
Secolul XI e mentionat in “Legenda Sf. Gerard” prin Gyula cel Tanar care respinge incercarile regalitatii maghiare de a impune religia catolica. Acesta e invins in 1003, iar tara e ocupata de unguri.
Dupa secolul XI, organizarea Transilvaniei ca stat vasal al Ungariei s-a realizat sistematic, prin colonizarea sasilor si a secuilor, carora li s-au acordat privilegii politice. De asemenea, s-au organizat comitate ca centre politico-admini-strative ale dominatiei ungare din Transilvania.
Pentru a integra Transilvania din punct de vedere politic si administrativ, regii ungari au incercat sa impuna principatul ca forma de organizare.
In 1111 este mentionat, ca si conducator in Transilvania, Mercurius Princeps Ultrasilvanus. In 1176 e mentionat in documente Leustachius Voievod, ceea ce demonstreaza pastrarea vechii forme de organizare: cea de voievodat.
In timpul crizei dinastice din Ungaria (sec. XIII-XIV), voievozi ca Roland Borsa si Ladislau Kan si-au mentinut independenta fata de Ungaria.
Tara Romaneasca - in teritoriul dintre Carpati si Dunare exista organizare politica prestatala, asa cum mentioneaza “Diploma Cavalerilor Ioaniti” din 1247.
Conform acestui document, existau 4 formatiuni politice: cnezatele lui Ioan si Farcas, si voievodatele lui Litovoi si Seneslau.
In 1272, Litovoi intra in conflict cu regalitatea maghiara. Rezultatul a fost uciderea sa si luarea ca prizonier a fratelui sau, Barbat.

Acesta este rascumparat, ceea ce demonstreaza puterea economica a statului.
Cel care va unifica cnezatele si voievodatele din dreapta si din stanga Oltului este Basarab I, supranumit “Intemeietorul”. Acesta include in statul sau Tara Romaneasca si Banatul de Severin.
Nemultumit de aceasta unire, regele ungar Carol Robert de Anjou isi organizeaza armata si ataca Tara Romaneasca. Desi Basarab i-a trimis propuneri de pace (7000 marci de argint), regele maghiar a refuzat. Pentru a evita conflictul militar in camp deschis, din cauza inferioritatii numerice a armatei muntene, Basarab isi retrage armata in munti si ataca oastea maghiara intr-o trecatoare montana ingusta, numita Posada. Lupta a durat 3 zile (9 - 12 noiembrie 1330). Batalia de la Posada a insemnat independenta Tarii Romanesti fata de Ungaria.
In 1359, aceasta independenta a fost consolidata prin intemeierea Mitro-poliei ortodoxe la Curtea de Arges, de catre domnitorul Nicolae Alexandru, care a fost recunoscuta de Patriarhia de la Constantinopol.
Voievodul Vladislav Vlaicu emite prima moneda a Tarii Romanesti si intemeiaza in 1370 a doua Mitropolie, cea de la Severin.
Conform traditiei istorice, intemeierea Tarii Romanesti s-a realizat in urma descalecatului lui Negru Voda (Radu Negru), care si-a stabilit o resedinta la Campulung pe la 1290. Adevarul istoric este acela ca la intemeierea atat a Tarii Romanesti cat si a Moldovei au contribuit romanii din Transilvania, care au trecut muntii in spatiul extracarpatic.
Moldova - despre organizarea politica prestatala din teritoriul de la est de Carpati exista informatii in cronicile rusesti si in cele turcesti. Intemeierea Moldovei ca stat s-a realizat in urma unui dublu descalecat.
La inceputul sec. al XIV-lea, regalitatea maghiara a organizat o marca de aparare (unitate teritorial-administrativa cu rol de aparare) cu centrul la Baia pentru a opri atacurile tatarilor spre Ungaria. Conducatorul acesteia a fost numit Dragos, un voievod maramuresean. Impotriva lui Dragos se revolta un alt voievod maramure-sean, Bogdan (1359-1365), care nu accepta dominatia politica a ungurilor.

Bogdan trece C.Orientali in 1359 intemeind statul Moldova. Tot el obtine independenta statului moldovean in urma confruntarilor din 1365 cu regele maghiar Ludovic cel Mare, care a incercat sa-l supuna. Bogdan este numit “Necredinciosul nostru”, iar proprietatile lui din Maramures sunt confiscate si date urmasilor lui Dragos.
Petru Musat emite prima moneda a Moldovei si infiinteaza Mitropolia de la Suceava, recunoscuta de Patriarhia de la Consantinopol abia in 1401. Unificarea deplina va fi realizata de Roman I in perioada 1391-1394, prin inlaturarea ultimelor resturi ale dominatiei tatare.
Asadar, se poate spune ca autonomiile locale romanesti, prin unificarea lor, au constituit baza statelor medievale de mai tarziu.
Dobrogea - in sec. X, o inscriptie il mentioneaza pe Jupan Dimitrie ca si conducator local. In sec. XI, Ana Comnena preciza in lucrarea “Alexiada” ca in Dobrogea existau 3 conducatori locali: Tatos, Sestlav si Satza.
In sec XIV, conducatorii dobrogeni Dobrotita, Balica si Ivanco sunt mentionati in cronicile bizantine, in legatura cu expansiunea Imperiului Bizantin.
Dupa moartea lui Ivanco, Dobrogea e integrata in teritoriul Tarii Romanesti de catre Mircea cel Batran, in anul 1388.

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]