Carpatii Meridionali Grupa Parang





Această grupă reprezintă secţiunea vestică văii Oltului şi cea mai întinsă ramură a Carpaţilor Meridionali.

 

Limite

Grupa Parâng este cuprinsă între valea Oltului (est) şi valea Jiului (vest). Nordul este marcat de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, iar sudul de Subcarpaţii Getici.

Geneza

Această grupă s-a format prin procese intense de cutare şi ridicare a materialelor de-a lungul orogenezei alpine. Intruziunile granitice s-au format anterior în timpul orogenezei hercinice. Spre sfârşitul neozoicului s-a produs o ridicare în bloc a Carpaţilor Meridionali cu cca 1000 m.

Caracteristici specifice

Grupa Parâng se impune, asemenea celorlartor grupe meridionale, prin masivitate remarcată prin frecvenţa vârfurilor ce depăşesc 2000 de m; altitudinea maximă este în vârful Parângul Mare de 2519 m.

Grupa are o alcătuire geologică predominant compusă din şisturi cristaline. Acestea conferă reliefului un aspect masiv, cu culmi rotunjite şi teşite. Pe margini se află stive de calcare ce au permis dezvoltarea tipului de relief carstic cu peşteri (Peştera Muierii, Peştera Polovragi), chei (Cheile Jiului, Cheile Olteţului), vesanţi abrupţi, suprafeţe structurale (platoul pe care a fost construită capitala statului dac Samizegetusa Regia).

Altitudinile mari au permis în cuaternar instalarea gheţarilor ce au sculptat circuri şi văi glaciare. Aceste forme aparţin tipului de relief glaciar.

În partea sud-vestică se poziţionează Munţii Parângului, având altitudinea maximă a grupei de 2519 m. Spre nord de aceştia se află Munţii Şureanu, ce adăpostesc numeroase vestigii dacice. Jumătatea estică a grupei se compune din Munţii Cândrel, Munţii Lotrului şi Munţii Căpăţânii.

Fragmentarea, deşi redusă, se remarcă pe marginile grupei prin depresiuni şi trecători. Depresiunea Loviştei se află în est pe valea Lotrului alături de Defileul Oltului Turnu Roşu – Cozia. Depresiunea Petroşani se află în vest pe valea Jiului şi are în alcătuire intruziuni de cărbuni superiori (huilă). Jiul îşi formează un amplu defileu: Defileul Bumbeşti – Livezeni.

Clima

Clima acestui sector montan este temperat-continentală de tranziţie. Totuşi, altitudinea a impus etajarea elementelor climatice; etajul montan se desfăşoară la baza masivelor şi în depresiuni având valori de temperatură ce coboară de la 6° la 2°C şi valori de precipitaţii ce urcă de la 1000 la 1200 mm/an. Vârfurile peste 1700 m au valorile etajului alpin: temperaturi sub 2°C şi precipitaţii de peste 1200 mm/an.

Sectorul de influenţă este unul de tranziţie în partea sudică şi unul oceanic în partea nordică.

Hidrografia

Grupa este limitată în est de râul Olt, ce în Depres. Loviştei primeşte Lotrul. Din M-ţii Cândrel coboară spre Olt râul Cibin, iar din M-ţii Căpăţânii Olteţul.

Spre Mureş se îndreaptă din M-ţii Cândrel râul Sebeş, iar din M-ţii Parâng Streiul. Jiul de Est izvorăşte din M-ţii Parâng şi confluează în Depres. Petroşani cu Jiul de Vest formând Jiul. Un afluent al Jiului este Gilort ce izvorăşte din M-ţii Parâng.

Domeniul lacustru se compune din lacuri glaciare: Complexul de 12 lacuri Gâlcescu, şi din lacuri de baraj antropic: L. Vidra pe râul Lotru, L. Oaşa şi L. Gâlceag pe râul Sebeş.

Vegetatia

Asociaţiile vegetale aparţin pădurilor de fag şi pădurilor de conifere (cu pin, zadă, molid şi brad). La altitudini mari dincolo de etajul subalpin (cu ienupăr şi jneapăn) apare pajiştea alpină.

Fauna

Caracteristică pădurilor cu mamifere cu interes cinegetic: ursul, căprioara, cerbul, mistreţul, dar şi capra neagră, lupul, vulpea, pisica sălbatică, râsul, viezurele, iepurele. Între păsări se remarcă găinuşa de alun, cocoşul de munte, ciocănitoarea, cucul, fazanul, prepeliţa, acvila de munte, iar între peşti păstrăvul.

Solurile

Partea superficială terestră se succede de la clasa cambisolurilor-cu tipurile brun – roşcate şi brune acide-, la clasa spodosolurilor-cu tipurile brun-acide montane şi podzoluri.

Hazarde

Alături de prăbuşiri, avalanşe, viituri în zonele înguste ale Oltului şi Jiului se produc hazarde antropice ce ţin de exploatările de huilă din Depres. Petroşani unde galeriile, haldele de steril şi termocentrala de la Petroşani reprezintă surse de poluare ale zonei. Problemele sociale din această zonă reprezintă un factor de risc.

Resurse naturale

Această grupă beneficează de resurse de cărbuni superiori (huilă) în Depresiunea Petroşani, de roci de construcţie (calcar, marmură), de suprafeţe forestiere întinse, păşuni alpine şi forţă a apelor utilizată în hidrocentrale. Potenţialul turistic reprezintă o resursă în curs de valorificare.


© prof. Gabriel Bortoş

Alte Lectii din geografie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]