Celuloza
Celuloza este un compus macromolecular organic.
Formula moleculară a celulozei este (C6H10O5)n. În molecula de celuloză resturile de D-glucoză sunt unite între ele prin legături b(1,4) - glucozidice. Fiecare rest monozaharidic conţine trei grupe hidroxilice libere şi prin urmare, structura ei poate fi redată în felul următor:
[C6H7O2(OH)3]n
Moleculele sunt filiforme, adică au formă de fibre. Între ele se formează legături de hidrogen şi prin aceasta se explică rezistenţa mecanică a fibrelor de celuloză. Celuloza intră în componenţa celulelor vegetale. Ea constituie 30-40% din lemn şi 90% din bumbac:
La hidroliza completă a celulozei se obţine b-D-glucoză:
H+
(C6H10O5)n + nH2O → nC6H12O6
celuloză D-glucoză
Proprietăţile chimice
1) Celuloza este solubilă în soluţie concentrată de bază alcalină formînd celuloză sodată, ce interacţionează cu:
- a) cu reactivul Schweizer
[Cu(NH3)2]OH soluţie de hidroxid de cupru în amoniac.
Interacţiunea acestora duce la obţinerea mătasei artificiale – mătase de cupru.
- b) cu sulfura de carbon duce la formarea xantagenatului de celuloză - mătasea de viscoză
2) Celuloza interacţionează cu anhidrida acetică:
H2SO4
[C6H7O2(OH)3]n + 3n(CH3CO)2O → [C6H7O2(OCOCH3)3]n + 3nCH3COOH
-CH3COOH
se formează mătasea de acetat.
3) Nitrarea celulozei
- a) cu formare de colodiu (cu conţinut mic de N)
HNO3
[C6H7O2(OH)3]n → [C6H7O2(OH)(ONO2)2]n
H2SO4
- b) nitrare cu formare de trinitroceluloză (pulbere fără fum / cu conţinut mai mare de azot:
HNO3
[C6H7(OH)3]n → [C6H7O2(ONO2)3]n
H2PO4
