Principiile politicii externe a Romaniei dupa Marea Unire





România  în relaţiile internaţionale în secolul al XX-lea
Principiile politicii  externe a României după Marea Unire.

     
  • În  urma semnării tratatelor de la Conferinţa de pace de la Paris, 1919-1920 (cu  Germania, Austria, Bulgaria, Ungaria şi Turcia), graniţele României au fost  recunoscute pe plan internaţional.
  •  
  • Membră  a Societăţii Naţiunilor, România a acţionat pentru menţinerea păcii,  stabilităţii pe continent şi în lume şi pentru păstrarea statu-quo-ului  teritorial.
  •  
  • În  perioada interbelică, au fost semnate tratate de alianţă cu diferite state  (precum cel cu Franţa, din anul 1926, prin care se garanta sprijinul acesteia  în cazul unui conflict împotriva României).
  •  
  • De  asemenea, au fost încheiate tratate şi alianţe regionale cu Polonia,  Cehoslovacia şi Regatul Sârbo-Croato-Sloven (din 1929, denumit Iugoslavia). Cu  ultimele două, România a constituit, în anul 1921, alianţa Mica Înţelegere.
  •  
  • Pentru  instituirea unui climat de încredere şi colaborare internaţională, statul român  a semnat Pactul Briand-Kellogg,  propus în 1928 de Franţa şi S.U.A., de interzicere a războiului pentru  rezolvarea conflictelor internaţionale; în anul 1929, a semnat Protocolul de la Moscova, prin care  România, U.R.S.S., Polonia şi Letonia se angajau să pună imediat în vigoare, în  relaţiile dintre ele, prevederile Pactului Briand-Kellogg; a participat, cu  diferite propuneri, la pregătirea Conferinţei asupra dezarmării (1926 – 1932)  şi la lucrările acesteia, la Geneva, în anii 1932 – 1935.
 

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]