Curente şi politici culturale în secolul al XX-lea
Medii şi politici culturale europene în secolul al XX-lea.
- Cultura europeană a secolului al XX-lea a fost influenţată de schimbările în modul de viaţă şi mentalitatea oamenilor, produse de Primul Război Mondial.
- Trăsăturile culturii interbelice au fost:
- Protestul faţă de război, faţă de uniformizare şi tehnicizare;
- căutarea unor noi forme artistice;
- apariţia culturii de masă;
- a dus la decăderea culturii tradiţionale;
- încurajarea consumului de masă;
- standardizarea gusturilor publicului;
- la impunerea unor modele comportamentale noi.
- În ţările cu regimuri politice totalitare, cultura de masă a reprezentat un instrument de propagandă, în slujba puterii politice.
- În literatură, arte plastice, muzică şi filosofie au apărut noi curente, ca:
- expresionismul;
- dadaismul;
- suprarealismul;
- abstracţionismul.
- Filosofia europeană interbelică a fost dezvoltată de gânditori şi scriitori ca Jean Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus.
- După al Doilea Război Mondial, progresele în plan tehnic şi social, mai ales în statele occidentale, dezvoltarea rapidă a mijloacelor de comunicare în masă, au produs anumite modificări ale practicilor culturale, in favoarea cinematografiei, a televiziunii şi a noilor tehnologii informatice.
- În arhitectură s-a impus concepţia funcţională, modernă, cu noi forme şi materiale (aluminiu, beton, sticlă). Cel mai important curent a fost Şcoala de arhitectură şi arte plastice Bauhaus, întemeiată în 1919, la Weimar, de W. Gropius.
- În perioada postbelică, modelele arhitecturale au accentuat caracterul funcţional şi social al edificiilor, printre arhitecţii epocii numărându-se Le Corbusier, A. Aalto, M. Breuer, R. Bofil.
Tendinţe în cultura românească a secolului al XX-lea.
- Constituirea statului naţional unitar şi afirmarea României în rândul statelor europene moderne s-a reflectat în plan cultural printr-o amplă efervescenţă a formelor şi modalităţilor de expresie, ca şi prin deschiderea spre cultura europeană, fără a nega valoarea specificului naţional.
- Scriitori din perioada interbelică precum Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, George Bacovia, Tristan Tzara şi Saşa Pană (ultimii doi fiind fondatorii dadaismului), Mircea Eliade, Lucian Blaga şi Al. Phillipide au ilustrat curentele culturale ale vremii.
- În dramaturgie, Eugen Ionescu a devenit celebru ca un reprezentant de seamă al teatrului absurdului.
- În artă, Constantin Brâncuşi s-a dovedit, prin operele sale Poarta sărutului, Coloana fără sfârşit, Pasărea măiastră, Masa Tăcerii, un precursor al artei abstracte.
- În perioada postbelică, legăturile culturale dintre România şi restul Europei au fost limitate de regimul comunist. Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, dirijorul Sergiu Celibidache, muzicianul Constantin Brăiloiu, aflaţi în exil, au continuat să reprezinte cultura românească.
- După înlăturarea regimului comunist, deschiderea politică a României spre spaţiul euro-atlantic a fost însoţită de dorinţa de a reveni în marea familie culturală europeană.
