Cultura europeana la secolului al XX-lea





Curente şi politici  culturale în secolul al XX-lea

Medii şi  politici culturale europene în secolul al XX-lea.

     
  • Cultura  europeană a secolului al XX-lea a fost influenţată de schimbările în modul de  viaţă şi mentalitatea oamenilor, produse de Primul Război Mondial.
  •  
  • Trăsăturile  culturii interbelice au fost:
  •  
  • Protestul faţă de război, faţă de uniformizare şi  tehnicizare;
  •  
  • căutarea unor noi forme artistice;
  •  
  •  apariţia  culturii de masă;
  •  
  •  a dus la  decăderea culturii tradiţionale;
  •  
  •  încurajarea  consumului de masă;
  •  
  •  standardizarea  gusturilor publicului;
  •  
  •  la impunerea  unor modele comportamentale noi.
  •  
  • În ţările cu regimuri politice totalitare, cultura de  masă a reprezentat un instrument de propagandă, în slujba puterii politice.
  •  
  • În literatură, arte plastice, muzică şi  filosofie au apărut noi curente, ca:
  •  
  • expresionismul;
  •  
  •  dadaismul;
  •  
  •  suprarealismul;
  •  
  •  abstracţionismul.
  •  
  • Filosofia europeană interbelică a fost  dezvoltată de gânditori şi scriitori ca Jean Paul Sartre, Simone de Beauvoir,  Albert Camus.
  •  
  • După al Doilea Război Mondial, progresele în  plan tehnic şi social, mai ales în statele occidentale, dezvoltarea rapidă a  mijloacelor de comunicare în masă, au produs anumite modificări ale practicilor  culturale, in favoarea cinematografiei, a televiziunii şi a noilor tehnologii  informatice.
  •  
  • În arhitectură s-a  impus concepţia funcţională, modernă, cu noi forme şi materiale (aluminiu,  beton, sticlă). Cel mai important curent a fost Şcoala de arhitectură şi arte  plastice Bauhaus, întemeiată în 1919, la Weimar, de W. Gropius.
  •  
  •  În perioada postbelică, modelele arhitecturale  au accentuat caracterul funcţional şi social al edificiilor, printre arhitecţii  epocii numărându-se Le Corbusier, A. Aalto, M. Breuer, R. Bofil.

Tendinţe în cultura românească a secolului al XX-lea.

     
  • Constituirea  statului naţional unitar şi afirmarea României în rândul statelor europene  moderne s-a reflectat în plan cultural printr-o amplă efervescenţă a formelor  şi modalităţilor de expresie, ca şi prin deschiderea spre cultura europeană,  fără a nega valoarea specificului naţional.
  •  
  • Scriitori  din perioada interbelică precum Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil  Petrescu, George Bacovia, Tristan Tzara şi Saşa Pană (ultimii doi fiind fondatorii  dadaismului), Mircea Eliade, Lucian Blaga şi Al. Phillipide au ilustrat  curentele culturale ale vremii.
  •  
  • În  dramaturgie, Eugen Ionescu a devenit celebru ca un reprezentant de seamă al  teatrului absurdului.
  •  
  • În  artă, Constantin Brâncuşi s-a dovedit, prin operele sale Poarta sărutului, Coloana fără sfârşit, Pasărea măiastră,  Masa Tăcerii, un precursor al artei abstracte.
  •  
  • În  perioada postbelică, legăturile culturale dintre România şi restul Europei au  fost limitate de regimul comunist. Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran,  dirijorul Sergiu Celibidache, muzicianul Constantin Brăiloiu, aflaţi în exil,  au continuat să reprezinte cultura românească.
  •  
  • După  înlăturarea regimului comunist, deschiderea politică a României spre spaţiul  euro-atlantic a fost însoţită de dorinţa de a reveni în marea familie culturală  europeană.
 

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]