Varianta 08 Despre personajele dintr-un basm cult studiat: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga





Bacalaureat 2009: Varianta 08: Despre  personajele dintr-un basm cult studiat: Povestea lui Harap-Alb de Ion  Creangă.

Basmul cult este o specie narativă amplă, cu numeroase personaje purtătoare ale  unor valori simbolice, cu acţiuni implicând fabulosul şi supusă unor  stereotipii în care binele iese întotdeauna învingător în lupta cu răul. George  Călinescu defineşte această creaţie ca un „gen vast, depăşind cu mult romanul,  fiind mitologie, etica, ştiinţă, etc.” Lumea basmului fiinţează într-un spaţiu  şi o durată nedeterminate. În basmul cult, stilul este elaborat, se îmbină  naraţiunea cu dialogul şi cu descrierea.
  Ţesut pe universala temă a confruntării binelui cu răul,  „Povestea lui Harap-Alb” este frumoasa poveste cultă în care feciorul de împărat  – fără nume şi mezin al familiei – va pleca la unchiul său Verde Împărat pentru  a moşteni împărăţia.
  Personajele din basmul cult „Povestea lui Harap-Alb”  (oameni dar şi fiinţe himerice cu  comportament omenesc) sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele şi răul  în diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine şi rău se încheie  întotdeauna, în basm, prin victoria forţelor binelui.
  Chiar dacă  păstrează tipologia personajelor din basmul popular şi simbolistica acestora,  Creangă de îndepărtează de modelul său, prin construcţia unor personaje  complexe, originale, inconfundabile. Personajul principal, Harap-Alb, ca de  altfel şi celelalte este individualizat prin comportament, prin limbaj, prin  nume. Reacţiile diverse, stările ce reies din diferite situaţii denotă o  psihologie tipic umană, indiferent dacă sunt personaje cu puteri supranaturale  sau nu.
  Harap-Alb nu are puteri supranaturale şi nici însuşiri exceţionale (vitejie, dârzenie,  isteţime), dar dobândeşte prin trecerea probelor o serie de calităţi  psiho-morale (valori etice, mila, bunătatea, generozitatea) necesare unui  împărat, în viziunea autorului. Sensul diactic al basmului este exprimat de  Sfânta Duminică: „Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare, îi căuta să judeci  lucrurile de-a fir a-păr şi vei crede celor supriţi şi necăjiţi şi asupriţi,  pentru că ştii acum ce e necazul”.
  Numele personajului reflectă condiţia duală: rob, slugă (Harap) de origine nobilă (Alb), iar sugestia  cromatică alb-negru, traversarea unei stări intermediare (iniţiere), între  starea de inocenţă (negru) şi „învierea” spirituală a celui ce va deveni  împărat (alb).
  Eroul este sprijinit de ajutoare şi donatori: fiinţe cu însuşiri supranaturale  (Sfânta Duminică), animale fabuloase (calul năzdrăvan, crăiasa furnicilor şi a  albinelor), făpturi himerice (cei cinci tovarăşi) sau obiecte miraculoase  (aripile crăieselor) şi se confruntă cu răufăcătorul, personajul antagonist,  Spânul care are şi funcţia de trimiţător. Acesta nu este doar o întruchipare a  răului, ci are şi rolul iniţiatorului, este un „rău necesar”. De aceea calul  năzdrăvan nu-l ucide înainte ca iniţierea eroului să se fi încheiat: „Şi unii  ca aceştia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac oamenii să prindă  la minte”. Nu doar naratorul, ci şi personajele, par a avea cunoştinţă de  scenariul iniţiatic pe care trebuie să-l traverseze protagonistul.
  Personajele îndeplinesc deci, prin raportare la erou, o  serie de funcţii: antagonistul,  ajutoarele, donatorii, ca şi în basmul popular, dar sunt invidualizate prin  atribute exterioare şi prin limbaj. Cu excepţia eroului care este văzut în  evoluţie, celelalte personaje sunt reductibile la o trăsătură dominantă.
  Prin portretele fizice ale celor cinci tovarăşi ai eroului se ironizează defecte umane  (frigurosul, mâncăciosul, etc.), dar aspectul lor grotesc ascunde calităţi  precum bunătatea şi prietenia. Aceste personaje fantastice sunt creaţii  originale ale lui Creangă, fiind individualizate în manieră clasică, printr-o trăsătură  fizică sau morală dominantă. Portretele lor hiperbolizate sunt realizate cu  ajutorul augmentativelor şi al diminutivelor utilizate cu sens contrar: Gerilă  era o „dihanie de om” care îngheţa totul cu „buzoaiele” lui; Flămânzilă era o  „namilă de om” şi „un sac fără fund”; Setilă reprezenta o „arătare de om” care  avea „un grozav burdahan şi un nesăţios gâtlej” (epitete hiperbolice); Ochilă  este comparat cu un ciclop privind prin „ochiul mare cât o sită şi arătând  frumuşel bot chilimbot”. Eroii par coborâţi din opera lui Rabelais „Gargantua  şi Pantagruel”, formând un alai plin de vivacitate şi umor. Victoria lui  Harap-Alb şi a tovarăşilor lui nu este una solitară, ci reprezintă biruinţa  fraternităţi spirituale asupra individualismului omenesc.
  Împăratul Roş şi  Spânul sunt răi şi vicleni, iar Sfânta Duminică este înţeleaptă. Personajele se  individualizează prin limbaj: „Spânul trăieşte cu adevărat în replici [...]  Foarte vii sunt fabuloşii tovarăşi de drum ai eroului şi câteva scene, cum ar  fi aceea din casa de aramă, sunt memorabile. [...] Personajele nu ies nici o  clipă din schematismul lor, însă, retrăind în fiecare, Creangă umple schema de  viaţă”.
  Deşi este un  personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Făt-Frumos din basmele populare, căci  evoluţia sa reflectă concepţia despre lume a scriitorului, prin umanizarea  fantasticului. Protagonistul este un „om de soi bun”, care traversează o serie  de probe, învaţă din greşeli şi progresează, se maturizează pentru a merita să  devină împarat, basmul putând fi astfel considerat un bildungsroman.
  Concluzia poate fi reprezentată în mod elocvent de către afirmaţia criticului  Geoge Călinescu: „basmul cult este [...] o oglindire a vieţii în moduri  fabuloase [...]. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci şi  anume fiinţe himerice, animale [...]. Când dintr-o naraţiune lipsesc aceşti  eroi himerici, n-avem de a face cu un basm”.

Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 08

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
  Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre personajele dintr-un basm cult studiat,     pornind de la ideile exprimate in urmatorul text: ,,Basmul e un gen vast […].     Caracteristica lui e ca eroii nu sunt numai oameni, ci si anume fiinte himerice,     animale… Fiintele neomenesti din basm au psihologia lor misterioasa. Ele     comunica cu omul, dar nu sunt oameni. Cand dintr-o naratiune lipsesc acesti     eroi himerici, n-avem de-a face cu basmul’’. (G. Calinescu, Estetica basmului)
 
Nota!
In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip     argumentativ: ipoteza, constand in formularea tezei/ a punctului de vedere cu     privire la tema, argumentatia (cu minimum 4 argumente/ rationamente logice/     exemple concrete) si concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului vei primi     16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte (organizarea ideilor     in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte; abilitati     de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia – 2 puncte;     punctuatia – 2 puncte; asezarea in pagina, lizibilitatea – 1 punct).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum 2 pagini.

 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]