Politica de cruciada a Tarilor Romane sec XIV - XVI





Politica de cruciada a Tarilor Romane (sec. XIV-XVI)
In aceasta perioada, expansiunea Imperiului Otoman catre centrul Europei a determinat implicarea Tarilor Romane in ceea ce s-a numit “Cruciada tarzie” (lupta statelor crestine de la nord de Dunare impotriva musulmanilor)(expeditie cu scop religios).
Conflictul romano-otoman a fost considerat asimetric din cauza inegalitatii de forte dintre cele 2 armate. Tactica folosita de domnitorii romani a fost cea a “pamantului parjolit”, avand ca scop slabirea fortelor inamicului. Consecinta acestor conflicte a fost pastrarea independentei sau plata unui tribut catre Imperiul Otoman, ca pret al pacii.
Mircea cel Batran (1386-1418) - a fost domn al Tarii Romanesti si s-a remarcat de la inceputul domniei prin politica antiotomana. In acest scop, a incheiat un tratat de alianta cu Polonia la Radom in 1389. In martie 1395, Mircea incheie o alianta la Brasov cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Prin acest tratat cei doi conducatori isi promiteau sprijin militar in cazul unui atac otoman.
In 17 mai 1395 s-a desfasurat batalia de la Rovine, unde Mircea s-a opus unui atac turcesc asupra Tarii Romanesti. El obtine victoria pe campul de lupta, dar o parte din marea boierime foloseste aceste imprejurari pentru a-l inlocui cu un pretendent la tron, Vlad Uzurpatorul.
Mircea se retrage la aliatul sau in Transilvania, iar in 1396 participa, alaturi de Sigismund de Luxemburg, la Cruciada de la Nicopole. Cruciatii crestini sunt invinsi, dar acest context politic ii permite lui Mircea sa-si recapete tronul Tarii Ro.
In 1402, in urma bataliei de la Ankara, sultanul otoman Baiazid este invins
si luat prizonier de catre capetenia tataro-mongola Timur Lenk.

Baiazid moare, iar intre fiii sai incepe lupta pentru tron. Mircea intervine si il sustine pe Musa, dar, in final, Mahomed e cel care obtine tronul. Asadar, domnitorul roman e nevoit sa plateasca tribut Imperiului Otoman pentru mentinerea pacii.
In 1417, Dobrogea e anexata de turci, iar in 1418 Mircea moare si e inmormantat la Manastirea Cozia.

Alexandru cel Bun (1400-1432) – a fost domn al Moldovei si a incheiat un sistem de aliante cu Polonia in scopul apararii hotarelor de turci. L-a sprijinit pe regele polonez in luptele acestuia impotriva Cavalerilor Teutoni la Grunwald (1410) si la Marienburg (1422). In 1420 turcii au atacat Chilia si Cetatea Alba, dar Alexandru a reusit sa le apere.

Iancu de Hunedoara (1441-1456) – voievod al Transilvaniei. In politica externa s-a orientat catre aliante si campanii antiotomane.
In 1441 invinge o armata otomana la Alba Iulia.
In 1442 invinge turcii pe raul Ialomita.
In 1443 organizeaza o campanie militara cu care ajunge pana la Adrianopol. Scopul acesteia era de a determina armata otomana sa renunte la asediul orasului Constantinopol. In acelasi an, Imperiul Otoman incheie un tratat de pace la Seghedin (Ungaria) cu

Iancu de Hunedoara pe o perioada care ar fi trebuit sa dureze 10 ani.
Prevederile tratatului sunt incalcate in anul urmator (1444), cand, la initiativa papei, se organizeaza Cruciada de la Varna. Cruciatii crestini sunt invinsi de turci, iar regele Ungariei e ucis in lupta. Deoarece urmasul lui Vladislav era prea tanar, la tronul ungar a venit Iancu de Hunedoara, in calitate de Guvernator, pe o perioada de 6 ani.
Iancu de Hunedoara s-a preocupat si de mentinerea unor relatii diplomatice cu Moldova si cu Tara Romaneasca.
In 1456, in lupta de la Belgrad impotriva turcilor (Mahomed al II-lea), Iancu obtine o victorie remarcabila si impiedica astfel inaintarea turcilor catre Europa centrala. Dupa aceasta victorie, el moare de ciuma in acelasi an.

Vlad Tepes (1456-1462; 1476 - o luna jumatate) – a fost domnitor al Tarii Romanesti si s-a orientat catre o politica antiotomana, refuzand plata tributului.
A organizat expeditii pe malul drept al Dunarii impotriva garnizoanelor otomane. Avand in vedere faptele, sultanul Mahomed al II-lea a trimis o expeditie condusa de Hamza Pasa cu scopul de a-l captura si de a-l aduce la curtea otomana pe Tepes. Domnitorul roman a intuit complotul; i-a capturat si i-a tras in teapa pe atacatori.
In 1462, sultanul Mahomed al II-lea intra in Tara Romaneasca, in fruntea unei armate numeroase, cu scopul de a-l inlatura pe Tepes si de a-l impune la tron pe fratele acestuia, Radu cel Frumos.

In lupta de la Targoviste din noaptea 16-17 iunie 1462, Tepes obtine victoria, dar e tradat de marea boierime care prefera sa se inchide lui Radu cel Frumos. Tepes se retrage in Transilvania, dar e arestat din ordinul regelui ungar Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara. Dupa 14 ani de prizonierat, Vlad revine la tron pentru o luna jumatate, iar apoi este omorat.


Stefan cel Mare (1457-1504) – o prima etapa in politica externa a lui Stefan a fost eliberarea Moldovei de sub tendinta de suzeranitate a Ungariei.
In 1465, Stefan cucereste cetatea Chilia care se afla sub control politic ungar. Regele Ungariei Matei Corvin vine cu armata in Moldova, dar e invins in lupta de la Baia din 1467. Prin aceasta batalie se obtine independenta Moldovei fata de Ungaria.
Politica antiotomana a lui Stefan s-a concretizat prin inlaturarea din Tara Romaneasca a domnitorului Radu cel Frumos, deoarece era supus turcilor.
In 10 ianuarie 1475, Stefan invinge o numeroasa armata otomana in lupta de la Podul Inalt, actualul Vaslui. Dupa aceasta confruntare, Stefan a trimis o scrisoare capetelor incoronate crestine din Europa pentru a cere sprijin impotriva dusmanilor crestinatatii, insa a primit doar scrisori de incurajare, nu si sprijin concret.
Domnitorul exprima clar conceptia despre Moldova ca “poarta a crestinatatii”: “daca aceasta poarta a crestinatatii va fi pierduta, atunci toata crestinatatea va fi in mare primejdie” (fragment din scrisoarea trimisa de Stefan).
Neprimind niciun raspuns din partea principilor crestini, in iulie 1475, Stefan cel Mare ii fagaduieste “credinta vesnica” regelui Matei Corvin, sperand ca, in virtutea relatiilor de suzeranitate-vasalitate, o sa beneficieze de ajutorul sau in cazul unei campanii otomane impotriva Moldovei. In 1480 ungurii incheie pace cu Imperiul Otoman si, prin urmare, tratatul lui Stefan isi pierde valoarea.
In 1476 este atacat simultan de o armata tatara si una turceasca. Stefan se confrunta cu armata otomana la Razboieni, dar este invins. Cu toate acestea, Mahomed al II-lea nu reuseste sa cucereasca si sa supuna Moldova.
In 1484 turcii cuceresc Chilia si Cetatea Alba.
In 1485, incercand sa recapete cetatile pierdute, Stefan cel Mare depune juramant de vasalitate fata de regele Poloniei, Cazimir al IV-lea, la Colomeea.
In 1486/1487, domnul Moldovei se regaseste din nou singur in fata otomanilor, ceea ce-l sileste sa incheie pace si sa accepte plata tributului in schimbul conservarii autonomiei tarii.
Marea expeditie polona, al carei tel proclamat era recuperarea Chiliei si a Cetatii Albe, dar de fapt urmarea instalarea unui print polonez pe tronul Moldovei, s-a soldat cu un esec. Stefan a invins armata regelui polonez Ioan Albert in lupta de la Codrii Cosminului din 1497. Asadar, conditiile subordonarii au fost anulate in 1499, prin tratatul de la Harlau in care se recunostea egalitatea politica intre Pol. si Mold. La moartea sa, Stefan a lasat o tara bine consolidata politic si economic.
*Conflictul multisecular cu Imperiul Otoman nu s-a soldat cu supunerea totala a romanilor. Tarile Romane n-au fost transformate in pasalacuri, ceea ce a permis, in plan intern, conservarea fiintei statale si a confesiunii religioase. Pe plan extern, lupta capata o dimensiune europeana. Expansiunea otomana in aceasta parte a Europei a fost oprita pe linia Dunarii, iar fortele turcilor au fost uzate in lupte nu intotdeauna de mare amploare, dar care surveneau la intervale destul de stranse, ceea ce-i impiedica sa se concentreze in alte directii. Rezistenta romanilor, alianta cu statele crestine (Polonia, Ungaria), precum si faptul ca nu se aflau in principala cale de inaintare a turcilor spre Europa Centrala sunt tot atatia factori care au contribuit la mentinerea autonomiei Tarilor Romane. Pentru turci devenise mai rentabil un regim indirect de dominatie prin intermediul administratiei romanesti. Asadar, in sec. XV Moldova si Tara Romaneasca au fost silite sa accepte plata tributului si să se resemneze cu pierderea cetăților dunarene si pontice (Turnu, Giurgiu, Chilia si Cetatea Alba) (Transilvania plateste abia din secolul XVI). Totodata, ele asigurau provizii pentru armata si imperiu. In schimbul acestor renuntari, Imperiul Otoman a promis si a recunoscut autonomia celor doua tari, statut inscris in conventii numite Capitulatii.

Mihai Viteazul (1593-1601) – Conform obiceiului din epoca, Mihai, fost ban al Craiovei, isi cumpara domnia in 1593, dar acest semn de fidelitate fata de turci este superficial. A avut inca de la inceputul domniei o politica antiotomana si a aderat de bunavoie la Liga Sfanta antiotomana, creata din initiativa papei.
Lupta antiotomana e declansata de Mihai in 1594, prin uciderea creditorilor si masacrarea garnizoanei turcesti din Bucuresti. Dupa aceea, el invinge o armata otomana la Stanesti si una tatara la Putinei.
Deoarece anticipeaza un atac otoman, a incercat sa obtina alianta statelor vecine. Asadar, a trimis o delegatie de boieri munteni la principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, pentru a incheia un tratat cu acesta. Incalcand indicatiile date de domnitor, boierii au incheiat, in 20 mai 1595 la Alba Iulia, un tratat prin care Mihai devenea subordonat principelui. Prin urmare, domnitorul roman devenea loctiitor al lui Sigismund Bathory, dar se recunostea suprematia Mitropoliei Ordodoxe a Tarii

Romanesti asupra Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Mihai accepta tratatul si organizeaza armata de mercenari pentru viitoarea confruntare militara.
Reactia Portii se produce in vara anului 1595. O puternica armata condusa de vizirul Sinan Pasa ataca Tara Romaneasca. In 23 august la Calugareni, Mihai zdrobeste avangarda turca, dar apropierea marii armate otomane il obliga sa se retraga in munti, in asteptarea ajutorului transilvan. Intre timp Sinan Pasa ocupa Bucurestiul, asediaza Targovistea si incepe organizarea tarii in pasalac, prin numirea reprezentantilor otomani in administratie. O luna mai tarziu, beneficiind de ajutorul lui Sigismund Bathory si Stefan Razvan, domnul Moldovei, Mihai trece in ofensiva, eliberand tara de turci.
In 1597 incheie o pace avantajoasa cu Imperiul Otoman, pe toata durata domniei sale, prin care se diminua considerabil tributul datorat Portii.
In 1598 incheie alianta cu imparatul Austriei, Rudolf al II-lea, la Manastirea Dealu.
Intre timp, Sigismund Bathory renunta la tron in favoarea varului sau, cardinalul Andrei Bathory. Acesta s-a declarat ostil lui Mihai si i-a cerut sa paraseasca tronul. In aceste conditii, Mihai isi organizeaza armata si il invinge pe acesta in lupta de la Selimbar din 28 octombrie 1599.
La 1 noiembrie 1599, Mihai intra triumfal in Alba Iulia, marcand astfel, prin acest gest, unirea politica a Tarii Romanesti cu Transilvania. In dieta/forul legislativ al Transilvaniei, Mihai a luat masuri in limba romana si a adoptat legi in favoarea preotilor romani.
In primavara anului 1600, el intra cu armata in Moldova. Dupa ce Ieremia Movilă se refugiaza in Polonia si cetatile Moldovei se predau fara lupta, Mihai redacteaza la Iasi, in 27 mai 1600, primul document al unirii celor 3 tari.
In absenta lui, in Transilvania se rascoala nobilimea maghiara si il proclama conducator militar pe generalul Gheorghe Basta. Mihai se lupta cu armata acestuia la Mireslău in septembrie 1600, dar este invins pierzand Transilvania.
In Moldova revine Ieremia Movilă, iar in Tara Romaneasca se pregatea inscaunarea lui Simion Movilă. In aceste conditii, Mihai pleaca la Viena pentru a primi sprijin din partea lui Rudolf al II-lea. Acesta revine in Transilvania si o recastiga in urma luptei de la Guruslău din august 1601, ca aliat al lui Gheorghe Basta. La cateva zile dupa victorie, insa, Mihai e asasinat pe Campia Turzii din ordinul lui Gheorghe Basta. (Rudolf s-a folosit de el ca sa castige Transilvania).
Unirea se destrama dupa moartea sa, dar va ramane un ideal pentru epoca moderna.

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]