In Romania interbelica,conform Constitutiei din 1923,avem de-a face cu o monarhie constitutională parlamentară,unde functiona principiul separării puterilor in stat.
Legea fundamentală proclama că Puterea legislativă aparţiea Regelui şi Parlamentului,acesta fiind format din Senat şi Adunarea Deputatilor.
Puterea executiva aparţinea Regelui, guvernul executând puterea executiva in numele Regelui. Prerogativele Regelui erau stabilite prin Constitutie,una dintre acestea fiind numirea prim-ministrului(şeful guvernului); Puterea judecătoreasca aparţinea Curţii de Casaţie şi Justiţie.
Constitutia din 1923 a asigurat României Mari un regim democratic,bazat pe votul universal, egal, direct şi secret, pentru toti bărbaţii de peste 21 de ani, cu exceptia magistratilor şi cadrelor militare.
Legea fundamentală proclama că Puterea legislativă aparţiea Regelui şi Parlamentului,acesta fiind format din Senat şi Adunarea Deputatilor.
Puterea executiva aparţinea Regelui, guvernul executând puterea executiva in numele Regelui. Prerogativele Regelui erau stabilite prin Constitutie,una dintre acestea fiind numirea prim-ministrului(şeful guvernului); Puterea judecătoreasca aparţinea Curţii de Casaţie şi Justiţie.
Constitutia din 1923 a asigurat României Mari un regim democratic,bazat pe votul universal, egal, direct şi secret, pentru toti bărbaţii de peste 21 de ani, cu exceptia magistratilor şi cadrelor militare.
